Praga, sufletul meu

TIPĂREȘTE

Acasa la sufletul meu.

Se spune ca fiecare suflet are o casa a lui, "casa sufletului", acolo unde se simte cel mai bine, unde corpul sau vibreaza la unison cu locul, cu natura, cu oamenii. Eu cred ca am descoperit acest loc in februarie 1990, cand am vazut pentru prima data Praga. De atunci cu o intrerupere de 6 ani, an de an, am fost acolo unde ma simt ca acasa printre ai mei, acolo unde de fiecare data am impresia ca sunt pentru prima oara, dar de o viata.

Anul acesta visul meu praghez a venit cu o provocare din partea prietenilor mei, care stiindu-mi pasiunea pentru Praga si meleagurile cehesti, mi-au propus sa le fiu ghid, sa-i conving de ce iubesc asa de mult aceste locuri. Am acceptat provocarea si in perioada 19-26 iulie am fost calauza unui grup de 8 persoane, calatori prin orasul de aur, capitala de imperiu, dar si pe meleagurile Bohemiei si Moraviei.

Am inceput pregatirile de plecare cu informarea despre restrictiile cauzate de pandemie, cu descarcarea de pe net a declaratiei de intrare, obtinerea codului QR, achizitionarea rovinietelor pentru Ungaria, Slovacia si Cehia.

Luni, 19 iulie, ora 5⁰⁰, am dat startul sejurului nostru, luand in piept un drum de 1325 km pana la destinatia finala, Hotel Astra, Praha 10.

Am traversat Romania cu o scurta oprire in vama Nadlac pentru control, apoi am continuat pe autostrada Mako-Viena, pana la Mosonmagyaróvár, unde am facut dreapta spre Rajka punctul de frontiera cu Slovacia, am trecut Dunarea in capitala slovaca, iar de aici am continuat pe autostrada Bratislava-Brno-Praga.

Inarmati de acasa cu declaratii, coduri QR, buletine de analiza, Certificate digitale europene COVID, am constatat ca nimeni nu s-a interesat de aceste documente, nici la plecare, nici la intoarcere. Singurele documente solicitate fiind cartile de identitate in punctul de frontiera Nadlac. Am parcurs distanta Bucuresti - Praga, cu opririle necesare, in aproximativ 15 ore, asa ca la ora 19⁰⁰ ora Pragai, am ajuns la receptia hotelului Astra si ne-am cazat.

Acum a venit si prima problema, un membru al echipei noastre a suferit o criza de natura urologica, astfel ca a trebuit sa luam de urgenta contact cu sistemul medical cehesc. Primul ajutor a venit de la receptionerul hotelului, care a sunat la camera de garda a unui spital de stat din apropiete, a vorbit cu medicul de garda, a descarcat de pe net harta cu locatia si a chemat un taxi. O alta nota buna pentru taximetristul care fara sa cunoasca alta limba in afara de ceha ne-a dus la destinatie, a vorbit la camera de garda si a asteptat pana a vazut ca totul este OK.

Acum, doua cuvinte despre asistenta medicala si profesionalismul doctorului urolog, "jos palaria": consultatie amanuntita, ecografie, prescriptie medicala, medicamente pentru primele 24 ore, indicatii pentru tratament. Toate acestea s-au petrecut in 30 min. La final, am platit cu cardul, suma de 700 czk (koroane), adica aprox. 28 eur. Ne-am intors de la spital cu un alt taxi comandat de pe telefonul mobil al portarului de la camera de garda, facand o mica oprire pentru alimentarea cu bere conform prescriptiei medicale de a consuma multe lichide.

Prima zi, cu tot cu peripetii, s-a incheiat in jurul orei 1⁰⁰ (ora locala) cand ne-am retras la culcare cu propunerea de revedere la micul dejun ora 9⁰⁰.

A doua zi, m-am trezit inca de la 7⁰⁰ si am plecat sa cutreier strazile din jurul hotelului, sa respir aerul praghez, sa iau contact cu locurile si cu oamenii. Ziua a doua s-a derulat dupa programul stabilit pentru prietenii mei la prima lor vizita in Praga.

Am inceput cu metroul liniei A, statia Skalka din apropierea hotelului, coborare la Museum si poze in fata statuii lui Vaclav, apoi o halta la Vytopna, restaurantul gara, unde berea comandata vine cu trenul. Incarcati cu entuziasm si hidratati cu bere Kozel am continuat pe jos periplul zilei, mergand spre piata Primariei, dar cu o mica oprire la un Vaklavska klobasa (carnat rotisat, paine neagra cu chimen si mustar).

Am vizitat piata Primariei, am asteptat ora fixa ca sa vedem aparitia sfintilor din ceasul turnului, am intrat pentru cateva clipe in biserica Tyn admirandu-i maretia, apoi ne-am indreptat pe stardutele inguste pline de turisti, restaurante si magazine de suveniruri, spre celebrul pod Karluv Most, am traversat Vltava, admirand de pe pod privelistea mareata a castelului Hrad, iar mai apoi ne-am asezat la o bine meritata odihna, o bere Budweiser si un frappe. Ne-am continuat drumul spre Ujezd, de unde am luat tramvaiul funicular care urca spre Turnul Pertryinsky, construit in secolul XIX. De la o inaltime de 60 m se deschide o panorama de vis a orasului.

Am coborat din turn si de pe dealul Zizkov, oprindu-ne la U Svejka Restaurace pentru inegalabila supa de usturoi cu cascaval, rata pe varza si gulasul cu knedilki (galuste din aluat de paine).

Dupa atata umblatura, cca 22 km (dupa informatiile controlorului de pasi instalat pe mobil), pentru a evita deshidratarea si a redobandi energia fizica, ne-am tratat cu o Bekherovka si o bere Pilsner Urquell. Gata pentru a doua zi, rupti de oboseala, ne-am intors la hotel, unde am mai testat o bere Uneticky la draft.

Ziua a treia a inceput la ora 9⁰⁰ cu micul dejun la hotel, apoi urcarea in metroul de la statia Slaka cu destinatia Malostranska, locul de unde se urca la Hrad, palatul praghez. Am facut o prima oprire pentru poza de grup la intrarea in palat, apoi incarcarea bateriilor cu o bere Lobkowicz si vizitarea strazii de aur, Zlatá ulička, strada breslelor. Ne-am oprit pentru cateva minute in bazilica palatului, apoi in fata Cancelariei unde se afla biroul presedintelui, ca mai apoi sa intram si sa vizitam mareata catedrala Sfantul Vit. Vlaguiti de energie, am mai avut putere sa facem poze in fata intrarii principale a palatului si sa admiram panorama orasului, apoi am continuat cobarand pe inclinata strada Nerudova, trecand pe langa ambasada Romaniei si oprindu-ne la U Kosteia Resaurace pentru alimentare si hidratare cu o bere rece Staropramen.

Dupa masa, Bekherovka si Staropramen, ne-am indreptat spre statia de metrou Malostranska, cu destinatie Skalka- hotel Astra. A patra zi, dupa micul dejun, am facut imbarcarea, cu destinatia castel Hluboca, langa Ceske Budejovice. O prima oprire am facut-o la castelul de vanatoare Konopiste, care a apartinut arhiducelui Franz Ferdinand, asasinat la Sarajevo, scanteia declansarii Primului Razboi Mondial. Castelul adaposteste peste 100.000 de trofee de vanatoare, armuri, sala de arme, iar in prezent este revendicat de Printesa Sophie von Hohenberg, o descendentă a lui Franz Ferdinand (care nu a fost recunoscută niciodată ca parte a Casei de Habsburg).

Dupa vizitarea castelului si a gradinilor care-l imprejmuiesc, ne-am oprit la o bere Gambrinus rece si-o apa Mattoni perliva (carbogazoasa) pentru soferi. Am plecat spre Hluboca, spunandu-le prietenilor mei ca, dupa mine, acest castel este cel mai frumos din Cehia. Am ajuns la Hluboca nad Vltavou, orasul care se afla la poalele castelului cu acelasi nume, dupa care am inceput urcusul spre curtea castelului. Dupa o panta, nu prea grea, am ajuns in curtea si gradina exterioara a castelului, unde cei care l-au vazut pentru prima data in maretia lui au exprimat la unison: Wow! Ce frumusete! Vizitarea castelului, putina odihna pe bancile din gradina bine intretinuta si apoi masa la un restaurant din micul, dar cochetul si curatul oras Hluboca nad Vltavou parea sa incheie programul zilei pentru prietenii mei, dar ii mai astepta o surpriza pe drumul de intoarcere si anume castelul Orlic, asezat pe un colt de munte deasupra maretei Vltava.

Incantati de frumusetea celor vizitate, de ospitalitatea si bunavointa oamenilor, dar si de modul in care stiu sa pastreze ce este al lor, ce-i reprezinta, fermecati de imaginile perindate prin fata ochilor, am revenit cu prietnii mei la locul de cazare, hotelul Astra. Acolo, o chelnarita vesela, mai tot timpul cu zambetul pe buze, ne-a servit cu aburitele halbe de bere Uneticky si a invatat de la unul dintre amicii mei cum se bea berea cu sare.

Planul pentru ziua a cincea a fost vizitarea orasului Melnik, cu oprire in drum la castelul Veltusi. Orasul Melnik este cunoscut pentru ca aici raul de suflet al Cehiei, Vltava, isi da intalnire cu raul german Elba (Labe cum ii spun cehii). Am vizitat orasul, ne-am oprit la o degustare de vinuri la castel, zona fiind cunoscuta pentru podgoriile sale si vinurile nobile produse de casa Lobcowicz. Ne-am grabit spre casa pentru ca seara, de la ora opt, aveam bilete cumparate de la receptia hotelului pentru spectacolul trupei Queenie la Krizikova Fontanta (Fantana cantatoare) din parcul de distractii Vystaviste.

Seara la 19⁴⁵ am ajuns la intrarea in amfiteatrul Krizikova Fontana, unde o mare de oameni asteptau concertul trupei Queenie, condusa de talentatul cantaret Michael Kluch. Un spectacol de exceptie, cu oameni de exceptie, organizare impecabila. Timp de doua ore si jumatate formatia ceha s-a prezentat exemplar, facand un adevarat show, reamintindu-ne minunatele melodii ale nemuritoarei formatii Queen si a inegalabilului Freddie Mercury.

In dimineata celei de-a sasea zi petrecuta pe teritoriul cehesc, ne-am indreptat spre perla oraselor cehesti, renumita statiune balneara Karlovy Vary. Dupa un drum de aprox. o ora si jumatate, am parcat in apropierea fabricii Becherovka si am luat la pas orasul, avand ca destinatie izvoarele termale, pavilionul lui Carol al IV-lea si cunoscutul hotel de lux Pupp.

Dupa cele cateva zile de vizita in locuri care mai de care mai pitoresti si mai incantatoare pentru ochi si suflet, prietenii mei au fost incantati de frumusetea orasului Karlovy Vary, aproape inmarmuriti in fata cladirilor vopsite in culori multicolore, pastrate impecabil, dar si in fata curateniei exemplare. Ne-am plimbat pe strazile elegante, am a admirat frumusetea cladirilor, am degustat apele fierbinti ale izvoarelor termale dispuse in pavilioanele centrale, am facut poze cu gheizarul care tasneste zglobiu spre inaltul cerului si ne-am oprit pentru o clipa in fata hotelului Pupp unde am mancat o inghetata perfecta cu caramel sarat.

Bine dispusi, desi un pic obositi dupa atata plimbare, ne-am imbarcat cu destinatia Plsen, mai precis crama berarie de la fabrica de bere Plsner Urquell. Am ajuns infometati si insetati, dar am fost rasplatiti cu bere rece venita direct din fabrica, ciolan de porc si rata pe varza. Duminica, 25 iulie, a 7-a zi de sejur, am petrecut-o la cumparaturi in Fashion Arena Outlet (similar cu outlet-ul din Parndorf), iar apoi, am luat vaporasul de la Mane' s si ne-am plimbat pe Vltava in fata unei halbe de bere rece Bernard (bere de abatie) si a unei privelisti inegalabile a raului plin de vaporase, barcute, hidrobiciclete, rate salbatice, lebede si pescarusi.

Luni, 26 iulie, ultima zi in Praga, ne-am dus la ALBERT pentru cumparaturi finale, o bere, o Behkerovka, Lucina (pentru cunoscatori), paine cu chimen, cornuri cu lapte si unt, utopenci (cremwursti murati) si alte bunatati.

Praga, la buna vedere! Deja mi-e dor de tine!

---

VIZUALIZĂRI: 3305 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI