3 mâncătorii bune în Baška / insula Krk

TIPĂREȘTE

Gazdă desăvârșită, fermecătoarea Baška ne-a și ospătat cu câteva ocazii. Mai precis, cu 3 ocazii.

Prima a fost chiar în seara sosirii noastre. Eram amândoi varză de oboseală, dar și destul de flămânzi, toată ziua ne ținuserăm doar cu rogodele și duceam dorul unei mese calde și, desigur, a unei berule reci. În plus, doream să ne familiarizăm un pic cu locurile, așa că am pornit-o în direcția mării. Pe drum, nu departe, am dat deja de primul restaurant, dar văzusem pe hartă că majoritatea se înșiră pe linia falezei și, cum până acolo nu mai era mult, am decis să ne continuăm drumul.

Gazda noastră ne recomandase vreo 2 nume, însă uitasem în cameră hârtiuța pe care le notasem și nu-mi aminteam neam. Am zis că nu-i bai, om nimeri noi o casă de oameni, să mâncăm pe cinste... Și așa a și fost. Ajungând în dreptul plajei, ne-am oprit în primul restaurant pe care l-am întâlnit și unde păreau să mai fie ceva mese libere pe terasă – Strand pe numele lui. Ulterior aveam să constat că n-am nimerit deloc rău, pe Google nota lui fiind destul de bună, 4,4 din peste 500 de evaluări.

Chelnerul ce ne-a preluat ne-a indicat una din mesele libere, cea mai mică și mai ascunsă, chestie care inițial l-a cam înfuriat pe Tati, dar eu l-am calmat, în fond important era să ne relaxăm, să intrăm în atmosferă și să ne bucurăm, în sfârșit, de bucate delicioase. Așa că ne-am apucat cu sârg a studia oferta cârciumii, destul de bogată și cu de toate; nici prețurile nu păreau de speriat, deși încă nu ne obișnuiserăm cu moneda locală (oficial, 1 euro=7,5 kuna).

Am ales ceva șnițel de pește cu sos alb și cartofi pai (75 kn), Tati – medalioane de porc cu orez și cartofi (niciodată n-am înțeles acest pleonasm culinar!) (85 kn) și o salată de varză (22 kn). De băut, câte o halbă mare de bere locală (25 kn). Precum se întâmplă de obicei, băuturile ne-au fost servite destul de repede, dar nici pentru mâncare n-a trebuit să așteptăm prea mult. Totul a fost bun, nu de ținut minte, dar bun și sățios; tot ce-mi amintesc e că șnițelul meu avea cam mult înveliș, jumătate din el l-am lăsat în farfurie. Cel mai mult mi-a plăcut orezul lui Tati, gătit cu ceapă și roșii.

Nota de plată a totalizat 232 kn (aproximativ 31 euro), deci absolut rezonabil, am achitat-o cu cardul. Cred că am plusat și cu ceva cash pentru serviciu, nu mai știu sigur, în general așa am procedat în Croația.

A doua zi la prânz am testat una din cele 2 recomandări ale gazdei noastre: Restoran Lantino. Tot pe faleză îl găsiți, dar puțin mai încolo, mai spre nord, maxim 50 m de Strand. 4,5 pe Google din peste 800 de recenzii. Interiorul arată tare dichisit, cu mese îmbrăcate în fețe albe de bumbac, cu naproane satinate, asortate cu scaunele tapițate.

Noi ne-am așezat inițial pe terasa exterioară, ce ocupă o parte din aleea de promenadă, chiar vis a vis de plajă, dar ne-am mutat pe cea interioară, speriați de niște nori ce păreau hotărâți să se reverse (s-au sucit în final și ne-au iertat). Zona asta unde ne-a „cazat” la repezeală chelnerul responsabil de noi e un fel de tampon între terasa de afară și interiorul propriu-zis al cârciumii, așa că noi n-am beneficiat de atâta lux, ceea ce ne-a convenit; nici nu ne-am fi simțit în largul nostru printre scrobeli și satinuri, abia adunați de pe plajă, cum eram!... A fost ok, nimic de reproșat.

Meniul cuprinde mai multe capitole și o largă paletă de preparate, din care am ales un platou de pește și fructe de mare pentru 2 persoane (370 kn) și câte o berulă (29 kn). Am fost întrebați dacă vrem pâinică și Tati s-a repezit să zică „da, puțină” , așa că aveam să ne căpătăm și cu un coș cu niște chifle mititele, calde, absolut delicioase (din care ne-am străduit să nu ne săturăm înainte de primi mâncarea propriu-zisă). De data asta am vizitat și toaletele, care sunt undeva la etaj și pe care le-am găsit curate și corect dotate.

Cu puțin timp înainte să fie gata peștele, ni s-a așezat pe mijlocul mesei un suport metalic ce avea dedesubt o spirtieră aprinsă, pe care ulterior a venit platoul comandat de noi. Acesta conținea 3 feluri de pește, creveți, calamari și midii, toate frumos rumenite pe plită; în plus, piure de cartofi amestecat cu mangold – o garnitură tradițională croată cu care aveam să ne mai întâlnim – și 2 bucăți de lămâie pentru asezonat. Evident, ne-a uns pe suflet prânzul ăsta pe care-l așteptam de mult! Totul a fost gătit simplu și gustos, un adevărat festin, pe care l-am dovedit cu greu!

Aveam să plătim 458 kn (61 euro) pentru el, a meritat fiecare bănuț!

Pentru seara următoare am ales tot un restaurant de pe plajă, situat în sens invers față de Landino, Zeus se numește. Mă atrăsese nota excelentă de pe booking, 4,8 din aproape 500 de comentarii, ultimele de-a dreptul măgulitoare, atât privitor la mâncare, cât mai ales la calitatea servirii. Am avut noroc, am nimerit ultima masă liberă și de data asta ne-a preluat o doamnă – cel puțin la început, că până la final ne-am împrietenit cu toată lumea, și cu celălalt ospătar, și cu patronul (care veghea ca totul să meargă bine, dar nu se sfia să pună osul la treabă atunci când era cazul). Într-adevăr, super-oameni, aș putea zice că la Zeus am avut parte de cea mai prietenoasă servire din toată vacanța noastră croată!

Dar să revenim la chestii mai... apetisante. Oferta lui Zeus e destul de largă în ceea ce privește categoriile (după cum scrie, sus, sub firmă: „grill – pizza – fish – pasta” ), dar nu-s foarte multe variante la fiecare categorie. Totuși, nu-i ca și cum n-ai avea ce alege, dimpotrivă. Am remarcat că aici platoul de pește pentru 2 costa „doar” 350 kn și, pentru că încă nu ne trecuse pofta, am decis să-l comandăm pe acesta, alături de o salată mare de crudități (25 kn), garnitura fiind inclusă. De băut, tot câte o berulă ne-am luat (25 kn), ulterior aveam să mai plusăm cu câte una, că ne-am întins și ne-am simțit bine.

Ca design, Zeus nu-i cine știe ce fiță – o terasă acoperită încropită pe o platformă de lemn, direct pe plajă. Dar – precum am detaliat deja – atuurile lui sunt mâncarea simplă și bună și servirea de nota 20! Toaletele sunt undeva în spate; ziua se intră contra-cost, seara se dezactivează barierele pentru fise și locul este dedicat exclusiv oaspeților restaurantului.

De data asta, platoul a conținut câte 2 feluri de pește întreg (biban de mare și încă un fel, nu știu cum îl cheamă), creveți, calamari, midii și baby-caracatițe. Pentru asezonare, am avut lămâie proaspătă și un sos cu usturoi, iar garnitura a fost cea clasică, mangold cu cartofi zdrobiți. Salata – genială, colorată, cu de toate. Ne-am străduit mai mult ca în ziua precedentă să nu risipim mâncarea delicioasă și până la urmă ne-a ieșit... La final, drept răsplată, am primit din partea casei câte un șnaps aromat (care chiar și-a făcut treaba, în calitate de digestiv!). Total-general – 475 kn (63 euro). Săru’ mâna pentru masă!

Cicibela, cea de-a doua recomandare a gazdei noastre... n-a mai fost să fie... O păstraserăm pentru ultima seară, dar, întorși din excursia cu barca pe mare, ne-am declarat prea obosiți ca să ne mai deplasăm până pe faleză și oricum nu ne prea era foame, prânzul fusese destul de consistent.

Am mai încercat Caffe Bar Malik, tot pe faleză, ne-am oprit pentru o bere și nu ne mai venea să plecăm datorită atmosferei retro, întreținută cu muzică bună, adevărată, „de pe vremea noastră” ... A, și niște înghețată artizanală am încercat, de la chioșcul din apropierea lui Landino – bună și ea, recomand.

Remarcabile în special serviciile de la Zeus; oameni extrem de prietenoși! Dar peste tot a fost ok.

Mâncătoriile din Baška sunt, majoritatea, în apropierea plajei; view-ul este garantat, așadar.

---

VIZUALIZĂRI: 897 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI