Parcul Eminescu și mănăstirea de pe insulă – Ostrov

TIPĂREȘTE

Gândul ne zboară din nou pe frumoasa vale a Oltului, în zona stațiunii Călimănești-Căciulata. Căutăm obișnuitul loc de popas în drum spre Sibiu, ori mai departe – Schitul Ostrov. Situat la doar 20 km distanță de orașul Râmnicu Vâlcea și la 4 km depărtare de străvechea Mănăstire a Coziei, schitul menționat reprezintă o oază de liniște în mijlocul râului Olt. Lăcașul de cult este printre puținele asemenea ansambluri arhitectonice religioase din România situate pe o insulă, alături de Mănăstirea Snagov și Mănăstirea Cernica (care e pe o peninsulă, de fapt) din apropierea Bucureștiului și schitul Sfântul Atanasie din Delta Dunării (situat pe grindul Stipoc).

În apropierea impresionantei clădiri a Hotelului Central din Călimănești se află indicatoarele către sfântul locaș iar exact vis-a-vis de hotel există o parcare generoasă, unde uneori am fost taxați, alteori nu. După debarcare urcăm pe faleza Oltului și pornim la picior spre podul ce face legătura cu insula din mijlocul Oltului. Din ce am observat se poate ajunge cu autoturismul chiar pe insulă, până în apropierea intrării în mănăstire, dar podul are o singură bandă iar locurile de parcare sunt limitate. Noaptea porțile aflate la intrare pe insulă se închid, nemaifiind permis accesul auto. Recomand însă o plimbare relaxantă pe insulă pe aleile de lângă apă.

Parcul care acoperă insula, numit azi Parcul Mihai Eminescu, se pare că este doar o umbra palidă a pădurii seculare ce acoperea aceste terenuri mlăștinoase de pe malul Oltului. În apropierea podului de acces pe insulă se află amplasat bustul lui Eminescu, figura din tinerețe a marelui poet veghind asupra celor ce pășesc pe insula. Autoritățile locale au ridicat acest bust și au numit parcul cu numele poetului în cinstea vizitei acestuia la Mănăstirea Cozia, în 1882. În ultimii ani parcul a suferit transformări: au fost montate mai multe bănci, a fost montată o poartă de piatră și lemn sculptat la intrarea în parc, au fost plantați arbuști, au apărut mai multe troițe de lemn. În apropierea mănăstirii există un foișor conic, acoperit cu șindrilă, care ar putea fi restaurat și transformat în „ceva” frumos. Lângă mănăstire nu lipsesc cerșetorii și vânzătorii ambulanți (obiecte de lemn, coșulețe de nuiele etc.). O plimbare pe aleile late de pe faleza insulei, privind apele liniștite ale Oltului și înălțimile acoperite de păduri, relaxează pe turiștii și pacienții din stațiune care trec în număr mare pe la această mănăstire.

Legenda mănăstirii. Foarte multe ctitorii religioase au la baza fondării legende, uneori aceste povești populare conținând chiar și un sâmbure de adevăr. În ceea ce privește Schitul Ostrov se povestește despre un meșteșugar ori negustor aflat în drum pe Valea Oltului împreună cu carul său cu boi. Surprins de o furtună violentă care a condus la creșterea bruscă a apelor Oltului se adăpostește pe acest ostrov. Plata pentru scăparea lui cu viață din această urgie a fost ridicarea unei biserici. Alte legende circulă din epoca modernă cu privire salvarea schitului de la inundare atunci când s-a construit hidrocentrala Călimănești și ostrovul a fost înălțat cu 6 m. Este clar însă că numele schitului provine de la forma naturală pe care a fost construit: un ostrov (conform Dicționarului universal ilustrat al limbii române, 2010: „insulă mică, adeseori plutitoare, formată într-o apă curgătoare, acoperită de obicei cu vegetație”). Pe acest ostrov, împădurit, aflat în mijlocul apelor Oltului, a fost ctitorită o biserică care a preluat numele formei de relief.

Impresii. Pătrundem pe sub turnul clopotniță în curtea de dimensiuni reduse dar colorată permanent de petalele zecilor de flori, adaptate fiecărui anotimp. Grădina multicoloră este unul din punctele forte ale micului schit de călugărițe – toți cei ce intră în incinta mănăstirească sunt uimiți de frumusețea florilor din grădină și a celor ce îmbracă balcoanele clădirii de chilii. O altă parte a grădinii, aflată lângă biserică, este împodobită cu diverse decorațiuni din crengi și trunchiuri de lemn lăcuite: o fântână, o roabă cu flori, alte obiecte. Admirăm clădirea cu etaj ce găzduiește chiliile măicuțelor și arhondaricul. Pe fundalul alcătuit de pădurile de pe versanți și apele Oltului se ridică micuța biserică cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Neagoe Basarab pe la 1521, pe temelii mai vechi. O singură turlă rotundă, ornamentată cu zimți de ferăstrău, ferestre cu ancadramente cu motive vegetale și un pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn (acum închis cu geam) sunt elementele exterioare cele mai vizibile. Catapeteasma este o bijuterie, ornamentica principală fiind constituită de vița de vie. Biserica de dimensiuni mici era mereu plină de enoriași; alături se află un lumânărar de piatră învăluit în iederă și un pangar. Slujba se poate asculta și în mijlocul florilor pe bănci din trunchiuri de lemn, în exterior fiind montate difuzoare. La momentul potrivit sunetul clopotelor se propagă de-a lungul Oltului.

Uneori un popas spiritual este binevenit în timpul unei călătorii iar lăcașul din mijlocul Oltului este un loc minunat. Deși nu este atât de cunoscută ca surata sa Cozia, la Ostrov găsiți mai multă liniște, mai multe flori și spațiu suficient pentru plimbări pe malul apei.

---

VIZUALIZĂRI: 4808 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI