O pensiune bună „de relaxat neuronul”

TIPĂREȘTE

Obișnuiți cu neastâmpărul călătoriilor, suportăm destul de greu perioada asta păcătoasă, cu toate restricțiile ce decurg din ea. Cel mai tare mă enervează lipsa previziunilor pe termen mediu și lung, faptul că trăim „din aproape în aproape” , inclusiv în ceea ce privește micile sau marile noastre escapade... Și totuși, trebuie să învățăm să conviețuim cu noul co-locatar ce ne-a invadat cu brutalitate planeta și ne-a schimbat viețile, poate pentru totdeauna...

În ceea ce mă privește, criteriile după care aleg un loc de relaxare nu s-au schimbat foarte mult. Nici în epoca pre-covid nu mă dădeam în vânt după resorturi uriașe și all-inclusive-uri, tot chestii mai micuțe și mai intime căutam. Lucrul cel mai important pentru mine este ca locul „să spună o poveste” , să-mi genereze o anumită stare de spirit, pe care s-o retrăiesc în amintire de mii de ori în anii ce vor urma. Am descoperit recent un nou astfel de loc și, iată, nu mă pot abține să nu împărtășesc cu voi această bucurie (deși articolul cu nr. 400 trebuia inițial să vă poarte pe valurile Mării Egee, pozele selectate așteaptă cuminți de vreo săptămână pe ecranul desktop-ului meu) ! ????

Hmm... Când am făcut rezervarea, parcă am știut că vor veni câteva zile de caniculă, la finalul cărora vom fi fericiți să fugim înspre zone cu previziuni termice mai potolite. O treabă nu chiar la îndemână în ceea ce privește, pentru că locuim într-un capăt de țară și pentru un weekend e complicat să ne deplasăm mai mult de 250-300 km. E drept, marea și delta sunt aproape, dar dacă vrem munte, prea multe variante nu avem.

De data asta, mi-am îndreptat atenția asupra unei zone prin care n-am mai fost – cu simț de răspundere – de mulți ani: ținutul Neamțului. Însăși capitala Piatra Neamț mă interesa, aflasem din mai multe surse tot felul de lucruri incitante despre ea; în plus, împrejurimile mustesc de obiective turistice de toate felurile, naturale, religioase și istorice. Ca de obicei, am luat booking-ul la scărmănat și, din aproape în aproape, am dat peste o mică bijuterie: Vernis Boutique & Lodges. O pensiune cu doar 6 spații de cazare, un mic restaurant și o grădină superbă, cu o amplasare de excepție – pe țărmul Lacului Bâtca Doamnei, în satul Agârcea, la doar 7 km de Piatra Neamț. „Departe de lumea dezlănțuită” și totuși, atât de „în miezul acțiunii” ! Fix ce căutam!

Fotografiile artistice, review-rile pozitive și nota acordată de turiștii care i-au călcat pragul (9,5) m-au convins pe loc. Nici prețul nu constituie un impediment deosebit, așa că am rezervat în primă fază 3 nopți, de joi până duminică, socotind că mă pot rupe îndatoririlor obișnuite pentru ultimile 2 zile lucrătoare ale lunii iulie. Ceea ce, din păcate, n-a fost să fie, așa că ulterior a trebuit să renunț la o noapte.

Aici vreau neapărat să fac o remarcă asupra tipului de cameră, pentru că eu mi-am luat o mică țeapă, rezervând cea mai scumpă opțiune (suită cu vedere la lac – 300 ron/noapte cu mic dejun inclus), deși la momentul când am ales erau disponibile toate variantele. Avantajul reprezentat de spațiul suplimentar (presupun că ăsta e motivul pentru care prețul e mai mare) este eclipsat major, din punctul meu de vedere, de dezavantajul de a nu dispune de balcon! Deci, dacă vreți să vă beți cafeluța dimineața pe propria terasă suspendată deasupra frumoaselor iazuri acoperite cu nuferi galbeni, atunci trebuie musai să alegeți ceva care să conțină precizarea „cu balcon” – cameră dublă sau suită (pentru maxim 3 persoane). În plus, astea „cu balcon” sunt dispuse la primul etaj, pe când celelalte la etajul al doilea, cel mansardat. Cât despre sufixul „cu vedere la lac” – nu contează, toate spațiile de cazare sunt dispuse pe aceeași parte, toate au vedere la lac/iazuri.

Am plecat vineri după prânz, am urmat traseul: Galați – Tecuci – Tișița – Adjud – Bacău – Piatra Neamț; vreme caniculară la start, cel puțin 7-8 grade mai puțin la destinație (Yes!). Drumul destul de aglomerat, lucru previzibil pentru o după-amiază de vineri, în miez de vară, destul de anost pe cea mai mare parte a sa, străbătând numeroase localități de câmpie (ba, de la Mărășești încolo, fix una după alta, ca mărgelele pe ață).

La intrarea în Piatra Neamț am cotit-o cumva stânga, pe Str. Dimitrie Leonida (un fel de centură sud-vestică a orașului), am traversat Râul Bistrița pe singurul pod, apoi am făcut dreapta. Am continuat încă vreo câțiva kilometri pe un drum îngust (bunișor în primă parte, țăndări pe ultima porțiune; dar ce să vezi?! fix sâmbătă veni Dorel cu autoutilitarele și se puse pe asfaltat, de până seara era țiplă drumul nostru! ???? De 17 ani așteptau oamenii din zonă minunea asta!). Drumul a fost tăiat pe la poalele unui versant destul de abrupt, pe culmea căruia se află (palidele) rămășițe ale cetății dacice Petrodava și are mereu pe dreapta Râul Bistrița, care după baraj se transformă în Lacul Bâtca Doamnei.

Zona este spectaculoasă și cu mult mai pașnică decât pe partea cealaltă a lacului, pe unde trece șoseaua ce leagă Piatra de Bicaz. Într-o zonă mai largă, până în baraj, se coboară spre Ștrandul Piatra Neamț (o adevărată mini-stațiune turistică) și Baza Hipică, iar ceva mai încolo, spre zona de agrement numită „La Caiace” , de unde chiar poți închiria caiace să te plimbi pe lac! Satul Agârcia începe timid cu câteva pensiuni plantate printre brazi, pe țărmul lacului, apoi continuă cu casele oamenilor și, mă rog, tot ce mai presupune un sat. Pensiunea noastră se află spre coada lacului, exact acolo unde găsiți pe GoogleMaps atracția turistică numită... „Cârd de lebede și rațe sălbatice” ????, adresa oficială fiind Str. Petrodava nr. 124.

Culmea e că lebedele chiar există! Ne-au întâmpinat de bun-venit și aveau să ne întâmpine și în dimineața următoare, plutind grațioase pe oglinda apei! (Par destul de sociabile și chiar dacă sunt mai în larg, se îndreaptă spre mal atunci când zăresc oameni admirându-le.) După ce le-am acordat atenția foto cuvenită, am decis să ne continuăm drumul, dar numai peste câțiva metri am remarcat în stânga drumeagului, la intrarea în una dintre proprietăți, sigla pe care scria „Vernis” . Poarta era deschisă, am înaintat pe aleea lătuță, minunându-ne de tot ce vedeam!

Adevărul e că îmi imaginasem cu totul altfel locul acesta, credeam că pensiunea e lipită de malul lacului. Ei bine, nu chiar. Domeniul cuprinde două iazuri de formă dreptunghiulară, peste care au fost cândva construite câteva căsuțe de lemn, în prezent nefuncționale, dar care dau foarte bine în poze. În fața primului iaz se face o alee ce duce la casa în care locuiesc proprietarii (o tânără familie) și abia în spatele celui de-al doilea iaz se găsesc parcarea, zona de grătar și pensiunea propriu-zisă. Peste tot sunt spații verzi îngrijite și ceva flori, am văzut și recipiente eco pentru colectat selectiv gunoiul.

Am intrat în vestibulul larg de la parter, un open-space împărțit în mai multe zone – recepția, o zonă de relaxare și un living (unde probabil se servește masa pe timp rece și în vremuri non-pandemice). Nuanțe neutre, dichis, rafinament, detalii fermecătoare!... Ne-a întâmpinat un tânăr drăguț, nu m-am prins cine era exact, un prieten al gazdelor sau o rudă. Oricum, el ne-a găsit rezervarea și s-a oferit să ne conducă la suita pe care o alesesem. Urcând scările spiralate, cu trepte de lemn frumos lustruit, tânărul ne-a atras atenția asupra numeroaselor lucrări de artă modernă și ne-a spus că sunt de vânzare, dacă ne place ceva, putem cumpăra.

Așa cum îi șade bine unei locații boutique, fiecare cameră are personalitatea ei, ce se reflectă în decorațiuni și în nume; a noastră s-a chemat „Lacustra” . Am avut de fapt un mic apartament; din hol se făcea baia în stânga, livingul în față, iar din acesta, dormitorul în dreapta. Dacă ar fi avut și balcon, era perfect!... În fine, mea culpa! I se mai întâmplă și Cezarului????...

Camerele sunt micuțe, dar drăguț aranjate și perfect funcționale; în fond, nu te duci la munte să faci balet în cameră... Sufrageria conținea o canapea (extensibilă, cred), o măsuță pe care am găsit 4 pahare și un pet mare cu apă (on the house), o comodă cu veioză, deasupra ei TV cu ecran plat. Fereastra dădea spre iazuri, se zărea și un pic de lac în depărtare și, pe fundal, cocoașe verzi de dealuri. Fumoasă priveliște, dar... mna, nu stai proțăpit în picioare s-o admiri... Dacă aveam un balcon????... Evident, tablouri peste tot sau pur și simplu rame haioase, totul decorat cu gust, nimic în exces.

În dormitor am avut un imens pat matrimonial; se subînțeleg detaliile, gen saltea excelentă, lenjerie albă de bumbac, perne ok, pilotă (noaptea chiar era răcoare, caloriferul din dormitor și cel din baie au prestat din plin în miez de vară, dacă vă vine să credeți!). Câte o noptieră de-o parte și de alta, prize, veioze etc. Se cunoaște că locația e nouă, am aflat ulterior că funcționează din 2018. Am avut un dulap simpatic în alb și negru, spațiul interior compartimentat corect, ocupat parțiat de perne și proasoape, precum și încă o pilotă de rezervă. Încă un TV în fața patului, sub el o comodă foarte frumoasă, din lemn alb, cu intarsii sculptate. Alături, un ventilator. Un sistem de becuri agățate de niște sfori care atârnau deasupra patului – de mare efect. De la fereastră, cam același peisaj precum din camera alăturată.

Baia micuță și ea, dar corect dotată. Am avut cabină de duș tip walk-in, despărțită printr-o perdeluță de restul ambientului. Singurul „defect” pe care l-am detectat – faptul că apa la duș vine cu presiune inconstantă; gazda noastră ne-a explicat problemele tehnice cu care se confruntă de ani de zile, apa provine de la un izvor captat și este încălzită cu ajutorul centralei proprii. Am beneficiat de dispensere cu săpun lichid la chiuvetă și la duș, precum și de falconașe cu gel de duș. Evident, hârtie igienică și feon (a propos, e recomandabil să nu se arunce hârtia folosită în vasul de toaletă, pentru a nu se înfunda canalizarea). Am avut câte 2 prosoape de fiecare și unul pentru ieșit de la duș.

La capitolul „altele, demne de menționat” : draperii eficiente în a opri primele raze ale dimineții să ne tulbure somnul, plase la ferestre, Wi-Fi gratis neparolat, apartamentul integral mochetat, papuci de unică folosință, liniște și pace (distanță destul de mare de șosea), țânțari mult mai puțini decât m-am așteptat, având în vedere lacul și numeroasele iazuri din „cartier” .

Micul dejun este inclus în prețul camerei și se servește zilnic pe terasa dinspre iaz, între orele 9 – 11. Noi am uitat să întrebăm și în prima dimineață ne-am prezentat la 9 fix, ni s-a părut o oră rezonabilă, dar am fost primii; am „recuperat” în a doua dimineață, cred că am ajuns ultimii ????. Am primit un platou cu mezeluri și brânzeturi, unul cu legume (roșii, castraveți, măsline), unt și marmeladă de casă, pepene roșu, apă și suc de portocale. Ouă gătite după doleanță, pâine prăjită. Cafea (preparată la espressor, foarte bună) și/sau ceai (doamna ne-a preparat un ceai excelent, din ierburi culese din împrejurimi). Tati a dorit și ceva lapte și i s-a oferit fără probleme. Totul gustos și îndestulător.

Ceea ce am aflat abia la fața locului a fost că se poate servi și cina la pensiune! Tânărul care ne-a cazat ne-a dat vestea cea bună, că nu-i nevoie să ne mai trambalăm până în oraș în acest scop și putem „comanda” din cele câteva variante disponibile: 3 feluri pe bază de carne, 3 cu paste și 3 garnituri. Era cam 18:30 când am ajuns noi; „E târziu să comandăm acum?!” „Nu, nu-i târziu. Doar despre vită trebuie să ne anunțați de dimineață, că o aducem din Piatra!” .

Așa că în prima seară am rugat să ni se prepare o porție de pulpe de pui în sos de vin alb (25 ron) și una de păstrăv la cuptor (30 ron), ambele acompaniate de legume (gen amestec mexican; 10 ron). Pentru a doua cină, am comandat antricot de vită (excelent, se topea în gură! ; 50 ron), o salată de crudități (10 ron) și o porție de paste cu creveți (35 ron). Totul a fost pregătit și servit de tinerele noastre gazde, totul super-delicios! Am apreciat mult disponibilitatea lor în acest sens și felul concret în care s-au gândit să rezolve problema; câteva feluri simple, ingrediente proaspete, rezultat apreciat de clienți! Pentru „udat” , se pot comanda vinuri (numai la sticlă) și apă.

Pentru masa de prânz de sâmbătă am ales una din locațiile din Piatra Neamț recomandate de gazda noastră; o experiență deosebită și aceasta, despre care merită să vă povestesc altădată...

În rest... Ați înțeles ideea: e greu de găsit vreun defect acestei locații!... Curat, liniște, elegant, funcțional, decor de vis, gazde bune – tot ce trebuie ca să te simți bine și să rămâi cu amintiri de neuitat! Și să-ți dorești să revii!... Și în siguranță să te simți, că tot e „la modă” chestia cu siguranța epidemiologică. Da, gazdele purtau mască de protecție când interacționau cu ospeții, am văzut și flacoane cu dezinfectant, chiar și spray cu Autan (deși, repet, nu prea erau țânțari).

În plus, Vernis Boutique & Lodges mi s-a părut excelent poziționat în raport cu obiectivele turistice din zonă (se-nțelege că n-am avut timp decât pentru o mică parte din ele ????): orașul Piatra Neamț (păcat că nu suntem mai tineri și cu mai puține „obligații” , căci ar fi fost un loc bun în care să ne gândim să trăim), Târgu Neamț cu a sa cetate, cu mânăstirile și casele memoriale, Bicaz și Izvoru Muntelui, stațiunile Durău și Lacul Roșu, Muntele Ceahlău etc. Probabil că dacă ai sta în zonă 2 săptămâni, tot nu te-ai plictisi!

????

Gazde extrem de amabile, ne-au dat câteva ponturi foarte utile.

Excelente. Nu-ți poți dori mai mult (poate doar un balcon, hi-hi!)

Micul dejun inclus în prețul camerei. Cină disponibilă la cerere, doar câteva variante, dar bine gătite. Vin îmbuteliat și apă. Ceai de plante foarte bun.

Oho! Multe, foarte multe!...

Mai ales relaxare...

---

VIZUALIZĂRI: 1010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI