Panagia – satul cu oameni calzi, casele-i de feerie și drumeaguri prin Țara lui Oz.

TIPĂREȘTE

... dedic acest review decanului de vârstă al saitului @michi - nu vă cunosc personal, dar vă simt personalitatea puternică, vivace și plină de învățăminte pentru cei ca mine... din cele povestite de dvs. vă cunosc problemele, dar sunt convins că veți putea ajunge în Thassos, pentru a simți spiritul adevărat al insulei de smarald și care trăiește în Panagia...

Am descoperit satul acesta Panagia cu mare bucurie, s-a lipit de mine ca marca de scrisoare. Am revenit, avantajat și de distanța mică de Skala Potamia (locul unde eram cazat), de încă trei ori. Din cele patru vizite, două au fost dimineața, una seara, iar ultima la ora 6 dimineața, pentru a-mi lua la revedere, în drum spre feribotul de la Limenas.

Sătucul ăsta de munte, e o comoară, o oază în care te pierzi bucuros și te regăsești un alt om, diferit total de cel care zace pe plajă sau la șezlongul de la Golden Beach ori Scala Beach.

Percepția asupra Panagiei e diferită dimineața, față de seară sau față de noapte. Simți satul altfel atunci când, dimineață fiind, oamenii nu dau năvală, așa cum de altfel se întâmplă seara.

Veniți din Skala Potamia, fie intram în sătuc pe partea sudică, aduși de waze, pe un drum mai lin, asfaltat, abordam intrarea prin zona Hotelului Hermes și a Magazinului de ulei Sotirelis, fie intram prin nord, aduși pe drum de google maps, drumul fiind mai serpentinat, abordarea fiind prin zona Tavernei Ypsarion și a Farmaciei Ellina Maria.

Odată intrați în Panagia, eram captivii-fericiți în lumea de poveste. Fiecare celulă respiră bucuria de a mă găsi aici.

Lăsam Măgăreața-motorizată în parcarea aflată vis-à-vis de Farmacia Ellina Maria, dimineața găsind locuri suficiente. Seara, parcarea era full, iar ca să găsești un loc era o adevărată aventură, vânare de vânt, cum bine spunea menestrelul Pittiș... Totuși, dacă veneam la ora 18 în sătuc, găseam loc, la noroc, în parcarea din centru, cea de lângă buchetul de taverne. Aici locurile erau mai numeroase, dar orele înaintate, nu prea dădeau amatorilor șanse de reușită în parcarea autovehiculelor. De veneai după ora 20 în Panagia, deja erai fiul ploii, mașina fiind lăsată în stradă, în pădurea de dinaintea sătucului. Am evitat orele târzii, din calcul asumat, tocmai de aceea, ora 18 mă găsea deja în sat. Dimineața era cel mai frumos moment al zilei în Panagia.

Din parcarea din dreptul farmaciei, luam la pas străduțele înguste, ce șerpuiau printre căsuțele acoperite cu acoperișuri din lespezi de piatră. Ici-colo, câte o casă modernizată, vopsită în galben, purta acoperiș roșu din ardezie sau tablă gen Lindab. Făceau o notă discordantă cu restul suratelor alb-albastre, pentru că specificul caselor în aceste culori stă. Albul e pe toată suprafață ce ține de structura de piatră și ciment, iar albastrul e întâlnit pe tocăria ferestrelor, a ușilor, pe obloane, balustrade și parapete. O iubire alb-albastră se revarsă din spiritul elen peste sufletele oltenilor (alb-albaștri în suflet și crez!) veniți în pelerinajul din Panagia. Ne simțim ca acasă, culorile astea ne sunt atât de familiare. Ajungem în inima satului, la răspântia din care pleacă, pe patru direcții, sufletul localității, pompat în sus și-n jos, pe străduțele, ce de-acum se lățesc. Așa am cunoscut stradela pavată, cu spațiile-i comerciale îmbietoare, găsind cam tot ceea ce-ți dorești atunci când vrei să duci acasă” fărâme” rupte din Grecia.

Ne-am oprit la Panneteria, o simigerie în care ne-am astâmpărat poftele de iaurt grecesc (ușor sărat) și de găurile din covrigii cu susan. Altă dată, am luat plăcintă cu brânză. Se pot mânca și alte sortimente, de pildă: baclavale scăldate-n miere, fursecuri cu ciocolată sau simple, limbi de pisică (!), gogoși, pandișpanuri cu nucă și zahăr, prăjituri cu creme diverse și fistic, sarailii turcești, cornete cu cremă de vanilie, covrigei, sărățele cu susan, spanac sau cașcaval, bomboane în fișicuri colorate, înghețată făcută acolo în diverse sortimente, dar și pâine, integrală, albă, colaci, pituști și baghete. E raiul iubitorilor de dulciuri și iadul diabeticilor, această Panneteria. Greu reziști acestor tentații dulci, oricâte haștaguri-rezist mârâite îți scapă din gură. Am cumpărat câte puțin din cornul revărsat al abundenței, mirosurile de aici te trimit la balamuc, dacă cumva încerci să te abții. O să mă abțin acasă, aici am dat liber glicemiei la manifestare. După potolirea senzației de foame, energizați și răcoriți de iaurtul grecesc, am început urcușul pe străduța cu mărfuri diverse. Tavernele cu potol elaborat erau goale, în așteptarea mușteriilor de seară, care doar atunci se animă și se populează intens. Am remarcat câteva taverne, forțat și de zgâmboi care căuta toaletă. L-am depus la Drosia Restaurant, unde a utilizat toaleta, se făcea curat la mese la ora matinală. Am trecut apoi de Cafenea To Petro, cu cișmeaua cu apă rece din față, la care ne-am răcorit grumazul și limpezit fețele, oprindu-ne spre cumpărături la centrele comerciale cu suveniruri: Yaxe accessories & souvenirs (genți, rucsaci hand-made), Arcobaleno (articole din piele – portofele și haine). După micile cumpărături, am urcat mai departe, admirând casele curate, verdeața îngrijită din curți și pridvoare. La o răspântie, am remarcat un alt magazinaș, al cărui nume ne-a readus în amintire un personaj de teatru grecesc antic.

Așa am descoperit Fedra' s shop - magazin de accesorii pentru lucru de mână. Eram în căutarea unei papiote de ață albă și a unui ac. La hotel, geanta de plajă în culorile alb-albastre se cam destrămase pe la fermoar și necesita reparație. Soția a descoperit la Fedra' s shop papiota și acul necesare, iar costul lor a fost de 1 euro papiota, 10 eurocenți acul. Înăuntrul la Fedra, vânzătorul era și meșter, având o mașină de cusut, așa cum avem și noi acasă și la care soția ne mai face tiv la pantaloni și mai croiește diverse. Produsele de la vânzare erau făcute acolo, în atelierul-magazin. Avea expuse perne înfățate, genți textile, diverse pleduri cu motive (astea erau țesute la război, iar războiul nu se vedea prin atelier), fețe de masă lucrate la igliță și în macrame-uri - o comoară pentru cei cu astfel de aplecări. Am mulțumit meșterului ș-am plecat mai departe pe străduța de poveste. În apropiere de Fedra, am descoperit o cișmea cu apă rece, ce curgea printr-o țeavă metalică zincată, dintr-un perete scund de piatră. Ne-am răcorit din nou fețele și reumplut sticlele de apă din rucsac. Noaptea, când luminile sunt aprinse, strada asta dalată capată valențe mitologice. Ești transpus în antichitate, iar dacă cumva ar răsări personajele de teatru îmbrăcate în costumele specifice perioadei, nu te-ai minuna deloc. Te integrezi firesc în peisajul de poveste și-ți” joci” , fără să clipești, rolul figurantului neretribuit.

În vizita de seară, am oprit la Homemade bajery – o patiserie-simigerie, situată puțin mai jos de Fedra' s shop, unde, la ceas târziu, i-am făcut curățenie în galantare vânzătoarei de aici. Practic, tot grupul nostru de 24 de inși, i-am cumpărat tot ce mai avea prin galantare, rafturi, tăvi. O minunăție de patiserie, ne-am lins pe degete ca să nu pierdem nimic din savoarea produselor făcute acolo, așa cum le spune și numele. Nu sunt mare specialist, dar la astea mă cam pricep, și soția și mama m-au răsfățat în ceea ce privește ramura asta a bucătăriei. Cele două doamne, cred că mamă și fiică, de la această patiserie, au fost invadate de armata fomistă în căutarea de plăcintă. Cum mai jos, la Panneteria nu mai găsisem nimic, orele fiind nepotrivite, aici am ras cam tot ce aveau doamnele patisere la vânzare. Plăcintele cu brânză, cu spanac, hot-dogi, plăcinte cu șuncă și cașcaval, au fost epuizate instant. Numai plăcinta cu dovleac a rămas neatinsă, nimeni nu dorea așa ceva. Apoi a venit rândul cornulețelor cu mere și afine, pudrate cu zahăr. Ra-vi-san-tee! Nu au fost ieftine, dar nu mai conta, eram de-acum în Cămara Zeilor Greci. Vorba prietenului @Alex_Macedo,” îți dai palme, mon cher! ” , mănânci și plângi.

Cu ramazanul pus la saț, aproape că nu bagi de seamă de ARGILOS handmade ceramics – magazinul cu produse ceramice situat puțin mai sus de Cămara Zeilor. Totuși am intrat și am remarcat pe lângă exponatele de ceramică smălțuite lucios în albastru, verde sau alb, masa de lucru a artistei finuțe, eterizate, ce stăpânește, fără să dezbine, această lume artistică a ceramicii. Masa e simplă, am căutat roata specifică olarului, așa cum știu eu de la Hurezi, capitala ceramicii românești. Nu era nici o roată acolo, probabil olarii de aici produc ulcelele, tipsiile și oalele în spate, feriți de ochii privitorilor. Cocoșul de Hurezi nu” cânta” pe nici un raft cu produse, aici peștele, soarele și marea erau simbolurile ceramiștilor greci. Lutul era modelat, îmbrăcând pe lângă clasicele forme de vase și forme de inele, medalioane, cercei, potcoave, rame de poze, obiecte decorative de perete. Am remarcat și opere neterminate, de lut crud, abia modelat, așteptându-și tratamentul termic specific finalizării. Oamenii cu deprinderi de olari vorbesc aceeași limbă, că sunt de la Horezu sau din Panagia, ei se înțeleg prin operele create, nu le trebuie dicționare, lutul modelat este același oriunde-n lume...

De la ARGILOS handmade ceramics, am apucat să urcăm spre Finis Coronat Opus! –punctul maxim de interes al Panagiei (așa cum eu l-am perceput), adică spre piațeta îndrăgostiților cu cele trei fântâni. Aici ne-am regăsit liniștea din iubire, ne-am reînnoit jurăminte și ne-am contopit cu materia. Apa și piatra modelată de oameni talentați, au desenat și pus în operă o minunăție de piațetă, unde podețul în arc suspendat te urcă la stele și te coboară în genuni din care nu vrei să mai pleci. Înconjurați de platani în ale căror trunchiuri, sunt decupate inimi mari, în conturul cărora te poți fotografia pentru eternități incomensurabile, dar și de izvoarele ce vin de sub pământ, susurând parcă pe notele unei simfonii ale destinului, de luminile revărsate din candelabrele suspendate pe stâlpii metalici rectangulari, ai impresia că te găsești în centrul lumii, ești ombelico del mondo.

După revenire, te retragi la mesele de sub platani, cele din dreptul Hotelului Thassos Inn, unde te poți desfăta în voie cu nectarul zeilor.

Am savurat, de data aceasta, mai spre prânz, frape-uri cu ice cream, sucuri naturale cu fructe de zmeură, banane și căpșuni și ape” milenare” . Energizați, am coborât pe cheiul izvoarelor din piațetă, spre centrul Panagiei. Am căutat magazinul de ulei de măsline situat în Olive Center Thassos - Sotirelis la parterul Hotelului Hermes. Am descins practic în inima uleiului de măsline. Două spații comerciale, împărțite pe articole, asigurau pe cel ce le calcă pragul, de produsele veritabile. De aici am luat măslinele vidate la pungă, dar și la borcan, fiind consumatori înrăiți de măsline și ulei de măsline. Alături, sub acoperiș, se pot cumpăra diferite recipiente cu uleiul de măsline extra-virgin, presat la rece. Am luat și noi câteva cutiuțe pentru acasă, acest magazin având oferte și pe internet, ceea ce ne va facilita comanda și de acasă. Deja, ajuns acasă, l-am băgat în consum, la salatele de roșii de țară, cu castraveți și ceapă peștișor. Un deliciu! Alături, în curtea interioară, se deschide un fel de muzeu al uleiului de măsline, unde pot fi admirate presele funcționale ale făbricuței de aici, dar și vechile utilaje și angrenaje scoase la” pensie” .

După ce am dus bagajele cu bunătăți la mașină, ne-am continuat plimbarea prin Panagia.

Am urcat din nou, până la Biserica ortodoxă având hramul Mariei, așa cum am citit de altfel în postarea lui @sandu53. Nu știam ce hram poartă, sper că nu am greșit. Biserica e o bijuterie, în toată accepțiunea cuvântului. De când urci treptele să intri în curte, pe sub portalul rectangular, sub formă de turn, în vârful căruia tronează un ceas cu cifre arabe, funcțional, intri într-o altă lume, mai aproape de sfinți. Încerci să lași mireanul din tine dincolo de porți. Era pustiu. Afară deja era prea cald. Curtea mare, ne invita la umbra platanilor, pe băncuțele de lemn cu spătar.

Ne-am așezat și odihnit oasele, apoi ne-am răcorit la cișmeaua cu robinet de la poartă. Un havuz în miniatură, plin cu pești colorați, trona în mijlocul curții așezământului de cult. Cu inima ușoară, dar nu știu cât de curată, am pătruns între pereții bisericii, pe ușa laterală. O răcoare dumnezeiască m-a învăluit într-o dulce amorțeală. Am remarcat bogăția și detaliul obiectelor ce se regăsesc în incinta acestei biserici. Cred că de Paști aici e serafic! Stranele multiple, sub care șiruri de calorifere pitice, asigură căldura în sezonul rece, mi-au atras privirea, făcând o paralelă la ceea ce avem noi prin bisericile noastre. Policandre luminoase, din care atârnau celebrele ouă de struț, încorsetate cu cingători aurite, trădează averea spirituală și materială a comunității religioase de pe aceste plaiuri.

Am admirat intarsiile din lemnul prelucrat pentru porțile de la altar și de la catapeteasmă. Cupolele și tavanul erau pictate viu. Am ocolit, și am ajuns în pronaos, de unde am luat lumânări pe care le-am aprins în locul special amenajat, în Grecia nefiind scindat locul lumânărilor, pentru adormiți și pentru vii, așa cum noi avem acasă, cu toate că și ei sunt ortodocși.

Am ieșit spășit din biserică, iar ceea ce m-a frapat din nou, a fost albul și albastrul specific întregii Grecii, care și aici, la biserică, dădeau tonul cromatic.

După, am coborât la magazinul cu suveniruri din centrul comercial al Panagiei, de unde am luat câte ceva pentru cei de acasă. Ne-am urcat în mașină și am pus cap-compas spre Skala Potamia.

În ziua plecării, la ora 6 și 20 dimineața, am traversat Panagia, în drum spre feribotul din Limenas. Panagia era pustie, luminată și tristă. Fără oameni, sătucul e banal.

Dacă mergeam doar în Panagia în această frumoasă vacanță, ar fi fost destul. A fost miezul întregii noastre aventuri pe tărâmul grecesc, nu întâmplător am vizitat de 4 ori satul acesta, în scurta noastră vacanță.

Un loc ce trebuie vizitat ori de câte ori se vine în Thassos.

Multitudinea de magazine, taverne, biserica mare, plimbarea pe străduțele înguste, te deconectează de la orice grijă.

---

VIZUALIZĂRI: 1266 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI