Acasă departe de casă

TIPĂREȘTE

Deși această călătorie am făcut-o în iunie am apucat să scriu despre ea doar acum. Dar, nu puteam rata să nu vă împărtășesc experiența Fexada.

Cum ne-am hotărât să mergem în Bucovina? Într-o dimineață, în cinci minute. De la Satu Mare am luat-o prin Sighetul Marmației și apoi Pasul Prislop. Drumul bun, frumos, ca de poveste.

Pentru că am plecat „la primul impuls” nu am avut timp să ne facem o rezervare. Dar nu-i bai, nu am dormit niciodată în mașină, mereu am găsit o cazare bună. Pe drum am încins telefonul căutând o cazare. Alesesem două: o vilă la Fundul Moldovei și Fexada din Vama. Cea din urmă nou deschisă, nouă și pe siturile de călătorie. Când te trage ața... te trage ața.

Ajunși în Câmpulung nu am mai virat stânga spre Fundu Moldovei și am tinut-o drept spre Vama. Ne-am tot întrebat cu soțul meu: de ce? Răspuns: când te trage ața... Am sunat la Fexada, mi-a răspuns un domn care ne-a spus că are locuri în pensiune și... destinație finală, curte pensiunii.

Prima impresie? Am ajuns acasa. Domnul, care în mai puțin de cinci minute (record chiar și după standardele mele) a devenit prietenul nostru, Dan, ne-a întâmpinat atât de natural încât părea că ne-am făcut rezervarea de cel puțin o săptămînă și ne cunoașteam de o viață.

Curtea mare, locuri de parcare, pensiunea mică (8 camere mari și late) și o căsuță de poveste (inima pensiunii) care e sala de mese, locul de relaxare, sufrageria, dar mai mult decît atât locul unde toți invitații se simt ca o mare familie.

Pensiunea are ca gazde două familii: Dan și Roxana, Mihai și Simona. Am călătorit mult, și aproape și departe, dar așa OAMENI, mai rar. Dacă vi-ați pierdut încrederea în omeni, dacă vă e greu să vă apropiați de oameni, cea mai bună terapie sunt cei patru. Pensiunea Fexada e o experiență, iar gazdele sunt o revelație! Nu mă credeți? E prea frumos ca să fie adevărat? Călătoriți la Fexada și putem „discuta despre asta” . :)

Ospitalitatea bucovineană dusă la rang de artă.

Camerele au fiecare culoare lor. Noi am fost cazați în camera olive. Mobilierul e tot din lemn, mai mult e realizat de cei doi cumnați: Mihai și Dan. Pentru noi punctul forte a fost salteaua tare, care ne-a oferit un somn „cum scrie la carte” .

La pensiune am avut asigurat micul dejun și cina. Așa am ales noi, și ce mișcare bună a fost nu vă pot spune. Ba da vă spun: de la zaguscă cu ciuperci, la dulceața de vișine și afine, la mămăliga cu carofi și tocănița de hribi, la tochitura modovenească și ciorba rădăuțeană până la seara de gratare, adică păstrăv fântânel la gratar... totul a fost de 5 stele Bucovinene!

Pensiunea, foarte important, nu e localizată la șosea. E pe o stradă lăturalnică de unde se poate porni în drumeții care te duc pe pajiști și prin pădure undeva de-asupra comunei, cu o panoramă superbă. Să nu mai vorbim că suntem în Bucovina și oriunde întorci capul dai de o mănăstire, de o cetate.

---

VIZUALIZĂRI: 460 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI