1100 km în Corfu la jumătatea lui Septembrie

TIPĂREȘTE

A fost a treia vizita facuta in Corfu in decurs de 5 ani. In primele doua am stat în total 14 zile, iar acum 12 zile. In toate aceste sejoururi am avut la dispoziție mașină, fie personală fie închiriată.

Anul acesta perioada călătoriei noastre a fost 9-23 septembrie, spre deosebire de dățile anterioare cind am fost în plin sezon (iulie/august). In prima vizită am avut atitudinea tipică a turistului venit pentru plajele din Corfu, fără o documentare prealabilă foarte detaliată. A doua oară am participat la o conferință, fiind cazați într-o locație de lux. Am închiriat mașină și în timpul rămas liber, cu o mașină închiriată, am fost în locurile frumoase pe care le știam de data trecută.

Abia anul acesta am venit în Corfu cu “lecția făcută de acasă”, adică cu traseele menite să exploreze sistematic Corfu băgate deja în memoria GPS-ului. Astfel se explică cum am putut parcurge 1100 km fără să mergem mai mult de 15% din distanță pe aceleași drumuri într-o insulă care are aprox. 60 km în lungime si 25 km în partea cea mai lată.

Am revăzut plajele cele mai importante dar am și văzut plaje noi, mai mult sau mai puțin cunoscute turiștilor. Vremea nu ne-a ajutat să facem plaje chiar pe toate, pentru că am avut 2 zile cu ploaie plus alte două zile cu cer acoperit.

Si pt. că a venit vorba de vreme, o prognoză foarte bună și detaliată pt. Corfu am găsit pe Weather Underground. In iulie și august vremea nu reprezintă o problemă, dar acum, la jumătatea lui septembrie, am avut probleme chiar la începutul sejourului când au fost 3 zile consecutive de vreme rea și neașteptat de rece (+18-19C).

Plaje cu nisip deosebit de bine amenajate pentru Corfu (stil Mamaia) am vazut în SE la Marathia și Issos. Nu sunt genul meu și oricum le-am văzut pe ploaie.

Tot pe ploaie am văzut și plaja de la Prassoudi (coasta de SW), o plajă micuță și destul de izolată. Mi-aș dori să revin pe plaja respectivă pentru un apus de soare. Cu toate că nu erau valuri, dar poate din cauza ploii, am avut un flashback cu scena finală din filmul “Point Break” (Keanu Reeves și Patrick Swayze unul polițist, celălalt surfer și spărgător de bănci) când Keanu Reeves se duce pe o mica plajă din Australia să-l aresteze pe Swayze.

Umbrele și sezlonguri de toată jalea pe majoritatea celorlalte plaje care se pretind amenajate. Poate era si sfârșit de sezon, dar ori cum dimensiunea umbrelelor a fost acceasi si la inceputul lui iulie. Cele mai scumpe sezlonguri (perechea + umbrela) dar și cele mai deteriorate le-am găsit la Paleokastritsa plaja Agios Spiridon (cea din golful din mijloc) cu 10 euro. In rest au fost 7-8 euro.

Un hotel impresionant ca arhitectură și destul de inedit pentru Corfu ca eleganță mi s-a părut a fi „Atlantica Grand Mediterraneo Resort & Spa” din Ermones. Bănuiesc că în plin sezon ai puține șanse să găsești pe mica plajă de la Ermones sezlonguri și mai ales umbrele “la liber” pentru că amenajarea din acest punct de vedere aparține hotelului.

Evaziune fiscală mult mai puțină decât in Thassos. Exceptând cazarea și închiriatul umbrelelor și al bărcii, în rest am căpătat bon fiscal cam pe la toate tavernele și cafenelele. Spre deosebire de Thassos chiar și la benzinăriile din insulă am putut plăti cu cardul.

Pentru că eram a treia oară în insulă, chiar dacă de data asta am avut o mașină mai mare, nu am mai avut nici o teamă de drumurile înguste, cu o singură bandă și de trecerile printre casele din sate cu oglinzile retrovizoare pliate. Cutia automată m-a ajutat deasemenea să nu am nici un stress la abordarea pantelor accentuate și a sutelor de curbe foarte strinse. De data asta am făcut drumuri pe care cred că foarte puțini turiști motorizați au trecut, dar unde spre surprindera noastră am întâlnit grupuri mai mari sau mai mici de turiști (în majoritate nemți și englezi cu vârsta peste 50 ani) care mergeau pe jos urmând ceea ce se cheamă „Corfu Trail”. Corfu Trail este un traseu care se parcurge pe jos și care în șapte zile face înconjorul insulei, trecând prin toate punctele de belvedere ale insulei și evitând pe cât posibil drumurile principale din Corfu.

Am ajuns în cele mai înalte puncte ale insulei de unde perspectiva este nemărginită (dar depinde vizibilitatea atmosferica), uneori putând vedea marea simultan pe ambele părți ale insulei. Aceste puncte de belvedere au fost:

•vârful Pantokrator (906 m altitudine). De pe Pantokrator am coborât pe drumul neasfaltat și posibil doar pt. o mașină cu garda suficient de înaltă direct către satul Paleo Perithia, cel mai vechi sat corfiot (review separat);

•Agli Deka (Micul Pantokrator – 576 m – cel pe care se află amplasată stația radar pt. aeroport - o sfera albă) și micuța mânăstire denumită Pantokrator (review separat);

•Vistonas (vârful dealului 465 m, drumul între Prinilas și Makrades);

•Drumul de creastă care pleacă din Makrades spre Ag. Anna și apoi coboară prin Doukades în drumul principal de Paleokastritsa;

•Sokraki -sat în vârful dealului 400m (drumul de la Dassia – Anno Korakiana – Sokraki – Roda)

•Taverna Balis din Chlomos;

•Cap Drasis

•Taverna Porto Timoni și Dionyssos din Afionas;

•Kaiser Throne-Pelekas (237 m).

Am închiriat barcă cu motor din Nissaki și am fost până la Kassioppi și retur (review separat) intrând în toate golfulețele de pe partea de NE a insulei. Aveam în plan să închiriem barcă și din Paleokastritsa, dar “bandiții” de acolo cereau dublu decât pe coasta de NE și nu-ți dădeau voie decât să mergi 3 Mm (mile marine) spre nord și sud. Noi vroiam să ajungem până la Cap Arrilas în NW circa 10-11 Mm. Cu toată tocmeala de rigoare nu am căzut la pace așa că am renunțaț.

In cele 12 zile petrecute în Corfu temperatura maximă a fost de +27C doar in doua zile. In rest nu a trecut de +25C, dar au fost și trei zile cu maxima de +20C. Seara a fost chiar răcoare de vestă sau poulover la nivelul mării și de scurtă de ploaie/vânt la înălțime (peste 200 m altitudine). Apa în schimb a fost caldă peste tot (+24-25C), inclusiv (spre surprinderea mea) la Paleokastritsa. Având în vedere aceste condiții am preferat să ajungem pe plaje după ora 12.00 și am stat în general până pe la 16.00-16.30.

Structura turiștilor în această perioadă a fost dominată de englezi și germani, cu o medie generală de vârstă de peste 45 ani. Erau și destul de mulți ruși. Nu am întâlnit mai mult de 7-8 mașini cu numere de România (una dintre ele implicată într-un accident ușor cu o altă mașină închiriată). La turiștii cazați în Corfu se mai adaugau zilnic 2-3 mii de turiști veniți cu nave de pasageri mari. Aceștia erau buluc pe străzile din Corfu Town și în autocarele cu care făceau turul insulei.

Exceptând intervalul orar 11.00-17.00 din zona turistică din Corfu Town atmosfera generală în insulă poate fi caracterizată ca foarte liniștită și relazată (tranquillita, cum ar spune italienii). In mod paradoxal, aglomerația cea mai mare de mașini închiriate am găsit-o pe vârful Pantokrator, poate și datorită faptului că a fost prima zi senină după trei zile ploioase și în care plafonul de nori a fost foarte jos, vârful fiind în nori, deci fără vizibilitate.

Pe coasta de vest vântul a bătut zilnic moderat spre tare în prima săptămână, formând valuri măricele și făcând neplăcut statul la plaje. In a doua săptămână au rămas curenți și valuri de resacă care au menținut apa destul de tulbure la mal pe plajele din vest. Trebuia să faci snorkeling (review separat) acolo unde adâncimea apei depășea 6-7 metri pentru a avea apa “crystal clear”. Lucrurile au stat mult mai bine din acest punct de vedere pe coasta de est unde nu a bătut vântul în mod semnificativ.

Pentru cei care vor considera informatiile din acest review o mare varză, le sugerez să-l interpreteze ca pe o pledoarie pentru un concediu în Corfu, dar de preferat înainte de jumătatea lui septembrie.

---

VIZUALIZĂRI: 6910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI