Prizonieri în “Paradisul copiilor”

TIPĂREȘTE

După ceva preumblări pe tot felul de site-uri de rezervări, după o multiditudine de anulări din varii motive (ba’ că’s bani puţini şi zile multe sau invers!) alegem o minivacanţă pe unde o fi!

Şi cum Grecia, Turcia sau Macedonia se cam duseseră pe apa sâmbetii, căutam prin luna lui Florar ceva mai ok (pentru buzunarul nostru, destul de găurit) pe litoralul Mării Negre pentru Iunie-Iulie! Întâietate? Bulgaria, fireşte! Preţuri rezonabile, camere mai ioc! Sau dacă totuşi găseşti ceva, afa-iştii trecuţi p-acolo te fac să te gândeşti de cel puţin două ori înainte de a plăti sau măcar a rezerva!

Ne rămânea alternativa de a ne caza la hotelul unde am stat 2 ani la rând (vezi impresii) sau... Dumnezeu cu mila! Da’ să avem rezon, nu mi-a crescut într-atât salaru’ de p’un an pe altu’ încât să suport creşterea lor de preţ – că tot s-a micşorat TVA-ul :) Încă un hotel “bifat”. “Şi asta mică nu vede marea anul ăsta? ” se plângea a mea consoartă văzând că “ofertele” îi cam sar din listă. “Poate da, poate nu! Cum i-o fi norocul”, venea invariabil răspunsul.

Şi i-a venit... Nu norocul, ci o enterocolită de mai mare frumuseţea. Apoi s-a transmis maică-sii!!! Acu’ ea ce să facă? Nu fata, ci @arru!!! Căuta cazare la mare!!! Şi-şi suna soţu’ la muncă: “Am găsitttt! La Phoenicia!” Ştiind tarifele resortului, mă cam îndoiam că doamna mea nu era afectată de virus doar la nivel loco. “Sună-l pe colegul tău şi spune-i că-i super-ofertă. Vreau răspunsul lui în 5 minute. Trebuie să dăm banii până la sfârşitul lunii!!! Hai măh, că mă sună fata aia, şi a fost super- draguţă. Hai pa, pa! Noi ne băgăm!”, a decretat partea majoritar-feminină a casei. Să n-o mai lungesc: am plătit sejurul - nu şi întreţinerea la bloc, că tot ne cam durea în zona dorsală - şi am aşteptat să vină vacanţa cu ceva soare! :)

Şi-am plecat la mare, într-o zi de marţi (ptiu’ drace!), pe A2. Plătit vigneta (7500) şi taxa de pod (7577) prin SMS. Pe drum! Am reuşit să ajungem pe A4 şi de aici spre Constanţa. Mareee venimmm!!! Şi am trecut... şi de Constanta şi de Mamaia! “Hello! Aici am stat anul trecut. Unde mă duceţi? ”, a urlat a mea pitică văzând că nu pun frână în zona Savoy-ului. “S-ar putea să-ţi placă, sau nu! Da’ măcar nu suntem singurii care au trecut p-aici (fraieri – gândeam eu la preţurile practicate de celebrul complex, mergând pe şoseaua aflată într-un larg proces de lărgire) ! ” Iar amicii noştri ajunseseră deja de câteva ore bune şi ne aşteptau la masă! :)

Spre Năvodari, pe dreapta, cam în câmp, imediat după o zonă de camping, se află nişte blocuri destul de ok. Acolo e!!! Intri în parcare, găseşti un loc şi o iei uşurel pe jos spre recepţie. Deschizi uşa şi pe stânga ai un automat de schimb valutar, iar în dreapta un bancomat BT. Treci de cele câteva fotolii şi canapeluţe, lasi peştii din acvariu un pic în urmă, admiri pernele de pe tavan ce par să-ţi cadă în cap şi ajungi la bar... e recepţia!!!

Intrarea în complexul de 7 blocuri ce poartă numele a nu ştiu ce pietre semipreţioase, se face la orele 16.00. Am ajuns la 20.00 :) N-am avut probleme la cazare! Eram doar noi şi domnişoarele drăguţe (vreo 3, am numărat eu!), tinere şi cu zâmbetul pe buze! Plus încă două: una ne-a “brăţălărit”, iar cealaltă (de la PR) ne-a făcut turul resortului. Până atunci habar n-aveam ce înseamnă superioru’ ăla din pachet. Domnişoara aia bruneţică şi foarte drăguţică ne-a lămurit: foişor pe plajă, acces la piscina Luxury, parcare privată si o şedinţă de echitaţie pentru o singură persoană :) “Aveţi în stânga aia, în dreapta cealaltă... ” Faptul că te duce cineva prin complex şi te invită să vezi cam tot ce trebuie, te conduce până în cameră, îţi indică oarecum că nu eşti doar ăla care lasă bani şi pleacă. OK! Îi laşi, da’ de plăcere! A fost o experienţă nouă. Şi da, plăcută! Primeşti cartea de vizită cu numere de telefon, urmând ca domnişoara în cauză să fie omul de legătură care rezolvă orice doleanţă privitoare la serviciile turistice pe tot parcursul sejurului. Aşa a şi fost! Şi am probat-o! Şi eu o dată, dar mai mult a mea soaţă! Încă de muuuulte ori! Era vorba de plângeri (n. a. - precizare făcută pentru cei care gândesc ca mine :P) !

Văzut p’afară... Hai înăuntru’! Bloc Opal, etaj 7! Lift exterior (doar ăsta şi Jad-ul au “facilitatea” asta) - bucuria celor mici! Hol: curat! Deschis uşa apartamentului: întuneric! Aprins lumina: e doar un hol dintr-un apartament! Apartamentul: 2 camere superior înseamnă muuuuult! Living&kitchen: poţi să-ţi parchezi maşina, doar că n-are cine s-o care până sus! Dacă în “holişor” n-ai decât o oglinjoară, o măsuţă şi un cuier, în livingul prevăzut şi cu o bucătărie ai o “amărâtă” de canapeluţă pentru vreo 6-8 invitaţi - gen colţar -cu zonă pentru băuturi sau snake-uri, un şezlong pentru relaxare-citire, un tv flat, o combină frigorifică, AC, un aparat de făcut cafea, o plită, un cuptor cu microunde, mătură+făraş, uscător de rufe şi nişte alte chestii pentru cei ce doresc să se gospodărească singuri: seturi de pahare, căni, oale, tigăi, furculiţe sau linguriţe. Până şi tirbuson şi strecurătoare aveau!!!

Baia: imensă, curată, cu o cadă încăpătoare. Aveai gel de duş la cadă, săpun lichid la chiuvetă, 10 prosoape de mărimi diferite şi coş de rufe (la parterul blocului era şi o spălătorie) ! Punctul forte? Ai vedere către dormitor printr-un geam imens, asta dacă nu alegi să tragi jaluzelele pentru oareşce intimitate! “Tatiii încă te văăăăd! ”, se mai auzea din când în când din dormitor! Clar, apartamentul ăsta nu era pentru familie cu copii! Era mai incitant pentru cei ce erau puşi pe făcut unii!!! :D

Dormitorul era şi el foarte spaţios, cu pat mare dublu, AC şi cu dressing la vedere. Prima senzaţie a fost că au pus barul în faţa patului. Dar nu, erau doar rafturi pentru haine, unde găseai (de ce mă mai mir!) seiful (free), fierul şi masa de călcat! De calitate un pic îndoielnică ultimele două, dar existau! Dar măcar suplineau ceva lipsuri: plasele pentru gângănii, halatele de baie şi papucii de unică folosinţă, spălătorul de vase de la bucătărie şi ceva detergent aferent (se pare că ultimele două se aduceau doar la cerere).

Cu alte cuvinte, un apartament în toată regula, mobilat gen Ikea, avand o terasă generoasă (aproape cât ţine măgăoaia de apartament) pe colţ, cu masă şi 4 scaune din plastic care arătau încă bine. Dezavantajul celui de-al şaptelea etaj a fost vântul ce nu ne-a lăsat să admirăm întotdeauna priveliştea cu adevărat deosebită (piscinele, complexu’ şi marea) şi nici să folosim wifi-ul. Din cauză că bătea prea tare! Vântul! Să scap de el, mă conectam gratuit pe unde puteam: ba în cameră, ba la restaurant, piscină sau plajă. Domnişoara de la recepţie ne sfătuise să alegem acest etaj, pentru „view”. Data viitoare – dacă mai trecem p’aici - cu siguranţă vom prefera o altitudine mai mică!

Ghida noastra cea de toate zilele ne-a rugat să acordăm atenţie listei de inventar din cameră. Puşi în temă si de alţi prieteni trecuţi pe aici în anii anteriori si păţiţi cu tot felul de chestiuţe mai puţin plăcute, am făcut-o. Nu pe loc, ci abia după masa de seară, la care deja întârziasem. Aşa că, în jurul orei 22.30, a mea dragă soţie a pus mâna pe telefon şi a sunat-o, anunţând că lipsea doar... o pilotă! S-a mişcat foarte repede, surprinzându-ne cu trimiterea unei cameriste la acea oră. Doamna s-a prezentat la uşă în 5 minuţele, nu cu o pilotă însă, ci cu o salteluţă de acoperire pentru pat, “pentru că nu mai avem... nici pătuţuri pentru copii nu mai sunt... e multă lume... Dar să ştiţi că şi asta colorată e tot pilotă”. Soaţa s-a uitat cam câş la ea, replicându-i: “La mine acasă asta se cheamă cuvertură şi nu am de gând să mă învelesc cu ea! Iar pilota, din păcate, trebuie să o aduceţi sau să o tăiaţi de pe inventar... ” A doua zi s-a rezolvat problema, camerista de pe etaj venind dis-de-dimineaţă cu ceea ce era, într-adevăr, o pilotă. :)

Curăţenie:in fiecare zi. Dimineaţa (devreme pentru noi - pe la 9!) ne întâlneam cu o doamnă îmbrăcată în roz. Noi eram apţi de plajă, ea cam cocoşată de muncă! Lenjeria a fost înlocuită doar o dată pe parcursul sejurului nostru, în schimb prosoapele erau schimbate zilnic, indiferent unde le lăsai prin baie! Plus şters pe jos şi ridicat gunoiul!

Despre complex, nici nu ştiu ce să mai spun. Au scris mulţi colegi de-a lungul timpului (amfostacolo.ro/hotel.php? ... -mamaia&id=6673) însă încerc, pentru că încă este unicat pe litoralul românesc. E un pic diferit de ceea ce găseşti în general la noi: transformat dintr-un complex rezidenţial (cam prost gândit după mine - blocurile fiind foarte apropiate şi poate de asta nici nu au avut succes de nu le-a cumpărat nimeni) patronii l-au transformat într-un resort... de 4 stele! Româneşti, desigur!

Peste tot găseşti mult blamatele afişe (cu multe NU-uri pe ele) ce te atenţionează asupra diverselor lucruri ce-ţi pot da vacanţa peste cap. Au numere de telefoane şi preţuri! Nu, nu e chiar totul inclus! Se pare că îi poţi deranja pentru orice problemă. Pe postul lor TV se afişează chiar şi numărul preşedintelui, pe lângă informaţii destul de utile.

Indicatoare multe care te îndrumă către restaurante, cabinet medicat, postul de radioTV local, dentist, salon de înfrumuseţare, barul all-inclusiv de la piscină, zonă pentru fitness lângă piscina olimpică (încălzită la 28 de grade şi nu prea am înţeles de ce, dar probabil că niscai silicoane expuse, deşi anunţul era clar că toplessul e interzis – e drept, doar în engleză! -, au nevoie de temperatură constantă să nu facă fâssss =))), locurile speciale pentru copii: teatru de vară, locuri de joacă cu supraveghetori sau nu, piscină interioară etc. Mai mult, prin complex erau „aruncate” şi nişte „people stoppere” ce conţineau condiţiile meteo, bancul zilei, ştiaţi că... Nu mai vorbesc de faptul că peste tot, începând de la lifturile blocurilor până pe alei, existau panouri cu programul de activităţi din fiecare zi. Dar nu era obligatoriu să participi!

Despre curăţenie? Doamnele de la întreţinere, îmbrăcate în uniforme vesele mişunau peste tot (aliniate în spatele maşinuţelor ălora de le mai vedem prin hypermarketuri ce spală pe jos) dând cu mopul pe trotuare, ştergând praful sau golind coşurile de gunoi (care, apropos, se găsesc peste tot într-un trio care te învaţă să reciclezi, în caz că nu ştiai :-p).

Ai o urgenţă? Atunci nu trebuie să-ţi faci griji! Toaletele curate sunt presărate prin tot complexul (vreo două sunt şi pe plajă), aşa încât nu trebuie să alergi până în cameră!

Angajaţii: atenţi, serviabili, săritori. Răspund la întrebări cu zâmbetul pe buze şi chiar dacă răspunsurile lor sunt un pic “pe lângă”, te fac să te abţii să rosteşti cuvinte nepotrivite atunci când eşti nervos! Nota 10+ pentru training şi pentru HR! .

Să revin! De pe balconul camerei noastre am studiat în linişte amplasarea şi facilităţile. Cu vedere către interiorul resortului şi laterală la mare, terasa ne-a oferit o vedere de ansamblu asupra caruselului turistic. N-am văzut chiar tot! E chiar mare!

Complexul oferă o sumedenie de zone de relaxare: restaurantele Byblos, Babel, Sarago (la care nu am ajuns), restaurantul unde se servea masa în regim bufet suedez pentru AI (Kasttane) şi care s-a dovedit cam neîncăpător pentru armata de turişti adunată acolo, baruri, terase, cafeneaua orientală foarte îmbietoare unde aveau loc diverse jocuri şi concursuri de-a lungul zilei, terenuri de tenis si fotbal, 2 piscine pentru copii, una încălzită (după spusele lor, nu şi după simţurile noastre) - una nu, 3 piscine pentru adulţi, (una fiiind accesibilă doar celor de la Luxury şi celor din resort cu all inclusiv superior) şi una acoperită şi foaaaarte încălzită (iar nu văd rostul, că doar aveai acoperiş), fiecare cu şezlonguri moderne şi umbrele. Înconjurate de spaţii verzi presărate cu foişoare, hamace, şezlonguri, balansoare, fotolii, cu decoraţiuni foarte originale ce încântă ochiul, cu alei şerpuinde care se întretaie astfel încât să ai acces la orice colţişor din faţa blocului în care te-ai cazat, toate se unesc într-un ansamblu foarte frumos, luminat superb noaptea şi care te fac să te întrebi dacă ai nimerit în România.

Noua piscină pentru copii (vreo 50-60 cm adâncime), plină de tobogane, leagăne, cu apa care ţâşneşte peste tot şi locul de joacă recent amenajat se află în partea dreaptă a blocurilor, pe drumul către plajă. Am ajuns aici doar în ultima zi. În rest n-am avut nevoie. Din pricina vremii! Frumoasă! Un loc special pe nisip mai mult decât generos invită piticoţii la joacă (sunt mulţi şi gălăgioşi) ! Alte chestii gonflabile (pentru ei, desigur), leagăne şi legănuţe, avioane etc. Să nu uitam de atelierele de creaţie sau de locul rezervat gamerilor (l-am văzut, nu şi testat).

Pe drumul către plajă se află un centrul de poze: 16 lei fotografia pe hârtie, 12 lei per foto dacă vrei pe CD... Cam piperat pentru buzunarele noastre. Noi am spus pas... Urmează o farmacie cu preţuri bune, magazinaşe cu articole de plajă (la preţuri de Năvodari, nu de Mamaia!), jucării - chinezisme, plus mini-mini marketuri deschise până la 22.00 de unde îţi poţi lua ţigări, bere etc... Prevăzători, ce să zic! Să te facă să nu ieşi pe poarta complexului în căutare de diverse lucuri. Eram prizonieri! :D

Chiar la intrarea pe aleea ce duce la plajă am întâlnit maşinuţe de golf de 6-8 locuri, care te duc gratuit până aproape de şezlonguri, chiar la buza barului de pe plajă. Pe bune? TAXI pentru 150 m? Chestie pentru picioruşe delicate şi tătici încărcaţi cu bagaje şi colace. Pentru noi, doar oportunitate de poze :)

Plaja: multă, lungă, mare. Perfectă pentru femei! :D Cu ciupercuţe, baldachine (cam puţine pentru turiştii posesori de carduri speciale), bar pe plajă, scenă/ loc de jocuri şi concursuri pentru copii şi adulţi. De dimineaţă si până înainte de cină am văzut destui doritori. Noi ne-am abţinut. Şi ale noastre pitice. Ne-am lăfăit în schimb în foişoarele de la plaja “privată”, care acoperea necesităţile mult depăşite ale complexului. Cu alte cuvinte, exista o înţelegere între cei ce administrau acea bucată de nisip şi conducerea hotelului. Primeai pe baza cupoanelor mai sus menţionate un foişor chiar în prima linie de la ţărm. Amplasare de 5*, dar nu vă entuziasmaţi! Când soarele te bate în capul plin de bere olinclusivistă, aerul devine irespirabil între pânzele albe şi trebuie să te duci de urgenţă la barul de pe plajă. Să te rehidratezi! Aşa produci o oarecare ventilaţie şi pentru cei aflaţi lângă tine. E destul de mers până ajungi la bar, da’ asta e... Sunt avantaje şi dezavantaje :D

Atenţie la ziua de sâmbătă când se adună o droaie de turişti de weekend! Dacă nu vă mişcaţi rapid, nu mai găsiţi foişoare disponibile. De fapt mai sunt, da’ pe bani... Perfect normal în economia de piaţă, dar total inacceptabil pentru noi atunci când ne-am lovit de această problema... So... ce facem? Şezlongurile de sub ciupercuţe erau epuizate; era trecut de 10.00. “Hai să mai probăm încă odată PR-ul”. Aşa că soaţa o sună din nou pe domnişoara în cauză şi îi expune tărăşenia. “Ştim că este o problemă, în special azi... ” “În special azi, pentru că e weekend, nu? ”, întreabă consoarta. “Şi ce facem cu cuponul? Îl punem în ramă? Cred că ar da bine în apartamentul superior care are foişorul cuprins în ofertă! ” Pauză la celălalt capăt al firului, după cum o văd pe @arru că zâmbeşte... “Chiar mă întrebam dacă la telefonul preşedintelui răspunde măcar o secretară, să-i aduc la cunoştinţă problemele întâmpinate. Că doar e o invitaţie pentru toţi oaspeţii... Şi noi avem una! ” “Vom găsi o rezolvare cât mai repede posibil, nu vă faceţi griji! ”

Nu ne-am făcut. Mai ales că amicul nostru rezolvase cam totul. Aşa se face că doar în 2 minute primeam 7 şezlonguri şi 2 umbrele imense. Plus o şampanie pe plajă. În frapieră! Din partea casei! Răsfăţ, nu alta! Mă simţeam ca un unu’ d’ăla cum am văzut doar prin pozele de pe net. Îmi lipseau doar lanţul dă’ haur cu cruce, burta cu păr şi muzica din boxele mertzanului parcat pă plajă: “pentru toţi fraţiiii meii, meiii, meii”. Da’ n-aveam mertzan! :) După cca. 5 minute se aude telefonul. Fata de la PR! Sunase să ne întrebe dacă se rezolvase problema şi să ne anunţe că am primit din partea casei un voucher pentru o cină la unul dintre restaurantele din complex. Aşa mai vii de acasă. Probleme, probleme. Dar să se rezolve repede şi plăcut pentru clienţi. O şampanie pe plajă şi un voucher în valoare de 100 de lei, vorba unui prieten: “V-au închis gura” Ne-au închis-o, dar cu stil :D

În rest, nu am avut de ce ne plânge. Băuturi luam de la bar. E adevărat că după câteva tentative de a consuma sucuri fără acid (nu eu, păcatele mele!) părţile gingaşe ale familiei au renunţat din cauză că lichidul părea a fi plin de chimicale. Îţi colora dinţii în galben sau roşu, în funcţie de aroma consumată. Drept pentru care au rămas la clasicele sucuri marca Pepsi sau apa cea de toate zilele, cu bulboci sau nu, veşnic îmbuteliată! În schimb, partea masculină a grupului n-a avut probleme cu berea! Skol, rece şi din belşug. Chiar prea din belşug! Pe scurt: în fiecare zi am fost pe plajă, temperatura apei fiind ideală pentru puradele! Şi cum n-au cerut altceva, am lăsat piscinele complexului pe planul 2.

Restaurantul. Masa am luat-o la Kasttane. Singurul, de altfel, deschis pentru turiştii cu AI. Sau cu MD. Sau cu DP. Sau cu bani! Pentru cei care doreau să intre la cină pentru spectacol, preţul era de 50 de lei de adult. Cred că au fost destui doritori, pentru că în fiecare seară era super aglomerat. Şi, aşa cum se spune şi în celelalte review-uri anterioare, dacă nu erai inspirat să ajungi cât mai aproape de ora de deschidere, dura câteva miunute până găseai o masă liberă. Pentru noi era şi mai dificil, pentru că eram 7 persoane şi cu greu ne înghesuiam la o masă de 6, mai ales că cea mai mică membră a grupului folosea un scaun special de bebeluş. Aşa că începând cu a doua zi am fost nevoiţi să ieşim la vânătoare devreme pentru cină! Şi asta pentru că voiau piticele să fie în buricul târgului, să-l vadă pe Mihai Constantinescu, să danseze, să participe la concursuri sau la ce le mai trecea prin cap animatorilor şi prezentatorilor să născocească. Aşa că e de înţeles de ce nebunia cu mesele era atât de mare: toată lumea voia să stea aproape de scenă! Iar adulţii să-şi supravegheze plozii de la masă fără a se ridica!!

Aşa că, vrând-nevrând, programul de seară era cam următorul: după ora 17 pictat pe faţă prinţese de către animatoare (un părinte), ora 19 teatru de vară pentru copii (alt părinte), fuga la restaurant şi oprit masă (restul părinţilor!). Deja ne obişnuisem, deşi doamnele noastre au tunat şi au fulgerat în legătură cu numărul de mese. “Sunt mult prea puţine! ”, a decretat @arru. “Nu mă interesează că poate au numărul de locuri necesar. Ar trebui să aibă cel puţin câte camere sunt în complex. Poate oamenii nu vor să împartă masa cu nişte străini... ” No comment! Io ce să zic! Când are dreptate, are dreptate. Da cu cine să te cerţi. Oricum am văzut destule scene în care oameni cu copii în braţe erau revoltaţi că nu găseau nimic liber. Dar am văzut şi şeful de sală cu ospătarii cărând mese în plus, pentru a rezolva cât de cât problema... Măcar din punctul ăsta de vedere nu ai ce să le reproşezi. Ei erau nevoiţi să se descurce cu ce aveau... Normal că asta nu e o scuză! Dar nici vina personalului nu era... Poate a managementului? :)

Dimineaţa sau la prânz erau alte probleme cu găsitul unui spaţiu de haleală: nu la soare că e soare, nu pe terasă că e vânt, nu lângă grătar că e fum, nu înăuntru că nu se fumează! Fiţe! Şi câţi or fi fost ca noi? Totuşi, nu am stat mai mult de 5-10 minute până să găsim ceva liber!

Lăsând la o parte logistica, să trecem la mâncare. Ba nu, la băuturi: bere Skol (ca pe plaja sau la baru’ ăla de la piscina de lângă Opal), vin la dozator de la 3 podgorii (Sarica Niculiţel, Vincon şi încă una - nu suntem mari amatori...), vodcă, lichior, cafea, sucuri marca Pepsi la dozator şi sucuri gen TEC, aşa-zis “naturale”. Freshuri de fructe în fiecare dimineaţă, lapte cald/rece, apă îmbuteliată sau la dozator.

Si acum despre mâncare: din start vă spun că nu am avut timp să încercăm toate felurile existente. Era un adevarat dezmăţ culinar. Şi jaf frate, jaf! Păi la câtă mâncare aruncau picolii ăia, puteai să hrăneşti cam juma’ de Grecie plus restu’ de insuliţe şi sunt sigur că băştinaşii erau fericiţi până primeau următoarea tranşă de bani de la nemţi! Cum eu nu’s gurmand, îmi permit a vă înşirui o serie de chestii ce se găseau p’acolo, pe la bufetu’ ăla de-i zice şi suedez!

Micul dejun: de la ouă în toate felurile posibile – fierte, ochiuri, omlete cu brânză sau şuncă sau, pentru pretenţioşi, făcută la botul calului şi cu ce ingrediente vrea muşchiu’ tău -, salamuri, şunculiţe, brânzeturi, caşcaval, cremvurşti, legume la tigaie, iaurt, lapte, ceaiuri, cafea (vreo 2 aparate plus cele de la baruri, dar şi cafea gata făcută în tot felul de recipiente), până la sucuri, salate, fructe proaspete, freshuri (de portocale, lămâi, mere, grepfruit), clătite, pâine proaspăt scoasă din cuptor de dimineaţă până seara, gogoşele etc. Am şi obosit enumerându-le.

E drept că dura cam mult până reuşeai să ajungi cu o farfurie cât de cât plină la masă. Asta doar pentru că spaţiul pe care se întinde bufetul e unul destul de întins şi răsfirat. Dar asta e. Faci mişcare înainte de masă. Să ai poftă! :D Măcar aici am văzut zona de live cooking, cum zic unii. Mai proaspăt de atât nu ştiu de unde. Iar la cozile la freshuri şi clătite trebuia să ai nervii tari ca să faci faţă. Coada era în permanenţă de 10-12 persoane. Şi n-ar fi fost atât de grav, până la urmă. Dar mai găseai diverse madame care, stând la rând, mai înfăşcau câte 1-2 freshuri pe care le dădeau gata până ajungeau în faţă. Iar acolo, încă 1-2, că doar stătuseră destul la coadă şi setea “ierea” mare (!) Şi mai veneau şi cu pretenţia ca paharele să fie reumplute, că deh, o aşteptau şi ăia de la măsuţă cu sufletul la gură, deja morţi de sete! :) E drept, paharele erau mici, de unică folosinţă, dar totuşi!!! Deh, ar spune cineva, turiştii ăştia de olinclusiv. :))

Despre prânz: numai de bine!! 4 feluri de ciorbe sau supe, mâncare gătită în toate felurile din toată orătăniile pe care le găseşti într-o curte - pui, curcan, porc, vită, oaie – dar şi cele pe care le găseşti în apă - peşte, scoici sau alte mizerii de genul ăsta. Nu lipseau cartofii şi a lor derivate, mămăliga cu brânză, murăturile şi măslinele (aveau zona lor specială... bine că nu se amestecau cu murăturile de la mese :)), 2 feluri de paste gătite pe loc şi dacă se epuizau spaghetele apăreau şi alte soiuri servite în sos alb sau roşu, cu parmezan după pofta inimii. Salate la discreţie! Pomana porcului, pastramă de berbecuţ (genială! n-am mâncat naţia asta de animal, daţ la ăsta nu am simţit gustul!!), tigaie de pui etc făcute pe loc. Legume sotate, uneori paella, gătite la foc continuu. Cu sau fără ciuperci. Pizza la acelaşi cuptor de unde apăreau pâinicile alea splendide. Şaorma, grătar zi de zi cu porc, pui, aripioare, mici, cârnaţi. N-aveai ce mânca... :)

Peste tot ce v-am spus mai sus (nu v-ajunge încă?!?) cireaşa de pe tort este reprezentată de câteva delicatese din timpul prânzului, care sunt prezentate cu mare pompă, şi pe bună dreptate: cât am fost noi am văzut un purceluş de lapte cu garnitură, ciolan afumat cu varză, curcani din ăia americăneşti pe care îi vezi în filmele cu Thanksgiving, pe pat de legume. Toate prezentate frumos, pe o masă specială, cu focuri vii. Toate sub sintagma: Special pentru dumneavoastră din partea Phoenicia!!! Nu uită niciodată să menţioneze! :D Dar ghinion pentru cei care salivau pe lângă ele. E un nene care ţi le porţionează cum vrea el...

Deci, de la sarmale, ardei umpluţi şi alte mâncăruri tradiţionale româneşti la vită în sos gorgonzola, orez gătit în diverse moduri, legume la fel, bunătăţuri fine, mâncăruri cu specific indian sau arab, poate... Că din câte am înţeles, cam toţi bucătarii şefi erau străini. Unul dintre ei, cred că era “le chef”, l-am întâlnit tot timpul prin restaurant verificând, dând ordine dacă ceva se bloca sau dacă vedea că aştepţi la vreun fel de mâncare. Nu era pizza? A durat 2 minute din momentul în care a văzut-o pe @arru aşteptând lângă tăvile goale! Nu mai sunt copane în sos? Imediat apare cineva cu o tavă plină! Poate de aia şi merg lucrurile aşa... Când ai ochii şefului în ceafă, te mişti mai uşor şi rămâi cu zâmbetul împietrit pe faţă vrei-nu-vrei! =)) Iar eu cred că doar cei ce nu au avut răbdare să mai facă un tur pe la bufet după ce au găsit recipientele goluţe să fi fost nemulţumiţi... Dar poate asta însemna încă alte 10 minute de preumblat.

Nu am mai văzut în altă parte până acum vreun şef-bucătar să se plimbe prin restaurant. Să fiu în locul lui, şi io aş face-o! N-aş scăpa ocazia să fiu tartorul ospătarilor, chelnerilor sau picolilor!! :D Sub teroare sau nu, cert este că personalul este muuult şi mai bine pregătit decât prin alte părţi pe unde am fost...

În schimb... În schimb, domnilor şi doamnelor, cu turiştii e altă mâncare de peşte (vezi, de aia nu pun io gura pe el :-p) Am zis de jaf? Nu, pardon, de JAF? Da, parcă da. Ai senzaţia că special unii s-au înfometat pentru olinclusivul ăsta pe care dau o căruţă de bani! Păi să nu facă pagubă?!! Şi dacă peste asta ai trece cu vederea, tot mai rămân cei 7 ani pe care chiar şi i-au lăsat acasă! Nu vorbesc de toată lumea, dar un procent destul de mare îşi încerca simţurile tactile atingând pâinea, cerealele, pomana porcului, legume, pastramă, chiar şi mâncarea în sos “ca să vadă ce gust au” (! Serios?!? Chiar ca la mămică-ta acasă!?! , ca s-o spun frumos...) Copii şi adulţi de-a valma au lipsit de la şcoala de maniere în ce priveşte servirea mesei. Şi să nu credeţi cumva că nu existau ustensile speciale: la pâine aveai cleşti, la restul aveai linguri speciale sau spatule. Chiar şi un ospătar şi-a pierdut răbdarea într-o bună zi când o clientă a luat cu cele două degeţele - cu care poate se şterge la nas sau cine ştie -, bucăţi de friptură direct din tavă. “Să ştiţi că există lingură specială. Dar poate că e mai plăcut să iei aşa, cu mâna... ” N-am văzut vreo reacţie :)) So... Boys and girls, fără mai multe comentarii!

Aaaa şi ca să nu uit, personalul de la Recepţie, HR, animaţie (atât am văzut noi) mănâncă în acelaşi restaurant! Desigur, după ce hoarda de turişti a trecut pe acolo. Mă şi întreb ce le-o mai fi rămânând după aşa risipă...

Desertul se servea la masă ori la terasa orientală. Pe scurt: prăjituri gen baclava sau tarte de mere pregătire îm bucătăria proprie, mini prăjiuri cu tot felul de creme şi blaturi, îngheţată (altă coadă!!!), pepene feliat (doar că nu erau şi sâmburii scoşi) şi alte fructe plus veşnicele clătite.

Şi fiindcă mă apropii cu paşi repezi de finalul acestei povestiri, nu pot să trec cu vederea unul dintre cele mai importante aspecte, cel care face cu adevărat diferenţa: entertainmentul.

Despre Mihai Constantinescu v-am povestit deja. Ce mai e de menţionat? Doar că noi, tăticii, ne-am cam cocoşat aproape seară de seară cu micile noastre domnişoare în cârcă, pentru că “tatiii, nu văd nimic altfel”! La o aşa rugăminte, ce să mai spui. Taci mâlc, iei dulcea povară pe umeri şi suferi în tăcere şi pe ritmul şlagărelor (altfel nu se poate!!) timp de jumătate de oră, cât durează povestea muzicală. Că doar “când Mihai apare, vin durerile de şale” :)

Dar să începem cu începutul. Seara porneşte cu clovnul Dodolino (cred!) şi diverse animatoare (Zâna pirat, Minie Mouse, Albă ca Zăpada, Clopoţica sau Ştefania) care dau tonul distracţiei cu imnul Phoenicia: “O lume minunată”! Toţi auditorii ştiu versurile pe de rost! La fel şi dansul! Mai ceva ca pinguinii pe gheaţă! Pe urmă apare gazda Show-ului: o moldoveancă de peste Prut frumoasă de pici, care începe prezentarea programuluii constumată în diverse chestii. Fiecare seară în parte are o temă. Pe ecran rulează imagini care spun o poveste cum ar fi: ziua iei, dansuri ruseşti, dansuri latino, seara personalului. Apropos de personal, e o chestie foarte mişto să-i vezi defilând în diverse costume şi participând la activităţile serii. Chiar e o senzaţie faină că eşti părtaş la asta.

Urmează prezentare de modă pentru interesaţi sau nu (eu nu!). Oricum, fetele alea defilează de două ori pe seară pe scenă, dar şi printre mese, prin restaurant. Ca să le vezi mai de-aproape (de asta sunt interesat :D)

Urmează trupa de şoc. Pardon! De dans! :D Echipa hotelului, trupa Rebeeeel, cu accent pe al doilea e! Fete numai una şi una te încântă seară de seară cu diverse dansuri. Să ne înţelegem! Echipa e condusă de un bărbat! Se mişcă bine şi el, dar fetele... :D Offff, nu mai spun nimic, doar că am poze în flagrant la un dans oriental =)) Şi gata, tac! Că citeşte @arru!

După dansurile pe scenă toată lumea este chemată să se alăture echipei, fiind conduşi pe ritmuri diverse de coregrafiile pregătite din timp... Toată lumea râde, cântă şi dansează.:)

Ultima seară, sâmbătă, cea mai extravagantă dintre toate! Focuri de tabără, cocktailuri (pentru copii şi adulţi) si dansuri pe plajă! Scăpam acolo de fumul înecăcios de la restaurant, din pricina artificiilor ce au însoţit tortul aniversar - lung cât o zi de post! Ne-am retras pe la ora 23.30. Dar nebuneala a durat până pe la miezul nopţii, când ar fi trebuit să apară niscai lampioane. Da’ cred că au renunţat la ele, pentru că nu le-am mai văzut din balcon, deşi am stat de veghe! La ora 24 trecute fix: linişte. Din respect pentru cei care nu au luat parte la acest eveniment!

În rest, fete cu vioare sau băieţi cu saxofon pe aleile complexului ce încântau turiştii ieşiţi la plimbare, magicianul care le-a luat prin suprindere pe pitice cu trucurile sale “şi ne dădea bomboane”, zâmbetele şi voia bună a personalului ne forţau să rămânem prizonierii unui paradis al copiilor. Asta este sigur vina marketingului. Ştiu cum şi ce să vândă.

Când am părăsit parcarea de lângă Opal am privit cu regret la ce lăsam în urmă... că nu mi-am spălat maşina gratuit (tot era din partea casei), că nu a durat mai mult sejurul, dar eram deplin mulţumit că AM EVADAT din paradisul Rucsandrei fără a fi EA mâhnită! Nouă ne-a luat doar 6 zile!

Vacanţe frumoase şi la bună REvedere! Şi cu ei (cam la acelaşi preţ, să sperăm :D), şi cu voi!

Rog ilustratie muzicala: https://www.youtube.com/watch?v=5Ry2e2eAtas

---

VIZUALIZĂRI: 6172 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI