Apus de soare de pe Vf. Caraiman – traseu montan Crucea Eroilor Neamului - Cabana Caraiman

TIPĂREȘTE

De pe Platoul Bucegi vedeam ca in departare soarele, parca, nu mai stralucea asa de puternic si se pregatea sa apuna in 3 ore. Noi abia acum incepeam un nou traseu. Asa ca am pornit spre Crucea de pe Caraiman, incantati de privelistea din jur. Toata lumea se intorcea de la cruce ca sa prinda telecabina, care in mod normal functiona pana la ora 17:45, dar de obicei programul se prelungea, iar ultimii turisti coborau la ora 20:00 in perioada de vara. Traseul pana la Cruce de pe Caraiman l-am parcurs in aproximativ 1 ora si 30 de minute. Este unul dintre cele mai usoare si scurte trasee din Bucegi. E accesibil in mare parte din an, mai putin iarna cand este inzapezit.

Tot timpul cand ajung la Crucea Eroilor simt ca mi se taie respiratia, deoarece vederea de acolo este ametitoare. Simt ca plutesc deasupra intregii zone, e ca intr-un vis in care zbor deasupra Lumii. E un loc de vizitat neaparat macar o data in viata. Varful Caraiman este impresionant si daca il privesti din Busteni. Nu de putine ori am vazut turisti straini facand poze din tren, fermecati de peisajul unic pe care il ofera Vf Caraiman. De asemenea acest loc are o semnificatie aparte si din punct de vedere istoric. Crucea Eroilor Neamului este un monument istoric inaltat intre anii 1926-1928 in memoria eroilor neamului cazuti pe campul de lupta in Primul Razboi Mondial. Crucea este construita din profile de otel produse la Resita si este montata pe un soclu din beton armat placat cu piatra, inalt de 8 metri, la initiativa Regelui Ferdinand si a Reginei Maria. Este impresionant efortul depus de cei care au construit acest monument. Materialele erau transportate cu care cu boi din Sinaia de la altitudinea de 800 metri pana la altitudine a de 2.291 metri. Un transport dura 2 zile, dupa care se repeta... asta da sacrificiu. Inca de la inaugarea sa din 1928 Crucea de pe Caraiman a fost recunoscuta ca cea mai inalta structura metalica construita intr-o zona montana, fiind comparabila la acea data cu alte structuri impresionante din lume. Din 14 august 2013 Crucea Caraiman a fost recunoscuta in Cartea Recordurilor ca fiind cea mai inalta cruce din lume 39,5 metri aflata la cea mai mare altitudine 2.291 metri.

Dupa ce am facut cateva poze, am plecat spre ultimul popas al drumetiei noastre – Cabana Caraiman, urmand marcajul bulina albastra. Traseul de la Crucea Eroilor pana la Cabana Caraiman este unul destul de periculos, avand in vedere ca trebuie sa mergi pe Brana Mare a Caraimanului, iar sub tine este tot timpul o prapastie. Trebuie sa fii tot timpul foarte atent pe unde calci. Daca suferi de acrofobie nu porni pe acest traseu! Daca vrei sa faci o poza, intai te opresti, faci poza si apoi vezi mai departe pe unde mergi. Acest traseu este accesibil numai vara, dar chiar si in timpul verii trebuie sa fiti atenti la conditiile meteo, sa nu fie ceata, sa nu urmeze vreo furtuna. Noi am facut acest traseu in 1 ora si 30 de minute. Privelistea asupra abruptului vertical este ametitoare. Este impresionant si peretele stancos vertical din dreapta in directia de coborare. Nu credeam ca exista un peisaj atat de fascinant in acea zona. Nu am fost niciodata pe un traseu atat de periculos, in care, la fiecare pas facut simteam ca ma joc cu viata mea. Este un traseu dificil si datorita potecii foarte inguste. La un moment dat ne-am oprit ca sa facem niste poze. Nu am reusit sa vedem fundul prapastiei... era infiorator. Cred ca la coborare spre cabana traseul este mai infiorator decat la urcare spre Crucea Eroilor, deoarece esti concentrat pe partea inferioara, spre hau... fara sa vrei tot vezi prapastia in fata ochilor. Cand urci macar te uiti in sus si te concetrezi spre partea superioara. De asemenea la coborare riscul sa aluneci pe grohotisurile de pe poteca este mai mare decat la urcare. Am mers foarte incet, de aceea am facut 1 ora si 30 de minute. In mod normal este un traseu de o ora. Se facuse deja ora 18:00, iar soarele se ascunsese dupa creasta muntelui, astfel ca mergeam pe o poteca mai intunecata decat de obicei, din cauza umbrei, dar totul era OK si nu ne faceam probleme. Ma oprisem sa admir florile de pe poteca cand... deodata mi se atrage atentia sa stau pe loc si sa fac liniste... nu intelegeam ce se intampla... ma speriasem putin... mi se sopteste la ureche sa ma uit inainte, putin in stanga – era o capra neagra cu un ied destul de mare care stateau pe o stanca, undeva in stanga noastra cum coboram... uaaau ce surprizaaaa... incerc sa imi scot repede din rucsac aparatul foto... dureaza cateva secunde... il deschid... mai dureaza cateva secunde... si exact cand apas pe buton ca sa fac poza vad cum capra si iedul sar in stanga noastra si dispar dupa stanca... Nu vreti sa stiti ce suparare era in mine pentru ca nu am reusit sa o pozez. Era pentru prima data cand vedeam o capra neagra in mediul ei natural. Fascinant! Am mai facut vreo 100 de pasi si ce sa vezi... alta capra neagra. Aceasta statea jos, linistita, rumegand, asteptand parca sa apuna soarele... eram cred ca la 50 de metri de ea si parca ne privea... apoi si-a mutat privirea in alta parte, dar tot linistita era. De data asta am avut aparatul la indemana si l-am deschis repede. Am reusit sa ii fac multe poze. Dupa ce am mai inaintat incet... am vazut ca se ridica, fara sa se sperie. A mai stat cateva secunde fara sa stie incotro s-o apuce. Am mai facut cateva poze si imediat a sarit in stanga inspre prapastie. Impresionant este cum reuseste sa sara si sa fuga in jos inspre prapastie... Dupa inca cativa pasi am zarit-o departe pe un alt pisc, in rapa de sub noi. Dupa aceste momente inedite parca ne trecuse si teama pentru acest traseu periculos, simteam ca nu mai suntem singuri pe munte pentru ca avem o companie placuta langa noi.

Dupa alte 30 de minute am ajuns la Cabana Caraiman unde ne-am intalnit cu soferul care urma sa ne duca cu masina pana in Sinaia.

Era ora 20:00 si soarele incepuse sa apuna, lasand in urma sa o lumina rosiatica, care facea ca totul sa para si mai spectaculos. Nu am vazut niciodata un apus de soare de la 2000 de metri altitudine.

Fascinant!

Concluzia este ca ma voi intoarce oricand pe aceste trasee de munte! Avem o tara minunata!

---

VIZUALIZĂRI: 2268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI