Arte Bergamo - trei steluțe (cu oarece indulgență)

TIPĂREȘTE

Găsirea unei cazări convenabile în Bergamo n-a fost deloc o treabă ușoară: așa cum fără îndoială știți, prețurile au explodat după pandemie. Iar nordul Italiei nu e o destinație ieftină... ????

Cum însă eram chitită pe aniversarea căsătoriei aici, și nu în altă parte, am oftat adânc și am purces la treabă, căutând pe cunoscutul site de rezervări și introducând filtre precum „întreaga locuință” și „anularea gratuită” . Și sortarea de la prețul mic la cel mare... ????

Un alt criteriu avut în vedere a fost accesibilitatea: doream ceva cât mai aproape de gara unde știam că este stația autobuzului de aeroport. Așa că am exclus din start Città Alta, oricât de ademenitoare era ideea de a descinde dimineața direct în ambianța medievală a orașului.

Pentru că trebuie să fim practici!

Și uite așa am ajuns la Arte Bergamo, Via Pietro Paleocapa nr. 3d. Trei stele, dar un scor de numai 7,7 pe booking. Hmmm... ia să vedem de ce. Din cauza curățeniei și a Wi-Fi-ului, zic evaluările.

Bun, asta e, neplăcut dar n-o să murim din asta.

Prețul: 286 euro pentru 6 nopți (cu discount Genius de 20%), la care s-a adăugat taxa de oraș de 2 euro/persoană/zi - în total alți 24 de euro. Relativ rezonabil pentru un oraș ca Bergamo. Banii mi-au fost retrași instantaneu de pe card, suma nefiind rambursabilă, anularea gratuită era imposibilă, însă puteam reprograma fără costuri suplimentare la altă dată până cu o săptămână înaintea sejurului.

Nu a fost cazul, doar era o aniversare care nu putea fi amânată.

Principalul atu al Artei (chiar n-am idee de ce se numește așa) este amplasamentul. Via Paleocapa se află la numai 200-300 m de gară și autogară, fiind a doua stradă la stânga de pe Viale Papa Giovanni XXIII. Distanța față de Porta Nuovo este aproximativ identică, deci ne-am putut deplasa cu mare ușurință prin Città Bassa sau lua autobuzul către Orașul de sus.

Paleocapa este un bulevard larg, pe trei benzi cu sens unic, dar traficul nu ne-a deranjat deloc, garsoniera noastră fiind poziționată pe latura din spate a clădirii.

Ca puncte de reper, la intersecția cu Viale Papa Giovanni XXIII se află frumoasa clădire (vopsită în roz! ????) a palatului Dolci, după care urmează un monstru din aluminiu și sticlă aparținând lanțului hotelier NH, către care dădea, din păcate, balconul nostru. În fața sa este intrarea în parcarea subterană.

Construcția de la numărul 3d de pe Via Paleocapa este nouă și modernă. Pe latura dinspre hotel funcționează (sau mai degrabă aș zice că funcționa) restaurantul Tokio, iar la parter mai sunt două sau trei magazine neinteresante (unul era de optică medicală), în timp ce primele două etaje, cele cu geamuri din sticlă, sunt ocupate de sedii de firme.

De fapt, și studioul nostru este administrat tot de o firmă: Casa Vaganza Bergamo, care cred că se ocupă de mai multe apartamente din acest bloc, dacă nu de toate. În fine, ce contează este că am avut o bună comunicare în italiano-engleză, exclusiv pe WhatsApp, cu Gino, care ne-a dat toate detaliile pentru self check-in.

La intrare se formează un cod de acces pe interfon, apoi se pătrunde în holul foarte larg, unde cred că a existat o recepție din care au mai rămas doar biroul și un telefon cu fir. Noi am stat la etajul 3, apartamentul C1 pe scara C, situată în dreapta holului.

Am urcat cu liftul, am reperat apartamentul și am deschis ușa, care fusese lăsată descuiată, după cum fuseserăm informați. Ni se comunicase și că vom găsi cheile pe masă, ceea ce s-a și întâmplat.

Camera tip studio avea într-adevăr vreo 25 mp, așa cum se precizează pe booking, și era amenajată într-un stil minimalist, fără niciun elemente decorativ. Patul lat, cu saltele confortabile și lenjerie de calitate, prezenta însă două inconveniente: era cocoțat pe un soi de estradă din lemn cu două trepte la care trebuia să fii mereu atent și nu avea noptiere și veioze, ci doar un mic suport, și acela numai pe o latură.

De partea cealaltă se lăbărța un șifonier foarte încăpător cu uși culisante, în interiorul căruia am găsit rafturi și spații dotate cu umerașe, precum și pilotă, pături și perne de rezervă.

La nivelul de jos al încăperii... se aflau următoarele: o canapea, o etajeră metalică pe care era așezat televizorul cu ecran plat, o masă cu blat de sticlă și patru scaune. O altă etajeră metalică umplea golul din spatele ușii, căci alt rost - sincer - cred că nu avea, rafturile celei cu TV-ul fiind mai mult decât suficiente. În locul său ar fi fost mai potrivită o oglindă mare.

Zona de bucătărie, toată numai plastic și inox, fusese amenajată într-un colț și cuprindea o masă cu trei scaune înalte care nu făceau, după mine, decât să ocupe spațiul, un frigider mare (OK!), un aragaz cu patru ochiuri și cuptor, precum și dulapuri.

Ei, și aici e aici! ????

În dulapuri și pe blat se aflau un cuptor cu microunde, un prăjitor de pâine și o cană electrică, ceva veselă și tacâmuri - hai să zicem în cantitate suficientă. Surprinzător și supărător pentru noi: fără espressor, fără cafea de niciun fel și fără zahăr, doar puțină sare, fără șervete de bucătărie, un singur burete uzat, două pliculețe cu niște condimente inutile, ulei pe fundul sticlei, detergent de vase așijderea.

Puțin, foarte puțin pentru pretenții de trei stele! ????În plus, tigaia avea mânerul aproape smuls și a fost greu de utilizat.

De-a lungul timpului, am stat de mai multe ori în apartamente în regim hotelier în Italia și nicăieri nu am avut parte de asemenea sărăcie... ????Mai mult ca sigur cei care se ocupă de administrare nu cunosc nevoile de bază ale turistului. Sau nu le pasă, așa că își permit să lase în chicinetă niște resturi.

Presupunerea mi-a fost confirmată în baie, unde nu am găsit decât un singur sul de hârtie igienică pentru 6 zile, 2 persoane. Serios❓❗❗ Câtă economie au făcut astfel? În rest, nu am ce să reproșez: baia era mare, la fel și cabina de duș cu ușă culisantă. Și avea și mașină de spălat. Drept consumabile, în afara amărâtei ăleia de hârtie igienică, ni s-au pus la dispoziție săpun lichid și mai multe feluri de geluri - care rămăseseră probabil nefolosite complet de chiriașii anteriori...

Asta ca să fiu răutăcioasă... ????

Balconul a fost și el un element pe care l-am avut în vedere la rezervare, eu fiind o fumătoare înrăită. Draperiile care acopereau ferestrele înalte cât încăperea fuseseră montate prost pe șină, motiv pentru care s-au și desprins de două ori și le-am lăsat așa, că n-aveam pe ce să ne urcăm pentru a remedia situația.

Așa cum v-am spus, aveam vedere spre spate, către hotelul NH și alte clădiri de blocuri înconjurate de pomi, iar în dreapta se zărea o bucată din Palazzo Dolci. Balconul se întindea pe toată lungimea camerei și era de ajuns de lat pentru a scoate un scaun afară și a admira priveliștea. Din păcate, vremea proastă ne-a cam împiedicat să zăbovim aici. Dar nu și să constat o chestie care m-a scos din sărite: o scrumieră mare, plină până la refuz cu mucuri de țigară!!! ????

Recunosc, a fost singurul element care m-a deranjat la capitolul curățenie, prost punctat de ceilalți oaspeți; presupun că după comentariile negative postate pe site-ul booking, au luat măsuri. Dovada fiind faptul că gunoiul pe care îl lăsam într-o pungă la ușă, pe palier, a fost strâns de fiecare dată. Se pare că angajaseră în acest scop pe cineva, dacă nu o făcuseră înainte.

Această „cleaning lady” ne-a surprins însă nu doar cu neglijența golirii scrumierii, ci și cu altceva: imediat cum am sosit, Adrian a deschis televizorul (are obiceiul ăsta enervant!) și a văzut că nu funcționa - zicea că „No service” . I-am dat mesaj lui Gino, care mi-a răspuns că antena fusese probabil scoasă de către doamna respectivă ca să șteargă praful din spatele TV-ului. Bine-bine, da’ de ce nu vârâse antena înapoi?!! ????

Rezultatul a fost că bietul Adrian s-a chinuit vreo jumătate de oră să găsească gaura din modem... în care intra antena. A reușit într-un final. Și cu ocazia asta, a văzut că parola de Wi-Fi era notată pe un abțibild lipit pe spatele modemului.

Am trecut cu vederea faptul că ar fi trebuit lăsată mai la vedere și, cât timp el inspecta bucătăria, am încercat să introduc parola pe telefonul meu. Și am auzit un țiuit de avertisment: cică ceva era „wrong” și riscam să pierd datele de pe telefon.

Așa ceva nu mi se mai întâmplase și am renunțat înfricoșată... ????Am folosit internetul de pe abonamentul Vodafone, deși mi-ar fi prins bine să-l pot întrebuința și pe cel de pe laptop: poate că pe un ecran mai mare mi-aș fi dat seama cum să ajung cu autobuzul, nu pe jos, la Accademia Carrara.

Probabil că mai trebuie adăugat că în imediata apropiere nu aveam nicio sursă de aprovizionare, Via Paleocapa nedispunând decât de niște cafenele - zona e strict rezidențială, din câte mi-am dat seama. Nici pe Viale Papa Giovanni XXIII nu erau decât restaurante, baruri și gelaterii (bune și ele!) și câteva magazine cu îmbrăcăminte și încălțăminte. Prin urmare, am fost nevoiți să ne deplasăm pentru cumpărături la Carrefourul de pe Via G. Tiraboschi nr. 53, la subsolul magazinul de îmbrăcăminte OVS, situat lângă intersecția cu Via XX Settembre, aproximativ vizavi de Porta Nuova. Oferta era suficient de cuprinzătoare pentru noi și prețurile destul de convenabile.

La întoarcere, am acordat nota 8 pe booking acestei cazări. Cred că am fost un pic prea indulgentă, pentru că are destule chichițe (sau oi fi eu din cale afară de cârcotașă?), ce pot fi remediate însă cu oarecare ușurință, iar pentru noi au contat mai mult aspectele pozitive: poziția excelentă, liniștea, zona elegantă și sigură, spațiul mare, patul bun etc.

Că doar veniserăm în Bergamo ca să sărbătorim și să ne simțim bine... ????

PS. La reviewul ăsta parcă ar merge și ceva muzică. Poate Sonata pentru flaut și pian a lui Donizetti.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI