Şi eu ce să spun?

TIPĂREȘTE

Despre Poiana Mărului Ranch… Încerc din august să tot scriu un review. Nu prea am avut tragere de inimă pentru că nu a fost totul cum am sperat. Dar îmi fac curaj şi încep.

Poiana Mărului Ranch. Citisem review-uri şi bune şi rele. În luna iulie nu aş fi riscat să ajung acolo.

Întâmplarea face ca vărul meu să ne invite la un week-end la munte. Tot căutând, a descoperit pe un site nişte vouchere la această pensiune. A vorbit cu proprietarul, care i-a povestit că are opt camere libere din cauza unui team-bulding care a fost amânat. 350 de lei pe cameră două nopţi cu demipensiune. Pozele arătau o pensiune minunată. Patru margarete.

După discuţia telefonică, vărul meu a fost convins să nu mai achiziţioneze voucherele, ci să îi trimită avansul direct în cont, pentru că agenţiile cam întârzie plata. Zis şi făcut. Câte un milion pentru fiecare din cele 4 camere rezervate.

Banii sunt în contul personal al proprietarului, vărul e fericit: preţ bun, zonă incredibil de frumoasă, totul pare minunat.

După două ore primeşte un telefon de la domnul... XXX (proprietarul pensiunii - nu i-am reţinut numele): toate cele 8 camere i se ocupaseră şi domnul dorea să ştie dacă puteam să devansăm sau să amânăm vizita. Acu... ce să faci, banii daţi, cam greu de recuperat... Şi domnul menţionase că va păstra condiţiile specificate în voucher.

Ok. Amânăm plecarea cu o lună.

Venim pe data de 9 august, 4 familii, cu 5 copii în total. Presupuneam că vor exista 4 camere duble. Presupunere greşită...

Din drumul naţional te întâmpină o cale forestieră cam abruptă, destul de dificil de urcat cu o maşină joasă ca a noastră, însă am reuşit, cu ceva dificultăţi. Şi am urcat, şi am urcat şi am urcat şi am tot urcat şi nu mai ajungeam. Indicatoarele arătau circa 1 km. Dar probabil că măsurătoarea se făcea de la ultima aşezare întîlnită în drum. Sfatul meu: nu vă duceţi acolo iarna. Riscaţi să faceţi din maşină sanie :) Asta dacă nu cumva aveţi 4x4 dotat cu şine ;)

Să nu fim chiar cârcotaşi: de răzbit am răzbit!

Şi am fost întâmpinaţi de un peisaj minunat. Din păcate, doar atât: peisajul.

Prima problemă întâmpinată: nu sunt suficiente camere pentru noi. Aveam 2 camere duble şi un soi de apartament, cu scară interioară foarte abruptă de altfel, cu al doilea pat într-un spaţiu mansardat, cu geam mansardat care dacă venea vreo ploaie nu putea fi deschis decât dacă voiai să faci duş natural direct pe pernă. Şi asta era partea bună a lucrurilor, pentru că oricum geamurile nu puteau fi deschise pentru că nu erau prevăzute cu plase şi albinele, bondarii şi viespile bîntuiau prin cameră ca la ele acasă. Deci pe lângă faptul că nu puteai aerisi camera, mai stăteai şi cu frica să nu fii înţepat, sau mai rău, copilul să nu fie înţepat. Lucru care de altfel s-a şi întâmplat uneia dintre nepoatele mele, nu în cameră, e adevărat, ci în faţa pensiunii. Am intrat în trepidaţii, desigur, cu toate că una dintre doamnele care ne însoţeau este asistentă medicală. Doamne fereşte de vreun şoc anafilactic! Nu a fost cazul şi am respirat uşuraţi, dar am devenit mult mai vigilenţi. Cât se putea, când 4-5 albine roiau în jurul nostru în fiecare moment. Dar în vârf de munte nu ai la ce să te aştepţi altceva. Verdeaţă multă, flori... Era ceva normal.

Să revenim. Doamna de la recepţie a fost foarte amabilă. Dumneaei ne-a prezentat camerele. Curate, baia la fel, spaţiile foarte generoase. Au şi paturi pentru copii. O familie putea fi mulţumită de ceea ce vedea. Dotările erau decente. Lucruri destul de noi, dacă ar fi fost mai bine îngrijite era chiar ok: paturi cu lemnăria ruptă pe ici pe colo, mânere lipsă etc... Lucruri care pot fi ignoate uşor de cei mai puţin cârcotaşi.

Restaurantul arată drăguţ, chic, într-una din părţile laterale fiind amenajat şi un spaţiu cu canapele, fotolii, mese unde puteai să-ţi petreci timpul privind la televizor, să stai cu un laptop în mână sau să joci cine ştie ce jocuri. Plăcut, mai ales pentru copii, care abia aşteptau să sară de pe un fotoliu pe altul.

Nimic rău până aici. Doamna ne-a rugat să aşteptăm proprietarul ca să găsească o soluţie pentru problema întâmpinată cu rezervarea.

Cum ceilalţi nu veniseră, n-am avut încotro. A trebuit să aşteptăm. Am lăsat provizoriu bagajele într-una din camere şi am coborât să inspectăm restul pensiunii.

Şi acum au apărut nemulţumirile. Iată prezentarea de pe site:

Să le luăm pe rând

1. Loc de joaca interactiv cu animale vii (ponei, pui de caine, iepuri etc.)

Locul de joacă - pericol public pentru nişte copii de 3 şi 4 ani, ca ai noştri. Plin de pietre, nisip şi nişte fierătanii care erau acolo probabil pentru niscai lucrări pe care proprietarul avea sau a avut de gând să le facă. Oricum, nu te lăsa inima să laşi copiii să se aventureze acolo. Opţiunea de a folosi locul de joacă mult lăudat pe site ca pe un depozit de materiale nu mi s-a părut bine aleasă.

Despre animale, numai de bine: nu am văzut decât trei iepuraşi şi un ponei. Pe care îl puteai doar privi, în niciun caz să te plimbi cu el, aşa cum sunt prezentările foto de pe site, şi care pe noi, cei cu prichindei în dotare, ne-au încântat. În niciuna din cele 3 zile cât am stat acolo nu a venit nimeni să ne întrebe dacă suntem interesaţi să ducem copiii să călărească poneiul. (Am aflat apoi că sărmanul ponei era în călduri).

2. teren de sport multifuncțional: tenis, baschet, fotbal, handbal;

Terenul exista cu adevărat şi da, cred că a fost singura distracţie de care au profitat cât de cât copii şi tăticii lor. Destul de neîngrijit, în schimb, cu gunoaie la tot pasul.

3. loc special amenajat pt grătar;

Despre asta nu pot să zic nimic, pentru că nu a fost necesar să folosim grătarul. Demipensiunea includea mic dejun şi cină, iar prânzul l-am luat în alte locaţii pe care le-am vizitat.

4. exista 2 mini piscine in aer liber cu apa încălzită cu panouri solare cu adancime de 1m, respectiv 1.8m;

Piscinele le-am văzut de la distanţă şi aşa am făcut tot sejurul nostru acolo, pentru că:

Imaginea de pe site era probabil din prima zi când au fost cumpărate şi

1 nu erau curăţate

2 după ce au fost curăţate apa era mult prea rece (logic) şi oricum felul în care arătau mi-a tăiat tot elanul să intru în ele. Iar pentru copii riscul mi s-a părut mult prea mare ca să mă gândesc să-i las să se apropie măcar.

Cam atât despre facilităţile incluse în tarif. Dezamăgirile începeau să se adune.

După vreo două ore au sosit şi verii noştri cu prietenii lor, fiecare cu câte doi copii. Le-am explicat despre ce este vorba şi, pentru că rezervarea era pe numele vărului meu, a mers el să vorbească cu proprietarul. I-a dat mai multe variante şi a ales una care presupunea tot un apartament cu două camere şi 4 paturi în care au vrut ei să se înghesuie - 4 persoane adulte şi 4 copii - şi încă două camere normale pentru noi. Cam atât despre intimitatea pe care ţi-o ofereau camerele duble pe care le rezervasem iniţial.

În prima seară am fost invitaţi în cramă să luăm cina. De la varianta în care ni se spusese că putem să alegem dintre două meniuri ce dorim să mâncăm, ni s-a cam băgat pe gât ceea ce era deja comandat de patron. O tochitură în care mie mi s-au cam tocit dinţii şi alte chestii pe care nici măcar nu mi le mai aduc aminte pentru că oricum nu m-am atins de ele. Singura chestie drăguţă a fost faptul că au pregătit pentru copii meniu special - mămăliguţă cu brânză şi smântână. Şi cam atât cu mulţumirea.

Nu ştiu care a fost intenţia. Poate că a vrut să dreagă încurcătura cu camerele şi a încercat pastila ospitalităţii. Dar mie mi s-a părut că mi-a forţat mâna.

Restul meselor le-am luat în restaurant. Micul dejun decent. Aveai ce pune în farfurie, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Iar cinele ok: mâncarea bună. Un plus pentru ghiveciul, zacusca, murăturile, făcute în casă. Foarte gustoase... Îţi puteai şi cumpăra, dacă doreai. Preţul nu era foarte mare. Personalul mi s-a părut amabil şi săritor. Dar am asistat la câteva muştruluieli din partea conducerii şi nu cred că a fost ok să se întâmple asta de faţă cu noi, indiferent dacă motivele erau întemeiate sau nu.

Per total, n-a fost o experienţă aşa cum ne aşteptam să fie.

De la iarba verde şi îngrijită pe care îmi doream să o văd în jur în curtea pensiunii (chiar dacă poate vremea a fost toridă şi iarba pălită, când vrei să oferi ce e mai bun nu faci economie de apă), la locul de joacă interactiv care nu era nici loc de joacă după standardele de siguranţă ale unui părinte şi nici interactive, la piscinele care nu te îmbiau să te apropii şi la toată atmosfera încordată şi tensiunea pe care o resimţeam din simplul motiv că încercam să păstrăm aparenţele faţă de personalul pensiunii, care nu avea nicio vină că lucra acolo.

Cred că locul acesta poate deveni minunat cu puţin mai multă îngrijire şi atenţie.

În final, nu vă pot spune nici să vă duceţi, nici să nu vă duceţi.

Poate aveţi mai mult noroc decât noi: să se păstreze rezervarea, să primiţi camera dorită, să vă bucuraţi de facilităţile oferite. Poate am ajuns noi într-o perioadă nefastă. Şi poate iarna zăpada transformă totul într-o poveste mirifică. (După cum am şi observat în review-urile mai noi adăugate). În mod sigur acolo poţi folosi o sanie ca să bucuri copiii. Dar dacă mergeţi, încercaţi să ajungeţi pe lumină, ca atunci când şi dacă vreţi să plecaţi să o mai puteţi face...

În concluzie, nu pot recomanda pensiunea. I-am dat note decente pentru că asta e realitatea şi poate sunt alte persoane care doresc să meargă acolo şi vor avea mai mult noroc decât noi. Şi o capacitate de adaptare mai mare şi nu vor întâmpina atâtea probleme... Poate totul va merge strună pentru ei. Pentru noi n-a fost să fie. La noroc.

DAR... Nu se ştie niciodată dacă nu voi reveni la un moment dat. Se pare că iarna este sezonul perfect. Deci, "într-o oarecare iarnă"...

---

VIZUALIZĂRI: 2687 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI