GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Valea Negrasului - Colt de rai in Romania
De cum ma trezesc, in drum spre baie deschis laptopul. Zilnic fac aceasta operatiune. Ma saluta cineva pe mess si ma intreaba de sanatate:
- Buna, ce faci azi? Tot munca?
- Tot munca... pentru ca e destula...
- Pai azi e arbatoare mare!
- Aoleu, da, azi e Sf. Petru si e ziua mea! Ce bine ca mi-ai adus aminte!
- AAA, pai daca e ziua ta inseamna ca trebuie sa dai de baut si sa primesti cadouri.
- Ok, se face!
- Ce cadou ar fi mai potrivit?
- Nu stiu, pentru ca imi plac surprizele.
- Ce spui de un card de momorie de 32 giga?
- WOW! Perfect!... dar si o excursie unde sa il pot folosi. (intind eu coarda...)
- Ai fost pe Valea Doftanei?
- Nu. Sa imi iau tenesii?
- Sa pornesc masina?
- Da!
Si uite asa a inceput excursia mea, in 15 minute am fost in fata blocului, cu camera foto in mina si niste banuti de cinstit omul...
Era amiaza, era cald dar dupa ce am trecut de Ploiesti, peisajul a inceput sa imi faca cu ochiul. ajungem in Cimpina, o salut in gind pe Vio Balasa si pe "neamurili" ei... caci ea se pravalea pe munte la ora aia... :))) si mergem mai departe.
Dupa citiva kilometri, peisajul incepe sa fie sin ce in ce mai atractiv si camera incepe ca clikcane. Ajungem la baraj, loc unde este interzis fotografiatul si ca sa nu am vreo tentatie, las camera in masina si 'ma scobor' sa adimir frumusetile patriei. Mare greseala am facut sa ma uit in jos spre pilonul (sau marginea) acelui baraj. Un vagon de sticle goale si gunoaie facea nota discordanta cu peisajul feeric. Mi-a venit sa pling! Ce cretini pot arunca atitea gunoaie? Daca as prinde unul si as avea o putere, l-as pune sa culeaga toate gunoaiele de pe albia oricarui riu sau piriu... la alegere.
Descumpanita de aceste "vederi", plec mai departe, intr-un loc de unde am putut poza apa lacului. Si ca sa iasa bine pozele, vad un mal zidit... si ma sui pe niste bolovani, apoi pe burta pe marginea zidului si tup, sus! Ei, care stati in aprpiere va vind un pont. Am lasat 10 kile de fragute pe vreji, erau o puzderie. Am mincat si eu dar am lasat si altora. Mi-am facut un buchet de flori de ziua mea si o sedinta foto, dupa care am mers mai departe.
Lume la plaja, lume cu gratare, vaci la pascut, vaci pe sosea, mergeau pe margine, regulamentar. Dupa ceitiva kilometri de peisaj frumos, vad un indicator ce te indemna sa o iei pe marginea unui piriu, chiar daca drumul pietruit si ingust nu e chiar confortabil pentru masina.
Casute batrinesti, magarusi pe marginea riului, cai si vaci pe coaste, capite de fin, flori mirositoare, susurul apei... cam astea ofera peisajul.
Am ajuns si la frumoasa pensiune Vila Valea Negresului unde era o petrecere. Am crezut ca e rezervata dar ne-am panicat degeaba. Pe terasa incapatoare erau destule mese pentru turisti cit si pentru petrecareti.
O parcare destul de mare se afla in fata vilei... Putin in stinga era o pajiste cu gazon pe care erau intinse citeva sezlonguri,leagane, niste casute si topogane pentru copii, o caruta cu flori o buturuga pentru decor.Flori,flori si iar flori!si pe sus,si pe jos... O doamna draguta a venit imediat sa ne intrebe ce am dori sa mincam. Ce credeti? Pastrav la gratar, normal! Si pina a venit mincarea, am dat o tura prin curtea pensiunii, in cautare de linghioane. Caci vazusem un afis pe care scria ca nu e voie sa lasati copiii nesupravegheati in zona animalelor. Pai ce animale erau alea? Niste iepuri uriasi si cuminti, niste pasari de toate felurile cunoscute dar si una pe care nu am recunoscut-o in fauna noastra. Poate ma lumineaza cineva si pe mine. In spatele pensiunii, mai harcana... se afla un lacusor cu pastravi si o tisnitoare de apa care sa foarte bine in peisaj. Si in lacul ala am vazut si pesti rosii, exotici. Da... si o lebada dar aia era de plastic.
Pensiunea e dotata cu ceaun, fiind gol nu era inconjurat de fomisiti, gratare si buturugi de hodinit oasele, adulmecat mirosuri si privit in zari, spre munti si peste munti. Eu mi-as dori o fuga din cotidian, macar vreo 3 zile. E un decor superb si va invit sa il vedeti. Liniste si miros de soc.
Pestele a venit curind, era proaspat dar putin cam in singe (parerea mea). L-am mincat de foame cu usturoi si mamaliga si dupa ce am terminat, ne-am intors pe drumul pe care am venit.
Dupa o saptamina de canicula in Spania, aerul curat de munte e balsamul ideal pentru sufletul oricarui om roman. Recomand cu caldura vizitarea acestor locuri.
PS. webul DJ e rugat sa ataseze aceasta melodie. versurile de la inceput mi-au facut pielea de gaina.
http://www.youtube.com/watch?v=gOAI44bW3dw
Trimis de adri-nico in 30.06.14 13:23:49
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VALEA DOFTANEI.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu)
@adri-nico: Mulţumim pentru frăguţe şi pentru rândurile tale pline de sensibilitate! P04 mi-a plăcut atât de mult… Am observat că lipseşte o frăguţă, probabil aceea pe care ai mâncat-o tu. Imaginea m-a dus cu gândul în copilărie, când, la sfârşitul lunii iunie, intrând în vacanţa de vară, cutreieram coastele munţilor din Neamţ în căutare de fragi. Erau atât de mulţi încât aduceam şi acasă. Norma era să umplem fiecare câte un borcănel. Pe atunci nu existau pungi de plastic şi nici atâta poluare în apele de munte.
Cât despre P21... acea pasăre ar putea aparţine unei specii de găini decorative. Am văzut cândva în Bucureşti o expoziţie de acest gen şi mult m-am minunat de frumuseţea şi de varietatea acestor păsări.
@iulianic: Doamna Iulia, multumesc pentru ecou. Fragutele erau atit de coapte incit s-ar fi putut scutura de pe crenguta. Nu puteam minca inainte sa va ofer si voua. Si da, imi amintesc cum copil fiind, mergeam in vacanta la bunici, la Iasi, si culegeam mure in cofe de lut. Ca atunci daca aveam o punga de plastic o foloseam 3 generatii. )
Si ce vremuri frumoase am trait noi... si ce copilarie fericita!
Si fragute nu am apucat niciodata sa gasesc mai mult de 3-4 o data... asa ca ieri am avut un adevarat festin.
P.S.Am uitat sa zic ca despre gaina am intrebat ospatarita care ne-a servit la masa si mi-a zis ca e posibil sa fie un fazan,dar nu era sigura.
haida haida de trei ori sa-ti miroasa gura a flori! deci pe acolo umblai tu! apropos, LA MULTI ANI!
Frumoase poze, mie imi place de zdreanta, pasarea aia e un fazan, iar fragutele sunt criminale!
Apropos de discutia despre pungile de plastic , si eu imi amintesc de bunicii mei care le spalau si apoi le uscau ca sa le ia a doua zi la purtare curate si parfumate. Ce vremuri domle!
Bine ai revenit!
@buterfly: Pai cum sa imi miroasa gura a flori? Am mincat fragutele, nu buchetul.
Zici ca e fazan, ma incred in tine ca tu le ai cu vizele de flotant ale vietuitoarelor planetei.
(apropos, am primit de ziua asta a mea, o esarfa pe care scrie 100% pasmyna- ce animal e ala?parca am citit pe la impresiile tale din Nepal. )) decit sa goagalesc, mai bine ma lamuresti tu aici.
Cit despre vremurile pungilor refolosibile... numai de bine!
Vazi ca am compozat de azidimineata un articol nou si site-ul asta ma innebuneste, se da de ceasul mortii, cred, ca nu mai pot accesa pagina.
@adri-nico: ohohohoooo, pashmina e un soi de cashmir, foarte buna esafra, de calitate! Sa o porti cu sanatoasa! Am descoperit si articolul nou, ma duc acum sa il citesc. Nu stiu pe unde e plecata lumea ca pe aici cam bate vantul. Am pus si eu un articol ieri si nimic, nimic... liniste si pace... nu citeste nimeni. Toata lumea in vacanta. Ma duc sa vaz pe unde ai mai umblat
Am plăcerea acordării superbobusului.
Cu atât mai mult cu cât este vorba de o zonă în care, cu destulă vreme în urmă, am tocit mai multe perechi de „teniși”. După anul III am făcut practica de vară pe șantierul barajului. Se ridicase deja cam o treime. Apoi, pentru restul vacanței, m-am angajat pe șantier.
Uneori, duminica, șefii organizau excursii pentru cei interesați, cu un autocamion, spre amonte. De regulă depășeam comuna Trăisteni. Dacă îmi aduc bine aminte, era un sat de munte, în lungul unui drum ne asfaltat. Nici urmă de vreo pensiune, sau ceva asemănător. Distracția noastră era să găsim o poiană însorită și să punem sticlele de bere la răcit în albia râului.
Mulțumesc pentru aducerile aminte și felicitări pentru excursia făcută.
@msnd: Vai de mine, ce emotie! Parca va si vad in locul lui Adrian Paduraru in filmul "Declaratie de dragoste", cind a plecat pe santier.
Sau... cind Gheorghe Cozorici, in ros de sef de santier, a dus muncitorii intr-o excursie la un baraj (cred ca la Bicaz), in filmul "Un petic de cer"...
Ce vremuri frumoase si de mult timp apuse. Si eu mi-as fi dorit sa imi pun un tol pe iarba si sa simt mirosul florilor si al ierbii, dar, din cauza companiei, mi-a fost jena sa propun o asa simplitate. M-am bucurat ca a oprit masina si a avut rabdare cu mine pina m-am cocotat peste tot si am cules floricele, am mincat fragute... si poze pentru amintiri.
Va multumesc pentru "aducere aminte". O descriere a unui sejur de vis mai mult decat frumoasa. Am petrecut multe mini-vacante in zona, dar, spre rusinea mea si a companionilor ce m-au asistat, n-am stiut de aceasta pensiune. O voi vizita cu siguranta in vara urmatoare si asta doar datorita dvs.
Am citit cu o oarecare intarziere aceasta descriere si sincer regret; as fi putut beneficia de cateva zile de rasfat.
Promit sa merg ACOLO.
@mihai. neagu - Nu trebuie sa promiteti. Important e ca aveti o destinatie in planurile dumneavoastra pentru escapade de admirat frumosul tarii.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2024 [Pastravaria Doftana [Lunca Mare, Șotrile]] Una din cele mai bune ciorbe de peste! — scris în 29.01.24 de balasa violeta din CâMPINA - RECOMANDĂ
- May.2021 [Pastravaria Doftana [Lunca Mare, Șotrile]] Păstrăvăria Doftana – mămăligă și pește, normal! — scris în 19.05.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2021 [Restaurantul Pensiunii Popas Viaduct [Brebu Mănăstirii]] Doamna Florentina — scris în 06.05.21 de Alina-82 din BRAşOV - nu recomandă
- Oct.2020 [Restaurant pensiune Atra Doftana [Teșila]] Un prânz de nota 20 — scris în 16.01.21 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- May.2019 [Restaurantul Pensiunii Popas Viaduct [Brebu Mănăstirii]] Mâncare gustoasă într-un peisaj de vis - Popas Viaduct — scris în 03.07.19 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2013 [Restaurant Cabana Veverița [Trăisteni]] Restaurant-pensiune Veveriţa -- o veveriţă cam obosită — scris în 12.08.13 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2011 [Restaurant Cabana Veverița [Trăisteni]] Pranzul la Pensiunea Cabana Veverita - Valea Doftanei la picioarele tale... priveliste incantatoare! — scris în 17.07.11 de corina79 din BRASOV - RECOMANDĂ