Confort, linişte, relaxare

TIPĂREȘTE

La Praid a fost prima „staţie” din itinerarul nostru de vacanţă spre Durău şi Borsec. Mai trecusem pe aici în drum spre Sovata, anii trecuţi, dar nu ne-am oprit. Intenţia a fost să facem doar un popas de o noapte, astfel că am căutat cazare nu în centrul staţiunii, ci undeva, pe drumul care duce spre Bucin (DN13B), apoi spre Gheorgheni, noi dorind să trecem prin Cheile Bicazului. Aşa am dat de pensiunile Sebelin şi Foenix. Am sunat mai întâi la Sebelin, dar nu aveau camere disponibile. Am avut mai mult noroc la Foenix, am vorbit cu proprietara şi am convenit, dat fiind intervalul scurt (două săptămâni), să achităm în avans preţul pentru două camere – 200 de lei. Ne-am asigurat că totul e în ordine (printr-un schimb eficient de mail-uri).

În munca de cercetare şi documentare prealabilă nu găsisem decât câteva imagini cu pensiunea, două recenzii AFA, şi câteva mici comentarii pe diverse site-uri turistice. Din câte am citit, părerile erau împărţite, cea mai mare nemulţumire a unora fiind atitudinea severă a gazdei. Nu ne-am speriat, ştiindu-ne turişti cuminţi şi civilizaţi, sigur nu aveam să-i dăm motive să ne facă observaţie. Cred că merită să menţionez câteva din motivele de nemulţumire peste care am dat prin recenzii: cineva a fost extrem de deranjat de faptul că i s-a atras atenţia să nu arunce coji de seminţe în gazon, iar altcineva a considerat că rugămintea de a arunca gunoiul selectiv este cel mai mare afront la adresa turistului!...

Am ajuns la Praid pe la ora 17 (unii dintre noi veneau direct de la serviciu în sâmbăta cu pricina), dar am anunţat prin telefon şi nu a fost nici o problemă. Pensiunea e accesibilă direct din şosea, (pe DN13B, pe partea stângă spre direcţia Bucin) e bine semnalizată prin nişte afişe mari. E mai retrasă de la drum, partea din faţă - o fostă curte- devenind o parcare (neamenajată, dar eficientă) în care încap după socoteala mea vreo şase maşini. În recepţia pensiunii, am fost întâmpinaţi politicos (nu cu înflăcărare, că nici nu era nevoie) de către proprietară, doamna Emese, şi am fost conduşi spre camere.

Prima impresie, de cum am ajuns, a fost de încântare, pensiunea arată bine, denotă eleganţă, are un spaţiu verde frumos şi chiar profesionist amenajat la intrare, în spate este un alt spaţiu verde mare, cu gazon îngrijit şi flori. Curtea e mărginită de nişte pomi fructiferi bătrâni, care-mi amintesc de casa bunicilor. În spaţiul din spatele pensiunii există un leagăn pentru copii şi un foişor cu grătar, mese şi bănci (care, să fiu sinceră cam alterează aerul patriarhal al grădinii, dar, ce să-i faci, dacă cere turistul...). O grădinuţă de zarzavaturi (care justifică bunătăţile de la micul dejun) se află chiar în spatele curţii. În vecinătate se află două căsuţe vechi, frumoase, aparent pustii.

Interiorul e elegant, totul pare nou, decoraţiunile de la recepţie sunt retro, camerele sunt mobilate simplu şi modern. Sunt camere largi, cu hol care are dulap şi cuier. Baia este de asemenea mare, duşul are perdea, este foarte încăpător, aerisirea se face printr-un gemuleţ. Camera are un pat matrimonial şi unul de o persoană (cred că toate sunt aşa), o măsuţă cu televizor mărişor, cu tub, două fotolii. Tavanul din lemn este deosebit. Balconul de la camera unde am stat oferă o imagine idilică, specific rurală (o şură veche, corcoduşi plini de fructe, curtea pensiunii, o colină împădurită). Într-adevăr, în baie este un afiş cu reguli (de bun simţ!), printre care şi rugămintea de a arunca deşeurile de plastic într-un tomberon special.

Deşi mai erau destui turişti cazaţi în pensiune, a fost foarte linişte, mai toată lumea era plecată hai-hui, abia dimineaţa, la micul dejun am văzut trei grupuri numeroase. Într-adevăr, un minus ar fi izolaţia fonică destul de slabă, se cam auzeau paşii celor de deasupra pe parchet, dar depinde şi de oameni, una e să auzi câţiva paşi sau un robinet şi alta e gălăgia nesimţită. Alte mici neajunsuri mi s-au părut lipsa de pahare/ căni în cameră şi lipsa unui suport de hârtie igienică.

În schimb ne-au plăcut multe: patul foarte, foarte comod, apa caldă cu presiune, aranjamentul camerei, al livingului, curtea, florile, curăţenia exemplară, amabilitatea, liniştea, atitudinea civilizată a celorlalţi oaspeţi, micul dejun.

În ceea ce priveşte micul dejun, am stabilit în seara sosirii că îl luăm la pensiune, a costat 15 lei de persoană şi a fost nemaipomenit. Am avut un platou pentru patru persoane cu mezeluri de calitate, (câteva specifice zonei, cred, pentru că nu am mai mâncat aşa ceva), brânzeturi delicioase, cu ierburi aromate şi ardei, legume proaspete, lapte cald, autentic, ceaiuri, unt, dulceaţă de afine foarte bună.

La plecare ne-a condus domnul Istvan, soţul gazdei, care e simpatic, amabil şi atent. Ne-am continuat drumul foarte mulţumiţi de alegerea făcută. Trebuie să remarc faptul că atitudinea proprietarei, mai distantă, mai puţin vorbăreaţă, poate părea doar unora neprietenoasă. Cred că ţine mai mult de personalitate, şi la urma urmei, de politeţe. Cu certitudine, şi acesta e punctul meu de vedere, a fi prietenos cu turiştii care-ţi calcă pragul nu înseamnă a te lua cu ei de gât şi dă-i cu grătare şi băutură până la ziuă. Nu înseamnă nici a-ţi depăna cele mai intime aspecte ale existenţei de parcă te-ai cunoaşte de o viaţă. Nu înseamnă că, dacă ai achitat pentru cazare, proprietarii trebuie să-ţi accepte orice manifestare. În dimineaţa micului dejun chiar am asistat la o mică scenă în care proprietara i-a făcut observaţie, politicos, dar ferm, unui copil de vreo 10 ani că nu e bine să se şteargă de dulceaţă pe tapiseria scaunului, pentru că se va aşeza şi altcineva acolo. Asta în vreme ce bunica (mama?) asistase impasibilă la curăţarea mânuţelor!... Chiar am toată admiraţia pentru proprietarii de pensiuni care îşi selectează clientela pe criteriul bunului simţ!

Concluzionând, am avut parte la Praid de o cazare elegantă, comodă, relaxantă, o recomand pentru cei care apreciază discreţia şi liniştea.

---

VIZUALIZĂRI: 2087 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI