Constantine, cel mai spectaculos oraș din Algeria

TIPĂREȘTE

Nu aveam cum să ajung în Algeria, fără să vizitez orașul Constantine sau Citra cum mai este cunoscut, unul dintre cele mai spectaculoase orașe văzute de mine, în special prin prisma poziției sale geografice absolut deosebite. Constantine se află construit pe un imens platou pietros, orașul este construit pe terase, iar stâncile înalte sunt tăiate de un râu, ce au creat un defileu adânc și foarte spectaculos. Constantine mai este denumit si orașul podurilor, prin prisma multitudinii de poduri construite, unele mai vechi altele mai noi, dar toate foarte spectaculoase.

Orașul Constantine cu o populație de numai 450.000 de locuitori este al treilea ca mărime din Algeria după capitala Alger 4.500.000 locuitori și orașul Oran cu 1.500.000 locuitori. Este situat la 80 kilometri de coasta mării Mediterane, în nord estul țării. Orașul se află la altitudinea maximă de 640 metri deasupra nivelului mării. Din acest motiv orașul se bucură de o climă mediteraneeană, cu veri uscate și călduroase și ierni blânde și umede. Stâncile defileului, cele mai înguste, se află la o distanță de numai 4,5 metri, iar la cea mai mare lățime sunt la aproximativ 365 de metri.

Orașul Constantine a fost construit de fenicieni și apoi cuceriț si stăpânit de berberi, romani, vandali, arabi, otomani și francezi. O istorie foarte tumultoasă a acestui oraș. Numele orașului Constantine a fost dat de către romani. În anul 311 cetatea a fost distrusă ca urmare a războiului civil dintre împăratul Maxentius și rebelul Domitius Alexander la aceea vreme guvernatorul Africii. Cetatea a fost reconstruită după numai doi ani și a fost botezată după numele noului împarat al Romei, împăratul Constantin cel Mare.

Am ajuns în orașul Constantine după un drum lung cu microbuzul. Asta cu toate că orașul este deservit de un mic aeroport și chiar aveam bilete de zbor până acolo, din motive necunoscute ni s-a anulat pur și simplu cursa.

Am ajuns în oraș după amiaza târziu și înainte să ne cazăm am fost să vizităm așa numitul monument al eroilor, denumit de ei Monument aux morts sau monumentul morților. Acest monument, situat sus pe o stâncă, beneficiază de o priveliște de excepție. Initial a fost construit de francezi și dedicat eroilor francezi căzuți la datorie în Primul Război Mondial. Cu toate acestea după cucerirea independenței țării a fost transformat de algerieni într-un monument al martirilor lor. Tare, nu? Întotdeuna istoria este scrisă de învingători.

Monumentul eroilor arată ca un arc de triumf și s-a vrut a fi o replică a Arcului de Triumf al împăratului Traian din orașul Timgad. Deasupra tronează statuia greco romană a zeiței cu aripi de înger, denumită Victoria.

Dat fiind că acest monument este construit de o stâncă impozantă, de unde se vede o priveliște deosebită a defileului, dar și a orașului vechi, o mulțime de localnici erau acolo pentru a poza și admira apusul de soare.

Cu toate ca eram foarte obosiți după drumul lung, dar și foarte înfometați am stat o vreme și am admirat peisajele încântatoare, asta mai ales că se apropia și apusul soarelui. Evident că am făcut și câteva poze, unele mai spectaculoase decât altele. Este momentul când nu contează aparatul sau măiestria fotografului, ci natura face totul.

De aici de la Monumentul eroilor am coborât pe jos, pe niste scări, până la podul Sidi M’Cid cel mai spectaculos pod din oraș. Acest pod a fost construit în 1912 și pentru o vreme a fost cel mai înalt pod din lume. A fost detronat de un pod construit în Colorado, SUA, în anul 1929. Este un pod deschis circulației și în zilele noastre atât pietonilor, cât și mașinilor! Fiind situat la înăltimea de 175 de metri nu ai cum să nu constați că nu are cum să fie cântată melodia: „podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat” !!! ; -) La ambele capete are porți de intrare, probabil pentru protecția orașului în vremurile tulburi ce au fost.

După ce am traversat per pedes acest pod ne-am îndreptat cătinel către hotel. Acesta era situat la doar vreo 10 minute de mers pe jos de locul unde eram. Deși aveam rezervare la hotelul Novotel, până la urmă ne-au mutat la un hotel din același lanț Accor, dar mai slăbuț respectiv la Ibis hotel. Tocmai se desfășura Cupa Africii Under 21 și în hotelul unde aveam noi rezervare erau cazați membrii ai staffului și ai echipelor participante la competiție. Dar despre asta o să vorbesc mai mult în articolul destinat hotelului unde n-am cazat.

Cam așa s-a încheiat prima zi în acest oraș spectaculos. Cu toate că este diferit mie personal mi-a adus foarte tare aminte de orășelul stat San Marino situat sus pe o stâncă spectaculoasă! Seara după ce ne-am cazat, am plecat la un restaurant tradițional, pentru cină.

A doua zi dimineață, după micul dejun, am plecat pe jos prin oraș pentru a descoperi frumusețile ascunse ale acestuia. Am intrat întâi în vechiul cartier arăbesc, numit cum altfel decât Casbah. Aici ne-am pierdut pe străzile înguste ale orașului, am gustat din specialitățile locale și ne-am conversat cu diverși comercianți.

De aici din Casbah era un ascensor public, ascensor care te ducea la baza unui pod pietonal foarte spectaculos. Am ales să nu-l folosesc și am coborât pe scări. Podul pietonal este foarte spectaculos este chiar deasupra canionului și colac peste pupăză este mișcător. Trebuie un pic atenție când bate foarte tare vântul sau când îl traversează multă lume. Acest pod a fost construit între 1917-1925 și este denumit Mellah-Slimane. După ce ne-am pozat pe pod am urcat iar pe scări, până în zona Casbah-ului.

Următorul obiectiv vizitat în Casbah a fost frumosul Palat al Bey-ului, numit Palace El Hadji Ahmed Bey! Aici îsi vea reședința ultimul bey al orașului Constantine înainte să cadă în mâinile francezilor. Acest palat a fost construit de ultimul Bey (guvernator) otoman al lui Constantin El Hadj Ahmed Bey între 1826 și 1835. Totuși, acest Bey a locuit în palatul său doar pentru o perioadă scurtă de timp, având în vedere că clădirea a fost finalizată cu doar doi ani înainte de cucerirea Constantine de către armata franceză, în 1837.

Acest palat este ultimul exemplu de arhitectură algeriană otomană construit înainte de ocupația franceză și, în același timp, unul dintre cele mai mari și mai prestigioase. Într-adevăr, acest palat acoperă o suprafață vastă de 3300 m² și conține 266 de coloane de marmură care susțin arcade și porticuri. De asemenea, conține aproape 40.000 de plăci de faianță care acoperă o suprafață de aproximativ 1000 m². Pentru a îndeplini această sarcină masivă, doi maeștri zidari algerieni au fost desemnați pentru conducerea lucrărilor de construcție. De remarcat că, în afară de sticlarii veniți din Tunis, toți artizanii erau locali.

În 1934, palatul a fost clasificat ca monument istoric. În anii 1980, a existat o primă încercare de restaurare a palatului sub Algeria independentă, dar care nu s-a concretizat cu adevărat decât în 2003. Lucrările au durat patru ani, inclusiv amenajarea teritoriului și renovarea acoperișului. În 2010, palatul a devenit Muzeul Public Național de Arte Tradiționale și Expresii Culturale. Situat chiar vis a vis de un obiectiv militar ni s-a atras atenția cu fermitate să nu îndreptăm din greșeală aparatul foto către acesta!!!

Am vizitat acest palat și am admirat frumusețea deosebită a acestuia și marea atenție la detalii. Am vizitat mai multe încăperi cu diverse destinații și m-a impresionat mai tare clădirea destinată haremului, care pentru confidențialitate dar și pentru securitate are spre exterior ziduri, iar pentru iluminare doar mici ferestre cu zăbrele, să nu care cumva să-i vină vreuneia ideea să evadeze de acolo!!!

Cam asta a fost vizita noastră în orașul Constantine. După amiaza am purces la drum spre următoarea noastră destinație și anume orașul Alger! V-am spus că toate drumurile acolo duceau. ; -)

locația este pur și simplu de nota 10. O să vă convingeți dacă o să aveți plăcerea și răbdarea să vedeți pozele.

chiar m-am simțit bine în acest oraș! Am fost foarte bine primiți de localnici.

---

VIZUALIZĂRI: 335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI