Delta Dunarii, toamna tarziu

TIPĂREȘTE

Delta Dunarii, toamna tarziu

Toamna rece cu picaturi prelunge ce ne bate agasant in geam, anuta si fara previziunile meteo de la TV, o iarna timpurie care, iata, bate deja la use. Iar cand toamna se ingeamana cu iarna, nu e prea grozava delta noastra a Dunarii daca nu ai un pic de imaginatie ca sa imbraci malurile sale gri si mohorate in verdele proaspat al primaverii ce-o sa vina sau cu culorile tablourilor tahitiene ale lui Paul Gaugin. Mai ramane ca sa poti cu gandul si sa populezi canalele si lacurile sale cu cele cateva sute de specii de pasari migratoare si multicolore ce-si duc veacul acum prin delta Nilului sau prin cea a Gangelui si din care au ramas la iernat doar cateva - pelicanul, egreta, lisita, nagatul si cormoranul. Cativa cad in picaj ca niste kamikadze japonezi la Pearl Harbour chiar langa a noastra "salupa-salvare" si apar peste vreo jumatate de minut in cu totul alta parte cu un pestisor in cioc.

Suntem 4, toti amici ai naturii din Tg. Mures, porniti intr-o scurta escapada de cateva ore pe traseul clasic Tulcea-bratul Sulina–Maliuc-Mila 23-Gorgova si retur.

Nici nu iesim bine pe bratul Sulina ca Smirnov, soferul salupei, devine dintr-o data un sofer de bolid de formula 1! Toate panzele sus! Viteza? ... 40 de mile marine pe ora adica 74 km la ora si salupa noastra inneaca in urma sa malurile inguste ale canalelor pe care intram in scurt timp, cu un gigantic voal alburiu si lung de mireasa acvatica, clatinind amenintator lotcile lipovenilor percum in valsul lui Ivanovici "Barca pe valuri pluteste usor/Inima mea e cuprinsa de dor". Sau poate preferati melodia "Iubita mea sa ne-aruncam in valuri? " Nuuuuu!... apa nu are mai multe de 5-6 grade Celsius, daca ai cazut in ea, in 20 de minute trebuie sa ajungi la mal, sa dai hainele jos si sa te pui intre doua focuri (daca nu vrei s-ajungi pe salupa noastra), asa faceau Nansen si Amundsen cand se rupea gheta sub ei si se mai alegeau cu cate o baie involuntara. "In urma cu o saptamana m-am dus pe grindul Letea, cineva m-a anuntat ca unui pescar i s-a rasturnat barca, pana am ajuns la el, era prea tarziu, inghetase sarmanul, cu toate ca reusise sa ajunga la mal", ne povesteste nea Smirnov...

Vai, vai, sarmanii lipoveni incovrigati precum niste caini zgribuliti in lotcile lor mai batrane ca ei, unele vechi de-un secol si inveliti in sube si acoperiti cu caciuli de astrahan peste cap si peste urechi... vai, vai, cum scot ei sarmanii apa ploii din barca cu galeata pentru cativa pestisori vanduti la cherhana "pe-un zlot" cu care de-abia daca-si duc zilele de azi pe maine plus cotidiana lor portie de votca ce le mai salta moralul. Ploaie marunta si tracasanta pe care cerul incepe s-o cearna tocmai cand ne imbarcam noi, c-asa vrea o lege a lui Murphy. Ploua cu ciuda parca, cu o nesfarsenie de picaturi chinezesti mici si innebunitoare ce-ti rasuna in timpan ca o mitraliera de jucarie... Apoi brusc, cineva reteaza cu o halebarda gigantica perdeau de ploaie si soarele apare. Nu putea fi altul decat Apollo, zeul marilor cel care-a alungat norii...

La doar cateva leghe de moderna Tulce se afla o alta lume, o lume de "inceput de lume", o lume salbatica de stuf si papura plina de neprevazut, de mistreti, vipere cu corn, de milioane de pasari, de miliarde de pesti ce-si depun zecile de miliarde de icre pentru care lipovenii ce le braconeaza obtin doar cateva mii de lei. Pe bratul Sf. Gheorghe, cu cateva sticle de tuica de prune poti ramane la Murighiol (pana unde s-a construit o sosea) cateva zile bune la sateni, tinut de ei cu servicii de "all inclusiv", adica cu "cazare, plimbari prin canale si peste prajit sau bors de peste, cat incape". Daca nu ai tuica, o zi la ei te costa 250. 000-300. 000 de lei vechi. La Mila 35 au aparut si investitorii straini (Holbina turism) unde un englez indragostit de delta a costruit un complex mirific cu casute acoperite cu stuf gros de un metru. La Balteni a aparut hotelul de 4 stele Wels iar departe, in inima deltei pe lacul Rosu, un sat de vacanta "veri shic". Le propun amicilor mei sa ne intoarcem acasa pe langa alt lac Rosu, montan, care poate acum e inghetat. Gasca mea de "nebuni dupa natura", accepta pe loc. Smirnov, care in cazul nostru conduce Ambulanta de la Tulcea si nu Republica Moldova, pune sonarul in functiune. Pe firul apei, canalul Sulina are 12-15 m adancime, dar dupa ce-am cotit-o pe o "scurtatura" ordonata de Ceausescu pentru a se ajunge mai iute la colonia de detinuti politici "culegatori de stuf pana la moarte" din care au mai ramas doar inaltele turnurile de veghe si multe povesti terifiante, adancimea apei scade la cativa metri. Unde sa evadezi printre atatea canale? Aici esti mai pierdut decat Papillon pe Insula Diavolulu, Mogli in jungla lui Walt Disney daca nu l-a fi intalnit pe ursul Baloo sau la New York daca strazile n-ar fi numerotate. Ajungem la lacul "Nebunu" adanc doar de "juma" de metru", unde elicea scurma namolul de pe fund si vedem cum ceea ce mie mi se parea a fi o insula alb-cenusie, incepe deodata sa se miste, sa se desfaca in zeci de bucati si sa-si ia zborul... e vorba de un card de pelicani si lisite ce-si iau zborul cand ne apropiem prea mult de ele.

La Maliuc poposim la barul lui Volodia si am timp sa vorbesc a doua oara in viata mea ruseste (prima data a fost la liceu, la orele de limba rusa).

Parasesc cu sentimente amestecate, de bucurie si regret fantasticele canale ale Deltei dorindu-le ucraineenilor sa nu termine niciodata canalul Bistroe si felicitandu-ma ca am ales la repartitie o localitate din Moldova si nu satele Crisan, Mahmudia, Mila 23 sau Maliuc, unde totul, pana si stuful a inceput deja sa miroase a carne de crap si a icre de sturioni.

Ne despartim cu greu de Smirnov si de nepotica lui ce-si facea temele de scoala in cabina incalzita, langa bunicu', promitandu-le ca vom reveni la vara cu o damigeana mare de tuica de Gurghiu, cu un sac de bomboane de ciocolata si cateva spray-uri contra tzantzarilor care au pe-aici prin delta, asa, o predilectie ciudata de a te intepa tocmai seara, cand te duci afara la toaleta si, cale de cateva minute esti obligat sa-ti dezvelesti o anumita parte a corpului. Sa fie vorba de alta lege a lui Murphy?

La intoarcere trecem prin muntii Macinului, suflati parca cu un strat fin de pudra alba de zapada dar si prin muntii Hargihtei, unde celalalt lac Rosu, nu mai e rosu deloc, si-a pierdut culoarea, e acoperit de o gheata verde! .

Si cum sa nu fie asa, cand orasul Gheorghieni, "polul romanesc al frigului din tinutul secuilor" nu e departe de-aici...

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI