La Conac – o întoarcere în timp

TIPĂREȘTE

Pentru introducerea culinară în lumea bucatelor moldovenești am căutat pe Internet înainte de vacanță un loc în Iași unde să descoperim gustul bunătăților de la bunici. Dacă în seara sosirii în urbea de pe Bahlui ne-am mulțumit cu ceva frugal înfulecat la o terasă temporară amplasată pe bulevardul Ștefan cel Mare (transformat în pietonal în acel weekend) a doua seară am dedicat-o unor preparate specifice zonei în care ne aflam.

După o plimbare prin ploaie prin centrul orașului și pe la bojdeuca lui Ion Creangă (vezi impresii) ne-am îndreptat urmând sfaturile aplicației gps către restaurantul „La Conac” – loc de tradiție românească, cum se prezintă pe web. Adresa exactă este str. Nicolae Gane nr. 27, prin zona Copou, undeva în spatele Casei Pogor (vezi impresii). Localul e situat pe o stradă în rampă și totodată în curbă ceea ce face dificilă găsirea unui loc de parcare. Informații actualizate (inclusiv meniu) și fotografii găsiți pe site-ul oficial: laconac-traditie.ro/index.php.

O poartă obișnuită de fier forjat, vegetație abundentă, turnul unei case în stil neoromânesc nu te lasă să ghicești existența unui local în acel loc, doar un indicator micuț deasupra porții îți semnalizează acest fapt. Curtea e o oază ce oferă umbra mult căutată în anotimpul călduros, mai multe terase bine integrate în natură oferind posibilitatea petrecerii unor clipe culinare deosebite într-o atmosferă răcoroasă (în momentul vizitei nu era amenajată/deschisă). Pe lângă mobilierul din lemn/ratan sunt multe decoruri specifice: ceramică, obiecte de lemn, sculpturi, fiare de călcat tradiționale, butoaie.

Pătrundem în clădirea/conacul cu foișor și arcade albe într-un hol cu pereții tapetați de fotografii uc oaspeți de seamă, tablouri și o oglindă. Deja se zărește interiorul încărcat foarte mult cu obiecte de factură populară: piese de port, obiecte meșteșugărești sau casnice, lămpi tradiționale, icoane, ceramică de tot felul și multe, multe altele. Chiar dacă pe de o parte e plăcut ochiului, pe de altă parte e și obositor fiindcă nu știi încotro să privești mai întâi și ce să admiri. Deși nu aveam rezervare, s-a găsit cu amabilitate o masă liberă și pentru noi. Personalul cu care am interacționat (un băiat și o fată) au fost drăguți, răbdători, zâmbitori.

Mobilierul interior e din lemn, pe scaune/băncuțe sunt țesături populare, pe masă suport de șervețele, sare și piper. Primim meniurile – o tipăritură format mare sub forma unui ziar, printre rubricile culinare (bucatele bunicului, bucate dulci, licori alese) fiind inserate poezii de Eminescu. Ne alegem preparatele dorite în ciuda prețurilor destul de mari; în câteva minute primim mai întâi lichidele comandate: bere Zăganu (15 lei/500 ml), bere Nemțeana fără alcool (14 lei/500 ml), limonadă cu miere (15 lei/250 ml). Imedia vin și ciorbițele: rădăuțeană (15 lei + 3 lei/smântână și 3 lei/ardei iute - gustoasă) și de văcuță (15 lei + ardei și smântănă: 6 lei), la care adăugăm două delicioase turtițe de casă (5 lei/bucata).

Urmează felul principal: tocăniță de pui cu ciuperci și smântână (35 lei) + mămăligă (5 lei), tocăniță de hribi cu smântână și mămăligă (35 lei), tochitură de pui (28 lei) și pomana porcului (30 lei). Timpul de așteptare a fost rezonabil, preparatele au sosit fierbinți iar porțiile au fost potrivit de mari. Cel puțin tocănițele cu ciuperci (și pui) au fost delicioase, chiar aveau acel gust inconfundabil al copilăriei, al ciupercilor adunate din pădure. La desert am ales ceva ce găsești mai rar prin restaurantele românești: alivancă (17 lei – o „prăjitură” din mălai, lapte, smântână, ouă/ a fost bună, dar nu avea gustul cunoscut mie) și clătite cu brânză de vaci și smântână (15 lei) – foarte bune.

La un moment dat se cam umpluseră salonașele conacului astfel că doar am tras cu ochiul la decorurile din celelalte încăperi, am zărit și frumosul șemineu, peste tot decoruri tradiționale. La toaletă era foarte curat (simpatică împărțirea cu „gard de nuiele” ). Am primit nota într-o căniță mică de lut, am putut achita cu cardul.

Una peste alta am mâncat bine, bucatele au fost bune, prețurile mari, oamenii amabili – dar na, așa e la conacul boieresc ????

---

VIZUALIZĂRI: 2353 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI