Lacul Colibița – peisaj natural și mult antropic

TIPĂREȘTE

Scurtul popas de relaxare în Pasul Tihuța (vezi impresii) ne-a încărcat pozitiv și ne-a deschis pofta de alte peisaje, descoperite în premieră pentru noi. Coborând constant de pe plaiurile de graniță pe DN 17, am virat la un moment dat stânga pe DJ 173D pe o șosea asfaltată recent.

La un moment dat printre vârfuri de brazi se zărește oglinda albastră a lacului Colibița spre care coboară ușor drumul, urmând a se bifurca în apropierea malului pentru a prinde ca într-un clește întinderea de apă. Lacul de acumulare artificial a fost creat începând cu anii 1977 prin construirea barajului Colibița pe cursul râului Bistrița Ardeleană.

Ajunși la „marea de la munte” , cum mai nou sunt supranumite mai multe lacuri montane de acumulare, mergem mai întâi la pensiunea-restaurant Ariniș (vezi impresii) pentru a ne potoli foame urmând a explora puțin malurile lacului după prânzul târziu. Chiar de la înălțimea terasei restaurantului am avut prilejul de a privi îndelung albastrul lacului, „tăiat” periodic de diverse tipuri de ambarcațiuni.

După masă am încercat să ajungem și noi pe malul lacului, dar să vezi drăcie – nu prea ai pe unde! Malul e destul de înalt (cel puțin pe malul vestic unde noi am explorat malul), iar proprietățile private (turistice sau de relaxare) ocupă aproape întreg țărmul. Încerc o coborâre abruptă spre un ponton, dar e „proprietate privată” . Văd totuși un petic de apă și un mic velier tras la ponton.

Mergem cu autoturismul spre o parcare spațioasă, loc amenajat de fapt de o unitate de cazare. Există acolo un restaurant, un ponton de unde se poate merge în croazieră cu vaporașul și mai multe amenajări pentru fotografiii instagramabile (o inimă, o pereche de aripi suspendate ș. a.). Ei bine, nu poți parca acolo decât dacă achiți o sumă mărișoară sau nu plătești nimic dacă mergi să te plimbi cu „vaporașul” – altfel nu ai acces nici la locurile de făcut fotografii (parcagiul cu ochelari de soare dixit).

Pentru câteva fotografii am spus că nu merită să plătim suma cerută astfel că am plecat și am găsit o alveolă liberă la 50 m distanță unde am parcat pentru 10 minute. Trece pe lângă noi un fel de trenuleț turistic care leagă într-un traseu principalele puncte de atracție/hoteluri de barajul lacului de acumulare. Diferite clădiri în plină construcție sunt prezente pe ici-colo. Facem câteva fotografii apoi plecăm și noi spre baraj.

Barajul Colibița este accesibil auto, însă staționarea este interzisă pe dig; există un spațiu amenajat de parcare doar pe partea lacului, lângă baraj. Milioane de metri cubi de anrocamente formate din andezite vulcanice au fost utilizate la construcția barajului care are o cotă de 92 m și 241 m lungime la coronament. Ne-am plimbat câțiva pași pe baraj în zona gurii de prea-plin (deversor tip pâlnie) admirând azuriul apei, o „cascadă” ce țâșnește din mal (nu știu dacă e naturală sau doar o deversare artificială), ambarcațiunile care vin până în zona unei peninsule.

Plecăm din zona lacului Colibița pe județeanul DJ 173A, șosea în stare bună care ne scoate tot în naționalul DN17, dar mai „la vale” . În această zonă străbați numeroase localități ce conțin în nume cuvântul „Bârgău” – frumoasă zonă cu ceva case vechi presărate pe ici-colo (vezi aici explicația originii cuvântului: rasunetul.ro/dela-borgo-l ... -de-2000-de-ani). Mi-a atras atenția și pitorescul împletirii căii ferate cu satul Bistrița Bârgăului, cale de fier deschisă la 1898 (lega localitatea de orașul Bistrița). Puteți urmări aici un filmuleț cu întreaga călătorie pe acest traseu feroviar: youtube.

Concluzii. Frumoasă zona lacului Colibița! Dar... mai trebuie ceva organizare, amenajări, infrastructură etc. Faptul că nu poți ajunge pe malul lacului (decât în anumite condiții) e un inconvenient major pentru turistul aflat în trecere. Câteva puncte de belvedere publice ar fi binevenite!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1128 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI