La Mănăstirea Vladimirești

TIPĂREȘTE

E multă vreme de când cineva mi-a oferit o broșură de prezentare a Mănăstirii Vladimirești. O procurase chiar de acolo, o răsfoise și voia ca și eu să iau notă de existența acestui sfânt lăcaș. "Sfânt" - în opinia unora, "controversat" - în opinia altora. Da, da, acesta este temenul pe care l-a folosit un tânăr preot pe care l-am întrebat dacă știe ceva despre Mănăstirea Vladimirești. Nu mi-a spus decât că este "un lăcaș controversat". Am rămas cu această expresie în minte și - în timp - documentându-mă, apoi făcând o vizită la Mănăstirea Vladimirești, am încercat să găsesc o explicație.

Cum ajungem?

Mănăstirea Vladimirești se află în comuna Tudor Vladimirescu, aproximativ la jumătatea distanței dintre Galați și Tecuci. Pe DN25, pornind din Galați, sunt 39 km până în comuna Tudor Vladimirescu. De acolo, urmând indicatoarele, pe un drum lateral, bun, asfaltat, după 4-5 km se ajunge în poarta mănăstirii.

De la Galați, mai există un drum spre Mănăstirea Vladimirești - DJ251 - prin Smârdan, Slobozia Conachi, de numai 36 km, dar nu știu care este starea lui și deci, nu-l pot recomanda.

Lângă intrarea în incintă este și o parcare bine amenajată, destul de liberă atunci când am fost noi acolo. Dincolo de poarta frumos cioplită în lemn, urmează o lungă alee pietonală, mărginită pe ambele părți de arbori umbroși și de plantații de viță de vie.

Legendă și istorie

În rezumat, câte ceva despre începuturile Mănăstirii Vladimirești.

Edificarea sfântului lăcaș a început în 1938 în urma vedeniilor avute de Vasilica Barbu Gurău, o tânără de 16 ani, devenită sora Lica și mai apoi maica Veronica, stareța mănăstirii.

Într-un lan de porumb, în timp ce se afla la lucru, ea a văzut o lumină coborând din cer. Mântuitorul, prin acea lumină, a însemnat locul și i-a spus să construiască acolo o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Locul viziunii a fost marcat cu o cruce de lemn care se păstrează și acum în muzeul mănăstirii.

Împreună cu un grup de surori întru credință, a adunat banii necesari "din poala Maicii Domnului" - colectarea de fonduri continuând până în 1943. Arhimandritul Visarion Nicolau a finanțat construcția și a ajutat la obținerea binecuvântării pentru începerea lucrărilor, fiind deci unul dintre primii ctitori. S-a început cu construirea paraclisului.

Istoricul mănăstirii menționează că "înflăcărate de credința și dragostea de Dumnezeu ce le ținea loc de căldură și de multe ori de hrană, grupul de surori a muncit două ierni și o vară viețuind și rugându-se într-un bordei săpat în pământul pe care se află acum trapeza. Alături era o căsuță pentru părintele Clement Cucu, îndrumătorul surorilor în viața de obște. Cărămida era pregătită și arsă tot de ele, pe loc, sub îndrumarea lui Gheorghe Linguraru, meseriaș din Adjud. Paraclisul a fost văruit și împodobit cu catapeteasmă și icoane. Pictura s-a realizat abia în anul 1990. La 15 august 1991, a fost sfințit de către Prea Sfințitul Episcop Casian Crăciun".

Săpăturile pentru fundația bisericii mari, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, au început în 1941. Lucrarea a fost finalizată doi ani mai târziu, între timp sora Lica depusese votul călugăriei și se numea maica Veronica. Pictura bisericii, în stil neo-bizantin, a fost realizată de meșterul Hermeneanu, ucenic al cunoscutului pictor de biserici Dimitrie Belizarie din București.

Regimul comunist, dușman declarat al religiei și al credinței strămoșești a poporului roman, a pus capăt vieții monahale de la Vladimirești. "Prima mănăstire desființată a fost Mănăstirea Vladimirești. În noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere și părintele slujitor au fost arestați. Considerate dușmani ai poporului, membrele comunității (în număr de 318) au fost ridicate în noaptea de 14 februarie 1956. Au urmat ani grei de închisoare și domiciliu forțat pentru port ilegal de uniforme. Maica stareță a efectuat 6 ani de închisoare din cei 15 ani de condamnare la muncă silnică, reduși apoi la 8 ani de închisoare corecțională" - conform istoricului mănăstirii.

Ulterior în mănăstire a funcționat o școală pentru copiii handicapați, iar clădirea bisericii a fost transformată în depozit, deteriorându-se. Se spune că sătenii au salvat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (icoană care se află și acum în biserică) împreună cu alte icoane și prețioase obiecte bisericești.

Una dintre legendele locului spune că în zonă, în vremurile îndepărtate, a existat un așezământ de călugări greci. În timpul invaziilor turcești, starețul Ghimbazie a asistat neputincios la masacrarea obștii sale, după care el însuși a fost decapitat. Se pare că povestea este adevărată dat fiind faptul că săpăturile pentru fundația bisericii au scos la iveală mai multe oseminte umane. Relicvele călugărilor martiri, curățate și spălate, au fost îngropate la piciorul mesei din altarul de vară.

Ce am găsit acolo?

Poarta de la intrarea pe domeniul mănăstiresc este tipic maramureșeană și a fost lucrată în 1992. Intrarea în incintă se face pe sub turnul-clopotniță. Toată curtea este pavată, iar dacă ajungi acolo în anotimpul călduros, vei fi uimit de multitudinea de flori și de aranjamente din plante care împodobesc întregul spațiu.

Biserica mare, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost înălțată în 1941-1943, pe locul apariției dumnezeiești și este prima construcție care îți atrage privirea. Conform tradiției ortodoxe, are formă de cruce. Exteriorul este decorat cu o suită de icoane în mozaic executate de Gheorghe Răducanu. Cea mai mare dintre cele 73 de lucrări este icoana de hram - Adormirea Maicii Domnului - amplasată deasupra intrării.

Firidele din registrul inferior au fost și ele împodobite cu icoane în 1992. În pridvor, de o parte și de alta a intrării sunt reprezentați Sfinții Petru și Pavel, iar în lateral, chipurile a doi sfinți domnitori români: Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu. Pisania amplasată deasupra intrării, informează între altele că biserica are drept ctitor principal pe "Dl. Nedelcu Chercea din Brăila", fondatoare fiind "Cuvioasa Maică Stareţă Stavrofora Veronica Gurău".

Interiorul este în întregime acoperit cu pictură realizată de pictorul Hermeneanu, ucenic al lui Dimitrie Belizarie din București, cunoscutul pictor de biserici. În pronaos, pe lângă principalii ctitori - Nedelcu și Ana Chercea, sunt reprezentate chipuri de sfinți și scene din Noul Testament - Coborârea de pe cruce la nord și Răstignirea la sud.

În naos se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cu trei mâini și o raclă cu moaștele mai multor sfinți. Zidurile sunt în întregime acoperite cu pictură. Cele patru icoane ferecate în argint din catapeteasmă sunt cele originale: Sf. Ana cu prunca, Sf. Antonie cel Mare, Sf. Ioan Evanghelistul și Sf. Mare Mucenic Mina. Altarul construit pe locul primei apariții dumnezeiești este pictat, în centru fiind ilustrată Maica Domnului Împărăteasa.

Ferestrele bisericii mari au vitralii executate la București în 1990, iar ușile și întreg mobilierul sunt lucrate în lemn de stejar, la Bacău, de meșterul Alexandru Huțanu.

În partea de est a bisericii mari se află Paraclisul cu hramul Izvorul Tămăduirii, prima bisericuță construită la Mănăstirea Vladimirești. Înălțat în perioada 1938-1940, paraclisul are drept ctitor pe arhimandritul Visarion Nicolau. Pictura a fost executată mai târziu, în 1990, iar la finalizarea lucrării paraclisul a fost resfințit (la 15 august 1991).

În partea de sud a bisericii mari se află altarul de vară care adăpostește o cruce din marmură neagră cu Maica Domnului îngenuncheată în rugăciune. În spatele altarului de vară se află mormântul Arhimandritului Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar în partea de nord a bisericii mari mormântul celei care a fondat mănăstirea - monahia Veronica de la Vladimirești - care a părăsit această lume în anul 2005.

Mai trebuie reținut că la Mănăstirea Vladimirești se află un muzeu care deține 106 valoroase icoane vechi (sec. XVIII-XIX). Tot aici se păstrează crucea de lemn cu care a fost însemnat locul viziunii dumnezeiești, precum și o icoană a Maicii Domnului lăsată maicii starețe de mama sa aflată pe patul de moarte.

Numeroasa obște de maici lucrează în atelierele mănăstirii - pictură, sculptură de rame și mobilier bisericesc, înrămare icoane, croitorie, broderie, tricotaje, covoare, flori artificiale - precum și în agricultură, mănăstirea deținând pământ arabil, vie, livadă, animale și păsări.

De ce "un lăcaș controversat"?

În zilele noastre, mai multe materiale publicate scot la lumină și ne povestesc fapte și întâmplări despre care în trecut nu se putea face pomenire decât în șoaptă.

Pe scurt, în legătură cu Mănăstirea Vladimirești au existat răstălmăciri și acuzații pornite poate din invidie privind harul maicii care adunase în jurul său o obște numeroasă și care fondase o mănăstire. În 1945 maica stareță Veronica a fost acuzata de "învățături străine" la mănăstirea ei - spovedania colectivă, prea deasa împărtășanie, tolerarea mișcării religioase "Oastea Domnului", neperceperea de taxe pentru servicii religioase… Patriarhul îi interzice să popularizeze vedeniile sale prin noi tipărituri, deși prima ediție avusese binecuvântarea mai marilor bisericii. Mai mult decât atât, se limitează venirea masivă a pelerinilor la Vladimirești, "ca să nu nască manifestații".

Maica Veronica a fost târâtă în tribunale și a petrecut ani grei în închisori comuniste din cauza episcopului de atunci - Antim Angelescu. Și nu doar ea. Mănăstirile Vladimirești și Sihastru-Adjud au trecut prin două procese - unul civil, altul penal - datorită episcopului de Buzau din acea vreme, vândut comuniștilor. De ce amândouă? Pentru că 35 de monahi de la Mănăstirea Sihastru au plecat în marș spre Vladimirești încercând să fie sprijin moral pentru cele peste 300 de monahii și pentru duhovnicul lor Ioan Iovan hărțuiți de trupele Miliției și ale Securității.

Petre Pandrea, scriitor și filozof, avocat de profesie, a fost cel care a apărat în proces cele două mănăstiri. Deși a pledat strălucit, au urmat multe arestări și întemnițări. De la Sihastru-Adjud au fost arestați 30 de călugări, iar de la Vladimirești - împreună cu stareța Veronica - au fost arestate 40 de maici. Maica Veronica a fost condamnată la 15 ani de temniță grea, iar după un recurs, la 8 ani. Mănăstirile Vladimirești și Sihastru au fost desființate. Așa a început, neoficial, lichidarea monahismului românesc, acțiune oficializată prin decretul 410/1959 când majoritatea mănăstirilor din România au fost închise.

După 1990, la Mănăstirea Vladimirești viața monahală reînvie, iar maica Veronica redevine stareță. Arhiepiscopul Antim Nica al Galațiului și Prea Sfințitul Episcop Vicar Casian Crăciun, cei care au susținut în fața Sfântului Sinod redeschiderea mănăstirii, sunt considerați ctitori ai noii Mănăstirii Vladimirești.

Maicile rămase în viață (160) au revenit, s-au refăcut chiliile și trapeza, a fost pictat paraclisul și s-a refăcut pictura bisericii mari.

În prezent Mănăstirea Vladimirești este a treia din țară ca număr de personal (după Agapia și Văratec), dar prima ca mărime cu viețuire de obște.

Final

Dacă este sau nu este "un lăcaș controversat", apreciați și singuri! Faceți o vizită la Mănăstirea Vladimirești și încercați să-i aflați istoria! Istoria aceea care abia acum începe să iasă la lumină.

---

VIZUALIZĂRI: 2546 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI