Cercul Gospodinelor un cerc cu cîteva colturi

@webmaster, doar o sugestie http://www.youtube.com/watch? v=m0xFD0HxlcA&feature=related

- -

Adaugat ilustratia muzicala propusa.

Da, Qvadratvus, am retinut: ochi de vultur, privire de soacra si atitudine de cavaler inzauat! Felicitari pentru review!

M-ai amuzat, mi-ai aratat ca esti un fin observator, iar pentru ca mi-ai amintit de Cercul Gospodinelor, iti multumesc!

"Colibele Haiducilor" mai exista? Dar Restaurantul "Caprioara"? Cum mai arata acum?

Există "Colibele", dar calitativ nu se mai ridică la nivelul dinainte, cînd chiar erau un punct de reper... În plus deoarece tot timpul se preumblă pe drum camioane grele dus-întors de la construcțiile care s-au ridicat sau se ridică pe Cozla, terasamentul este foarte degradat iar traficul este intens, astfel că nu prea-ți vine să mai faci o plimbare pe drum, cum atît de plăcut era înainte cînd trecea o mașină la un secol. Suiai la releu, după care la coborîre trăgeai să te răcorești la Colibele Haiducilor, acum te duci sus cu telegondola și de coborît cobori la fel.

Mai există și "Căprioara", numai că la fel, a dispărut ca punct de reper. Ștrandul s-a dezvoltat foarte mult și a preluat pe toți amatorii de bere, mici, pizza &. all... care ajung în zonă. Doar cei care ajung pe Cernegura mai trag pe acolo, dar nu sunt prea mulți.

In vremea cand eram eu in Neamt, atat Colibele Haiducilor cat si Restaurantul Caprioara erau puncte de interes.

La Cercul Gospodinelor mergeam numai pe jos, din parcul cu ursi. Era foarte placut pe acel drumeag de piatra cubica, umbrit de pomi. Poposeam intotdeauna la terasa care oferea imagini panoramice asupra orasului si lacului de acumulare.

La Colibele Haiducilor mergeam numai sa le vedem, atat de mult ne placea imaginea lor. Eram pe atunci elevi la liceu si uneori faceam orele de educatie fizica in platoul Colibelor.

La Restaurantul Caprioara am fost doar o data in viata, la nunta colegei mele de banca din liceu. Nu pot spune ca mi-a placut cine stie ce. Pentru mine era un restaurant si gata. Dar lumea buna a orasului acolo isi petrecea revelioanele si alte evenimente. Prin asezarea lui in coasta muntelui si dincolo de apa Bistritei, parea mai deosebit. Acum, cu atatea modernitati, poate concura un local de 50 de ani?

Qvadratvus, multumesc pentru aducerile aminte!

Asta cu orele de Educație fizică pe platoul de la Colibele Haiducilor era moda profilor de la Petru Rareș, am prins-o și eu. În plus mai băgai eventual și cîte o oră de chiuleală pe la "Colibe", deși dacă șeful de sală te mirosea de unde erai, de obicei (asta am aflat-o după Revoluție) dădea un telefon la secretariatul liceului și te trezeai cu directorul adjunct sau cu un profesor trimis la "cules" de elevi chiulangii precum merele din pom...

Cît despre drumul pietruit care suia pe Cozla, era o adevărată plăcere, era meru plin de perechi ținîndu-se de mînă sau de mame cu copii. Nu mai țin bine minte, dar o foarte lungă perioadă dacă nu mă înșel, a fost interzis accesul auto, ceea ce din păcate acum nu se mai practică. În plus erau liniște și pace cît cuprinde...

Căprioara era numai pentru persoanele cu ștaif, fiind unul dintre cele 3 locuri din oraș unde găseai de cumpărat din cînd în cînd la liber Pepsi original pe vremea de dinainte de '89... Acum evident că nu poate concura cu succes alte localuri ....

Nu, Qvadratvus, noi nu mergeam la Colibe la "una mica". La Liceul Calistrat Hogas unde am studiat eu, era o profesoara energica la sport. Ne cerea sa alergam pana la Colibe si inapoi. Bineinteles ca maratonul devenea plimbare, dar alaturi de ea. Toamna era foarte frumos.

Păi bineînțeles că fetele cuminți de la Hogaș nu o tuleau la Colibe, asta o făceau numai șmecherii de băieții de la Rareș...

Uite asta nu am știut-o, că și cei de la Hogaș făceu ore de sport pe Cozla... Și întradevăr, faza cu alergatul în sus pe deal era regula, numai că noi trebuia să o luăm spre Cercul Gospodinelor...

Acum că mi-ai zis, îmi amintesc pe la începutul anilor '80 de "plutoanele" de eleve care o luau alergînd pe Alexandru cel Bun, suiau pe Maiakovsky și apoi o luau la Casa Pionierilor la dreapta pe Ștefan cel Mare. Rareori o luau în sens invers pe V. A. Urechia, probabil cînd supărau cu ceva profesorii de sport... După '85 nu le-am mai văzut, probabil profesorii/profesorii respectiv se pensionaseră...

Cît despre faza cu șefii de sală care sunau la secretariate, am avut ocazia prin natura....profesiei să stau de vorbă cu unul dintre cei care făceau acest lucru prin anii '80. Ulterior la întîlnirea de 20 de ani de la sfîrșitul liceului am primit comfirmarea de la unul dintre foștii profesori. Era o întreagă tehnică, un ospătar era trimis să țină fraierii de vorbă și să le amîne adusul comenzilor pe diverse motive, în timp ce se dădeau telefoane. Dacă vroiai să pleci plictisit de faptul că nu-ți venea comanda, erai îmbiat să mai stai în timp ce se făcea rocada între chelneri. Dacă totuși plecai, ieșea unul și te urmărea cu privirea pe unde ai luat-o și, cum locurile preferate de tras o țigară sau de privit cu ochii la cer și nori erau cam aceleași tot timpul, pînă la urmă aveai foarte mari șanse să pici în plasă.

Treaba asta era la fel cum e aici pe site butonul de "sesiszează greșeală/ conținut inacceptabil" ... Pe vremea aia multe lucruri mergeau ca unse....

"Dictionar explixcativ" de cum NU se manageriaza un restaurant!!! ))

Interesanta si totodata corecta relatare si as adauga, plina de nervi (cel putin, eu as fi fost!), a posturii de client al stabilimentului!

... pe de alta parte, cand ma uit la P05-P07-P08, nici nu conteaza cat de mic si de tranzit este orasul de langa Pietricica.

Piatra Neamt este ca si Brasovul, orasul care mi-a placut de fiecare data, chiar daca eram in... tranzit!

Am fost si eu cu inca trei persoane aseara (marti, 28 iulie 2015) si am comandat Pui umplut cu mozzarella, cu garnitura de legume mexicane, piure si cu rosii cherry. Asa scria pe meniu si mi-am zis ca nu am nevoie sa mai comand salata. Pe farfurie nu erau legumele mexicane si nici rosiile cherry, ci doar doua ciuperci si 3-4 bucatele de ardei rosu inabusite la tigaie, cu ulei. In schimb piureul a fost excelent - nu stiu ce condimente i-au pus si n-au vrut sa spuna! - si mancarea in general a fost buna, asa ca n-am mai comentat, dar vad ca e o practica durabila, din pacate... ! Eu n-am mai fost de multi ani pe la ei, si auzisem ca au facut niste renovari ceva, de aia m-am dus...

Din ciclul nesimțirea e perenă...