Chania, un oraș romantic, plin de culoare... exact pe sufletul meu!

TIPĂREȘTE

M-am gândit în fel și chip... cum să scriu despre un loc atât de frumos, dar atât de cunoscut aici pe AFA. E greu să urmezi după niște articole scrise așa de bine, complete, ghiduri extrem de utile pentru viitorii turiști.

Dar, până la urmă, de ce nu? voi încerca și eu să vă arăt experiența noastră, în vreme de pandemie, vizitele noastre în acest superb oraș, ziua dar și seara.

Chania-Χανιά, este fosta capitală a insulei, acum capitală a prefecturii cu același nume. Ca și localizare, este situată în partea nord-vest și este al doilea oraș ca importanță și mărime, după Heraklion.

Distanța față de Rethymnon este de 70 de km, iar față de Heraklion-145 km.

După cum spune și Wikipedia, Chania town este situat pe locul unei așezări minoice care s-a numit Kydonia - ceea ce în limba greacă înseamnă gutui :)

Dovezi arheologice în acest sens s-au găsit prin săpăturile efectuate, exact în cartierul Kastelli, după cum o să vedeți și în poze. Se pare că zona era locuită încă din neolitic.

La sfârșitul perioadei minoice, orașul devenise deja foarte important și se întindea de acum de la golful Chania până la poalele munților albi (Lefkas Ori).

De atunci istoria orașului este foarte complicată, trece prin două perioade bizantine: prima între 395-824, apoi între cele două perioade „apar în peisaj” arabii, care mută forțat populația creștină în munți. Orașul se va numi Al Hanim. Imperiul Bizantin preia din nou conducerea orașului, pentru cea de-a doua perioadă bizantină între 961 până în 1204. Numele orașului devine Chania.

După fortificarea orașului de către bizantini, vin venețienii, prin Bonifaccio, marchizul de Montferrat, apoi rivalii din Genova prin Enrico Pescatore, contele de Malta, ei au condus rând pe rând până la momentul întoarcerii venețienilor. Se vor întări și fortifica toate zidurile, orașul rămâne la forma de astăzi, iar numele orașului este La Canea.

Multe din clădirile importante ale orașului au fost construite în această perioadă, se dezvoltă foarte mult în acest timp cultura, arta, muzica, educația.

Urmează epoca otomană, care își pune definitiv amprenta asupra orașului, se construiesc moschei, pe când alte biserici creștine se transformă în moschei.

Musulmanii au trăit în general în cartierele Kastelli și Splantzia, de atunci au rămas moscheile, hamamul, fântânile celebre turcești.

Era modernă a adus noi frământări pentru Creta și Chania, pacte și tratate, iar după al doilea război mondial, în 1950, încet orașul își recapătă ritmul de dezvoltare, depășind ușor-ușor greutățile lăsate de urmele războiului.

În 1970, Chania devine o destinație turistică, fiind căutată tot mai mult de greci dar și de străini în egală măsură.

Din 1971, capitala este mutată la Heraklion.

În zilele noastre, putem spune clar că orașul Chania este împărțit în orașul vechi și orașul nou, mult mai modern.

Orașul vechi este sigur și cel mai frumos, romantic și totodată cel mai căutat de turiști.

Acolo ne-am dus și noi, după ce am ajuns cu autobuzul din Kato Daratso, până la capătul liniei, în Plateia 1866.

Biletul costă 2 euro la șofer, dar dacă îl luați din Chania de la casa de bilete este doar 1,10 euro.

Centrul orașului vechi este cartierul Kastelli, situat pe o mică colină, chiar lângă faleză, o poziție strategică, de observare, din spatele zidurilor vechi, acolo unde ne-am perindat și noi.

Piața centrală a orașului vechi este Eleftherios Venizelios, cunoscută și ca Syntrivani de la fântâna turcească frumoasă din mijlocul ei, acolo unde cam toți turiștii își doresc câte o poză.

La est de Kastelli este cartierul Splantzia iar la vest cartierul Topanas, unde stăteau de obicei creștinii pe timpul stăpânirii otomane, aici în centru fiind și cartierul evreiesc (Evraiki) cu Sinagoga Etz Hayyim.

O zonă distinctă în orașul vechi, una din cele mai frumoase și căutate, este portul cu cetatea Firkas, chiar vizavi de far, apoi portul venețian și faleza-Akti, cu Akti Tompazi, Akti Kountouriotou și Akti Enoseos-marina.

Orașul nou, modern, este partea în care locuiesc și lucrează cei mai mulți localnici.

Nea Chora este partea cea mai veche din orașul nou, situat în vestul orașului, în plină dezvoltare și acum, cu un mic port de pescuit, pe care noi o vedeam mereu venind cu autobuzul din Kato Daratso. Zona Halepa, este un cartier rezidențial foarte apreciat, aici fiind multe case frumoase, istorice, frumos reabilitate acum, mediu ideal agreat de aristocrație.

Zona Koum Kapi pe care venețienii l-au numit Sabbionara-Poarta Nisipului, este la est de zidurile vechi, și este zona care s-a extins și a fost locuită prima în afara cetății.

Nu pot să nu pomenesc și de zona peninsulei Akrotiri, pe care sigur o veți vedea dacă veniți la aeroportul din Chania, Ioannis Daskalogiannis. Mulți localnici au ales să vină aici, în suburbii, în cartierul Kounoupidiana.

Venind de la aeroport sau dacă ajungeți la plaja Seitan Limania, ori la Mânăstirea Agia Triada, despre care v-am povestit, veți vedea și superbul golf Souda.

Cum v-am spus, plimbarea pe jos este o adevărată plăcere, tot orașul vechi este ca un real muzeu în aer liber. Am admirat clădirile istorice, bisericile frumoase, moscheile, hamamurile.

Strada Chalidon este cea care duce în centrul orașului vechi și desparte de fapt orașul vechi de cel nou. Până în Piața Eleftherios Venizelos, sunt foarte multe obiective importante, iar eu încep deja să fac poze în stânga și dreapta. Pe stânga văd Muzeul de Folclor, Muzeul de Arheologie și o frumoasă biserică Catolică, a cărei cupolă albastră se zărește din piațeta Athinagora, din fața Catedralei Trimartiri, dedicată Prezentării Sfintei Fecioarei Maria.

Nu am intrat decât la biserica catolică pe care am găsit-o deosebit de frumoasă, cu un interior în stil baroc. Din curtea bisericii se intră și la Muzeul de Folclor.

Muzeul de Arheologie este găzduit într-o biserică frumoasă, cea mai mare biserică venețiană din Chania, Sfântul Francisc.

Din piațeta centrală o luăm ușurel pe Akti Tompazi, spre Moscheea Küçük Hasan Pasha, superba clădire emblemă pentru portul din Chania, vedetă în toate imaginile și filmulețele despre Chania, atât din față cât și din spate, ziua sau noaptea, cu trăsuri albe, sau fără. Și exact când treceam pe acolo, un șir frumos de calești albe treceau prin fața noastră.

Moscheea Gialisi Tzami sau moscheea de la mare, cum i se mai spune, Moscheea Küçük Hasan Pasha, este construită pe locul unei biserici creștine, după cucerirea Chaniei de către turci, în 1645 și-l onorează pe Küçük Hasan Pasha.

Moscheea are o cupolă semisferică mare, susținută de arcade de piatră, iar părțile nordice și vestice au deasupra alte șapte cupole mai mici. Minaretul a fost demolat în 1939, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, moscheea a găzduit muzeul de arheologie. Ulterior, s-a folosit ca depozit, muzeu folcloric, punct de informare turistică sau mai nou este loc de expoziție, în special seara.

Este după cum v-ați dat seama una din cele mai fotografiate obiective din Chania.

Plimbarea este foarte plăcută pe Akti Tompazi, pe malul mării, pe lângă terase și restaurante pescărești, apoi ajungem și în portul venețian, pe Akti Enoses, în fața Marelui Arsenal și Arsenali Venetiane-Neoria. Acesta din urmă este unul din cele mai durabile construcții și totodată reper important despre șantierele navale din secolul al XVI-lea. Acestea au fost construite între 1467-1599 și erau inițial 17 clădiri boltite. Apoi s-au mai adăugat încă 3 separate, în 1607, Docks of Moro spre estul portului.

Nouă din cele 17 s-au demolat în timpul ocupației turcești, celelalte au devenit magazii militare.

Marele Arsenal, Megalo Neorio, a fost ultima construită, în 1585, apoi s-a mai adăugat un etaj. Ea a fost în tot acest timp-școală creștină, spital și primărie. Astăzi este frumoasa clădire ce găzduiește Centrul de Arhitectură Mediteraneană.

Zidurile venețiene ce străjuiesc portul, sunt fortificate, iar acum sunt declarate monument istoric protejat.

În capătul estic al portului, găsim Muzeul Nautic, iar într-una din sălile arsenalului -ale docurilor Moro, este o replică a unei nave minoice, pe care am văzut-o doar pe afișul de pe ușă. Oricum este impresionantă!

Sigur că plimbarea este cu atât mai plăcută cu cât vedem și frumoasele ambarcațiuni din port, mult mai moderne, marina din Chania, dar și numeroasele taverne și cafenele de pe malul mării.

De aici am luat-o spre far, pe ziduri, admirând de peste mare toate clădirile frumoase din port.

Câteva cuvinte despre far.

Farul venețian -Pharos, este situat la capătul extrem al debarcaderului, chiar la intrarea în port și este fără îndoială, simbolul Chaniei.

Farul a fost construit inițial în 1570 de către venețieni, apoi reamenajat în 1830 din blocuri mari de piatră. El nu este operațional acum, dar reprezintă un frumos reper, pe care l-am văzut de aproape acum, am urcat treptele și am privit Chania de la înălțimea farului. Foarte frumos, superbe peisaje. Vă pot spune că Chania se vede și mai frumos de aici. ;)

De la far ne-am întors până în port și am poposit la o cafenea, pentru ceva răcoritor. Am făcut cale întoarsă, am luat-o apoi pe Akti Kountourioti, admirând șirul de terase, care de care mai ofertante, până când am ajuns în fața Muzeului Maritim din Creta. Este situat la intrare în port, vizavi de far, în cetatea Firkas, iar locul acesta este foarte important, deoarece aici s-a arborat drapelul grec în 1913, asta însemnând Unirea Cretei cu statul grec.

Apoi am mers de-alungul zidurilor bizantine până în Plateia Talos, la frumoasa fântână pe care am admirat-o cu 4 ani în urmă, vizavi de Bastionul San Salvatore. N-am zăbovit prea mult și am luat-o pe strada Theotokopoulo, una din cele mai frumoase după mine, și ne-am trezit în fața frumoasei Biserici San Salvatore, o biserică construită de călugării franciscani în secolul al XV-lea. Biserica găzduiește acum Muzeul bizantin, ce conține colecții importante din perioada bizantină, postbizantină și venețiană. Și așa, pe strada asta, am pătruns în inima orașului vechi, pe străduțele mici, înguste, cu case vechi și frumoase, pastelat colorate, având balcoane cu grilaje din fier, sau altele din lemn, mici magazinașe tip boutique, hoteluri mici, cafenele cu două-trei măsuțe, totul într-un decor încărcat cu flori, cu leandrii, cu bouganvillea ce inundă balcoanele, geamurile și pereții caselor. Nici nu știi unde să privești, iar după colț, s-o iei la stânga, ori la dreapta?

Am mers așa după instinct, după miros, după flori... La fiece pas îți vine să exclami, Doamne ce frumos!

Ne-am învârtit acolo pe străduțe, apoi am poposit nițel pentru un fresh la taverna En Plo, lângă zidurile Bastionului Schiavo, sub o „ploaie” de bouganvillea, la umbra unor copaci.

Am ieșit din nou pe strada Chalidon, apoi am mers către cartierul Splantzia, am văzut combinația reușită de arhitectură venețiană și turcească, am admirat minunăția de Biserică Agiou Nikolaou și ne-am relaxat pe băncile din Plateia 1821.

Biserica Agiou Nikolaou este cu adevărat interesantă, încă de la prima vedere, așa că trebuie să-i aflăm istoria. Ea a fost construită înainte de 1320, în perioada venețiană, ca mânăstire a Ordinului Dominican. Era pe atunci cea mai importantă biserică din oraș, cu arcade largi în interior. Odată cu venirea turcilor, biserica a fost transformată în moschee și s-a numit Hiougkar Tzamisi , adică moscheea împăratului, în cinstea sultanului Ibrahim. Ca să „dovedească” importanța sa, au fost construite două balcoane pe minaret. În 1928, moscheea redevine creștină, se înapoiază bisericii Ortodoxe, fiind închinată lui Agiou Nikolaou, dar se păstrează și minaretul.

Din parc ne-am dus direct să mâncăm, peste drum de Biserica Agiou Rokkos, despre care deja v-am povestit.

Încet-încet ne-am întors spre zidurile bizantine ale vechii Kydonia, ziduri construite în prima perioadă bizantină.

Sarazinii au distrus parte din aceste ziduri în 828 d. Hr, apoi au fost refăcute și fortificate în cea de-a doua perioadă bizantină până undeva în 1204.

Inginerul italian Michele Sanmichele proiectează și pornește consolidarea și refacerea zidurilor, rezultând ceva magnific, iar ceea ce se mai vede acum este tot ce a rămas după distrugerile provocate de turci, rămășițe ale unor structuri impresionante.

Ne-am plimbat așa hai-hui, pe străduțe, am urcat pe micul deal să vedem marea și farul de la înălțime.

Ne-am încheiat vizita de zi tot în Pl. 1866, acolo de unde aveam să luăm busul, purtând cu noi frumoasele imagini ale unui oraș romantic, pe care ne-am dorit să-l vedem și seara. Seara este parcă și mai frumos, pe minut ce trece, clipă de clipă, culorile cerului se schimbă și toate astea se reflectă în mare, colorând și clădirile. Apoi luminile orașului întregesc atmosfera, se luminează farul, apune soarele, un adevărat spectacol pentru oricine.

Recomand cu mare drag orașul Chania, unul din cele mai frumoase din Grecia și așa cum am zis la început, romantic și plin de culoare!

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/o-dy7asmvNI. mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 4001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI