Prima iesire cu colegii - Restaurant Malerwinkel, Tirol

TIPĂREȘTE

Stiu ca nu asta asteptati de la mine pentru prima zi de munca, insa asa s-a incheiat deci trebuie sa va povestesc despre acest loc pitoresc de luat masa si cine stie, poate ca o sa ajungeti vreodata si pe aici, asa ca nu il ocoliti. Acum insa am sa procedez ca in filme, am sa merg in urma cu vreo 10 ore si am sa va descriu prima zi de lucru intr-o companie mare, nu am sa o numesc dar este cea mai mare companie farmaceutica din Austria care in aceasta zona unde are 2 platforme are 5000 salariati.

Totul este sa nu spunem perfect pentru ca suntem oameni, insa destul de bine organizat. La poarta am primit ecusoane de vizitatori si ne-am impartit in doua grupuri, grupul vorbitorilor de germana (cred ca si ca nationalitate) si asa cum s-au referit ei “international on-boarding”, un grup de 10 persoane unde nu erau 2 din aceeasi tara, astfel incat eram asa ca si tari: Coreea de Sud, Grecia, Rusia, Bulgaria, Marea Britanie, Iran, Turcia, Slovacia, India si binenteles Romania.

Prima parte a zilei a constat in prezentari diferite (sustinute de 4 persoane) in care ne-a fost prezentata compania, o sesiune dedicata diversitatii si integrarii (se organizeaza periodic asa zise intalniri la pranz cu membrii aceleiasi comunitati dar in reteaua interna sunt si grupuri de discutii ale lor unde pot pune intrebari, etc), o sesiune dedicata comunicarii si securitatii (normal fara comunicari despre companie fara acordul lor, atentie la securitatea datelor etc), si ceva notiuni despre ceea ce inseamna Buna Practica de Fabricatie. Intre timp intr-o pauza scurta ni s-au facut poze si in urmatoarea ora ne-am primit ecusoanele care reprezinta totodata si accesul in firma.

Am avut la dispozitie si un mic protocol pentru a ne simti bine (cafea, apa, sucuri) si pranzul sub forma de bufet suedez.

De aici am fost preluata de o viitoare colega si astfel am ajuns la biroul in care voi lucra cu inca vreo 10 colegi (sau poate mai multi). Deocamdata am primit doar biroul, restul urmeaza. Am fost introdusa putin si in ceea ce urmeaza sa fac dar si intr-o intalnire de lucru cu o tema fierbinte (nerezolvata in final, asa ca va fi cu continuare). Am vazut si unde este cantina si de abia astept sa o testez, am inteles ca sunt preturi foarte bune asa incat sper sa ma scot cu masa de pranz aici. Pe acelasi etaj insa exista si o sala de mese in cazul in care nu vrei sa mergi la cantina si unde exista cuptor cu microunde, masina de spalat vesela dar si 3 automate cu sucuri, cafea, sandvisuri sau dulciuri, binenteles ca toate contra cost insa la preturi ok. M-am uitat de exemplu la capucino si este 55 centi iar masa de pranz am inteles ca este foarte convenabila (am sa va spun dupa ce voi manca acolo)

Si ajungem la subiectul de final de zi, am fost informata (cred ca rand pe rand cel putin 5 persoane mi-au spus de petrecere si m-au invitat, asa ca e de bine) ca ei ies seara la o petrecere de Craciun (daca am inteles bine) si daca vreau sa merg cu ei. Raspunsul meu nu cred ca este greu de ghicit, era o ocazie sa ii si cunosc mai bine. Oricum prima impresie fusese una buna, colegii sunt de diferite nationalitati (venirea mea a mai adaugat una) si asa incat am purces spre un mic satuc Rattenberg (si ca sa vedeti ce mic era, am parcat masina intr-un satuc (Radfelder) si restaurantul era in altul, adica intrai dintr-un loc in altul in circa 10 m).

Acum sa stiti ca am intrat si pe prietenul Goagal care mi-a spus ca Rattenberg este cel mai mic sat din Austria, conform unui recensamant la 1 ian 2017 avea 405 locuitori. Din astia cred ca vreo 500 erau in Piata de Craciun ????. Normal, glumesc, dar numai noi care venisem din alta parte eram 20 dar si ei erau multi deoarece era un prilej de voie buna (si daca i-ati auzi cu cata pofta rad zici ca sunt cei mai veseli oameni de pe pamant).

Aici era organizata o Piata de Craciun, micuta in comparatie cu multe altele vazute, insa era un prilej bun pentru multa lume sa se intalneasca la un vin fiert, sau o alta bautura calda sau rece, alcoolica sau nu.

Asadar aici am baut primul vin fiert din acest sezon asadar am prima amintire, nu este o cana ci un pahar, dar cu peretii dubli.

Dupa ce am inghetat bine afara am mers spre restaurant unde aveam rezervare la ora 19.30.

Restaurantul Malerwinkel este la subsolul unei case minunate si te intampina chiar de la intrare cu urarea de bun venit.

Interiorul este luminat foarte discret insa reusesti sa te vezi cu vecinul. Masa noastra ne astepta frumos aranjata (de fapt asa erau toate) si cam toate mesele aveau grupuri. Noi eram cam 20. Pe masa erau si meniuri fixe (de sarbatoare) la pretul de 38.5 euro. Personalul care serveste in restaurant este imbracat tipic tirolez (insa simplu) asa incat din partea unei doamne bine reprezentata am primit meniurile. Acum cam ce sa imi aleg, ca ma mai uitam si in buzunar. In final alegerea a mers spre o supa crema de dovleac cu seminte prajite de dovleac si ceva smantana deasupra si inca un ulei de dovleac asa, ca o dara de culoare. De baut am luat o limonada (am inteles ca si aceasta este tipic tiroleza) si ca sa va explic gustul ar fi cam greu, parea ca un cidru de mere dar nealcolic, nu stiu exact dar a fost foarte buna. Normal am fost intrebata de colegele mai glumete de ce fara alcool, am spus ca vreau sa simt atmosfera si sa ma pot bucura de ce e in jurul meu. Cred ca acea cana de vin fusese suficienta, eu nu aveam nevoie de mai multa atmosfera.

Ca fel secund am ales snitzel cu salata de cartofi si dulceata de merisoare. Durerea mea, in afara de cartofi prajiti garniturile sunt reci, asadar salata de cartofi era rece dar garnisita cu plantute verzi tinere. Snitzelul (de fapt au fost doua bucati cat palma) fierbinte de nu puteai sa-l mananci. Foarte buna si aceasta alegere. Acum ce sa va mai spun, am mai facut poze in jurul meu insa nu puteam la toata masa, s-a mai comandat vita Black Angus cu legume si sos, risotto cu salata si parmezan, supa cu un fel de galusca cu cascaval in interior insa atat cat am vazut toate aratau foarte bine si lumea a fost multumita de alegerea facuta. De baut s-a baut vin (200 sau 500 ml) si canutele in care era adus erau dragute, bere la pahar (de la pahare mici pana la pahare de un litru cred).

Ce m-a surprins insa a fost faptul ca exista si un bar (era ceva mai departe de noi), acolo se fuma la greu la noi insa nu ajungea nici o urma de miros, m-a surprins inca ca se fuma in interior. Si ca fapt divers aici se fumeaza la greu, vezi lumea pe strada fumand mult de tot.

Eram curioasa cum se va face plata si totul a fost foarte usor (oare de ce la noi este atat de greu?), s-a facut individual, cum se hotara careva sa plece ii spunea ospataritei ce a servit, aceasta nota si aparea cu notele de plata individuale. Am remarcat ca de obicei in restaurante au un fel de borsete cu multe buzunare si nu exista sa-ti spuna ca ii lipseste ceva.

Asadar un inceput frumos, la intoarcere una dintre colege m-a dus cu masina acasa asa ca la ora 10.30 ajungeam si eu acasa astfel incat am dormit dusa pret de vreo 6 ore iar azi am cutreierat putin (vreo 4-5 ore) prin oras.

Localul se afla in strada Pfarrgasse 93 si exista un link dar restaurantul nu este bine reprezentat (se pare ca se lucreaza la pagina), pot insa sa pun meniul, asa ca sa vedeti ceva preturi malerwinkel-rattenberg.co ... 49a78e9a181.pdf

Duminica este inchis, se deschide doar pentru grupuri mai mari de 20 de persoane. Ce m-a mai frapat si ma bucur ca l-am prins in poza, a fost faptul ca la servire era si un copil care nu cred sa fi avut mai mult de 12-13 ani si care era tot numai un zambet.

O sa mai vin cu povesti, dar mai revin si in tara asa ca pana una alta, “Auf Wiedersehen! ”

---

VIZUALIZĂRI: 1328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI