Damascena - Complexul Etnografic din Skobelevo

TIPĂREȘTE

Skobelevo, sătucul din regiunea Stara Zagora - Bulgaria, purtând numele generalului rus Mihail Dimitrievici Skobelev, este situat la numai 24 km de Kazanlâk, centrul faimoaselor manifestări ocazionate de sărbătoarea trandafirului.

Am vizitat și noi Valea Trandafirilor chiar în perioada în care la Kazanlâk sărbătoarea era în toi, dar, dacă tot am ajuns acolo, puteam rata vizita la Complexul Etnografic din Skobelevo? La intrarea în localitate, după ce am virat la dreapta și am continuat câteva sute de metri pe drumul mărginit de întinse câmpuri cultivate cu Rosa Damascena - trandafirul care face faima ținutului, am oprit într-o parcare mare, bine amenajată. Mașinile și autocarele erau dirijate de oameni de ordine.

Aici, la Skobelevo, în 1991, Stoyan Stoyanov a avut ideea de a înființa o distilerie de ulei de trandafir. A fost prima distilerie privată de ulei de trandafir din Bulgaria. Afacerea a fost profitabilă dat fiind faptul că uleiul de trandafir era și încă este la mare căutare. În 2005 aici a fost inaugurat Complexul Etnografic Damascena, numit astfel după faimosul trandafir Rosa Damascena - minunata floare roz, cu parfum puternic și persistent, din care se extrage uleiul.

Eram un grup mare, venit din România cu două autocare, așa încât s-a negociat tarif de intrare ca pentru grupuri - 12 leva/persoană. Nu știu ce alte taxe de acces există pentru că am lăsat ghizii să de ocupe de toate formalitățile, noi ceilalți fiind preocupați de grupul statuar din parcare, de multitudinea de autocare aliniate militărește sau de cafeaua procurată de la micul bar de lângă casa de bilete. Am reținut doar că programul de vizitare este: Luni - Vineri între orele 9.00-17.00, iar Sâmbătă și Duminică între orele 9.00-19.00. Am intrat în grup, dar vizita a făcut-o fiecare după cum a vrut, oprindu-se mai mult acolo unde a dorit.

La intrarea pe podețul care traversează pârâul, în apropierea porții de lemn deasupra căreia scrie "Damascena", se află un panou cu schema complexului, foarte utilă pentru cei care ajung acolo pentru prima oară. Intrarea în complex este marcată de un frumos monument postat sub o cupolă bogat ornamentată. Monumentul din bronz înfățișează o femeie așezată pe tron, cu un sceptru în mâna stângă. Inscripțiile (în bulgară și latină) ne spun că este vorba despre Regina Berenice. Din cauza aglomerării prea mari, dat fiind faptul că mulți se postau lângă monument pentru a se fotografia, nu am reușit să fac o fotografie așa cum aș fi dorit. În paranteză fie spus, nu am înțeles niciodată de ce vor unii să se pozeze îmbrățișând o statuie sau maimuțărindu-se în fața unui monument. În fine...

Dincolo de monumentul Reginei Berenice, pe partea dreaptă se înșiruie separeurile terasei restaurantului. Nu se punea problema servirii nici măcar a unei cafele, noi fiind mereu contra cronometru și - în plus - curioși să vedem ceea ce ne oferă complexul etnografic. Peste tot sunt tufe de trandafiri înfloriți. În partea stângă observăm statuia ecvestră a Regelui Seuthes al III-lea în ținută de cavaler. Sunt și alte lucrări de artă - din bronz sau din lemn - amplasate în incintă, dar nu are cum să nu-ți atragă atenția bazinul plin cu apă, pe luciul căreia, printre petale de trandafir, plutesc elegant două lebede albe. În mijloc, pe un mic ponton, în acest cadru romantic, se poate servi masa.

În agitația momentului (un grup de fete înveșmântate în costume tradiționale bulgărești cântau la scenă deschisă) vizitatorii nu prea mai luau în seamă distileria de ulei de trandafir, motivul principal pentru care a fost creat complexul etnografic. Clădirea cu ziduri de piatră și acoperiș cărămiziu, cu fațada învălurită de viță de vie, este păzită de o statuie din bronz reprezentând un bărbat așezat pe o bancă, având pe cap fesul tradițional. În fața intrării sunt plasați - demonstrativ - câțiva saci plini cu petalele roz ale trandafirului Damascena. Era o zi de duminică, iar la ora trecerii noastre pe acolo, am îndoieli privind faptul că în acel templu al trandafirului cineva ar mai fi lucrat.

Toată lumea era atrasă de clădirea modernă, cu două niveluri, în care se află Centrul Cultural. Există și lifturi, dar din cine știe ce considerente acestea nu funcționau, urcarea făcându-se numai pe scări. În spațiile largi, de expoziție, admirăm picturi, sculpturi și reproduceri după artefacte arheologice. La parter există o cafenea, iar la etaj chiar un restaurant. Cea mai frumoasă și mai interesantă în opinia mea este zona amfiteatrului. În fața scenei, între șirurile cu locuri pentru spectatori sunt trandafiri înfloriți. O minunăție! Citisem despre asta, dar nu văzusem niciodată ceva atât de frumos, atât de inspirat. Și cum putea, oare, să nu-i dea cuiva prin gând să amenajeze așa ceva aici, în Țara Trandafirului?

Muzeul Etnografic este un alt punct de interes pentru vizitatori. Pot fi văzute acolo nenumărate obiecte care amintesc despre viața satelor bulgărești din sec. XIX și începutul sec. XX, în bună parte asemănătoare vieții satelor noastre, de la nord de Dunăre.

Magazinul cu suveniruri este ultimul loc pe care l-am vizitat. L-am vizitat doar pentru a ne clăti privirile. Făcuserăm deja cumpărături la târgul din Kazanlâk. Și aici, totul vorbește despre trandafir - produse cosmetice cu ulei de trandafir, dulciuri, lichioruri, coronițe din flori de trandafir, etc...

Mi-a plăcut vizita la Complexul Etnografic Damascena. Nu cred că trebuie neapărat vizitat în perioada festivalului din Valea Trandafirilor. Pentru a evita aglomerația, mai potrivite sunt alte perioade, dar - bineînțeles - cele în care trandafirii sunt înfloriți. Zonele cultivate cu trandafiri, aranjamentele coloristice și mai ales amfiteatrul garnisit cu tufe de trandafiri divers colorați rămân pentru mine amintiri de neuitat.

Îmbarcați în autocar, ne-am continuat drumul spre Shipka, impresionanta trecătoare din munții Stara Planina. După o incursiune de numai o zi în Bulgaria, în Valea Trandafirilor, ne întorceam acasă. Înainte de a ne angaja pe drumul sinuos, în urcuș și coborâș, cețos, dar frumos, în localitatea Shipka, am făcut un ultim popas pentru a vizita Mănăstirea Shipka un lăcaș de cult ortodox, cu o biserică frumoasă, în stil rusesc, construită în memoria luptătorilor ruși și bulgari care s-au jertfit în Războiul de Independență din 1877-1878, apărând trecătoarea din munți.

---

VIZUALIZĂRI: 460 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI