Doripesco - Restaurant Pescăresc

TIPĂREȘTE

La 27 km de Brașov, pe DN13/E60, între Rotbav și Măieruș, se află un complex turistic destul de cunoscut celor care trec frecvent pe acolo.

Amplasată la margine de șosea, lângă salba de lacuri din apropierea Oltului, clădirea încercând să sugereze forma unei ambarcațiuni și-a luat numele Corabia Doripesco. Nu cunosc întregul complex. Nu am fost cazată acolo și nici nu am avut timp pentru prospecțiuni, dar pentru a lua masa la Restaurantul Pescăresc am poposit de două ori, în doi ani consecutivi.

De astă dată, întorcându-mă din lungul periplu prin Ținutul Secuiesc, știind că acasă nu mă aștepta nimeni cu masa, mai ales pentru că deja cunoșteam restaurantul, m-am bucurat când am fost întrebați dacă vrem să facem un popas pentru masa de prânz la Doripesco. Cei care mă cunosc știu că îmi place peștele și nu ratez nici o ocazie de a-l degusta, așa încât alegerea mea a fost din capul locului o saramură de păstrăv cu mămăliguță.

Eram un grup mare, cam 30 de persoane amatoare - ca și mine - de o masă bună. Pentru operativitate, telefonic, s-a luat legătura cu restaurantul și s-a anunțat sosirea noastră fără însă a se preciza cine și ce va comanda. Autocarul ne-a lăsat în parcarea mare, liberă atunci, din fața restaurantului, iar noi am dat năvală în salonul gol în care mesele ne așteptau pregătite. Meniurile erau deja pe mese, deci am început a le studia măcar că eu și prietena mea eram deja decise pentru saramura de păstrăv cu mămăliguță.

În afara de pește preparat în diverse moduri, la Doripesco poți fi servit și cu preparate din pui, porc sau vită. Gama de aperitive, salate, ciorbe, grătare cu garnituri, deserturi, băuturi, este destul de diversificată.

Așezați la mese lungi, de câte 7 persoane, fiecare a comandat ceea ce a dorit urmând ca la final să se prezinte o singură notă de plata pentru întreaga consumație. Așa s-a procedat și anul trecut, deci fenomenul nu m-a surprins. Îmi era cunoscut și faptul că la preparatele din pește meniul afișează prețul pe suta de grame.

Ceea ce m-a surprins a fost nota de plată de la final. Nu prețurile pe fiecare preparat comandat (acestea sunt cele normale pentru zilele noastre), nu totalul și nimic altceva decât faptul că pe nota noastră de plată apărea în plus față de ceea ce s-a comandat efectiv, păstrăv la grătar pe care nimeni nu l-a comandat. Ni s-a explicat că aceea este diferența de cantitate a păstrăvului aflat în saramurile noastre. A mea și a prietenei mele.

Aș dori, dragi colegi AFA - cei care eventual mai citiți pe aici - să-mi spuneți dacă voi ați mai întâlnit pe undeva, în țară sau în străinătate, această manieră de întocmire a notei de plată. N-aș vrea să mai repet, dar eu - mare amatoare de pește, consumându-l la păstrăvăriile moldovenești, în Ardeal, la Săpânța, la Dunăre... - nu am întâlnit așa ceva, și nici nu cunosc pe cineva care să mai fi avut o astfel de experiență. Le-am spus celor de la Doripesco că aș fi dorit ca saramura mea să aibă un preț al ei, cu peștele la greutatea lui totală (dacă tot mi s-a adus întreg), și nu defalcat pe două categorii - 100 g de pește în saramură și restul însumat (al meu și al prietenei mele) figurând pe nota de plata ca un preparat pe care nimeni nu l-a comandat.

Voi ați mai întâlnit așa ceva? Vi se pare normal așa ceva?

P. S. Nu intenționam să scriu despre acest restaurant, de aceea nu am făcut fotografii la boluri cu ciorbe și la farfurii cu mâncare. Atașez doar câteva poze din exterior, precum și papanașii serviți anul trecut. Au fost buni.

Și, bineînțeles, nota de plată.

---

VIZUALIZĂRI: 1198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI