Père Lachaise versus Bellu

TIPĂREȘTE

În ultima zi a sejurului nostru la Paris, -12 zile, 12 reviewuri- am vizitat pentru câteva ore cimitirul Père Lachaise, cel mai mare din oraş, atestat ca monument istoric din 1993. Intenţia noastră era să găsim mormintele românilor celebri: Enescu, Ana de Noailles, Marta Bibescu, Elvira Popescu şi mai de curând Virgil Ierunca, Nic. Penescu. Eram învăţată cu cimitirul Bellu care e ordonat, aleile sunt numerotate şi sunt alocate cuartaluri scriitorilor, artiştilor, academicienilor, aviatorilor, etc. Aici, cu toate că printasem din net un plan general dar prea puţin detaliat nu am reuşit decât să ne rătăcim printre miile de morminte. Deşi se spune că Père Lachaise este cel mai mare spaţiu verde din Paris, având plantaţi 5000 de arbori, pe aleile pe care am izbutit să le vizităm, era multă piatră sau marmură dând un aspect selenar şi puţin ciudat.

1. Cele mai multe morminte sunt vechi, neîngrijite şi nevizitate de ani buni. Este adevărat că din trei morminte, două sunt monumente artistice, unele de mare valoare. La Bellu monumentele sculptate de Storck, Mincu, Paciurea, Romanelli, sunt separate între ele de locuri modeste marcate cu o cruce şi eventual un gard, rămânând cu impresia de spaţiu aerisit.

2. Vizita noastră la Père Lachaise a fost făcută pe timp ploios dar înafară de câteva grupuri de turişti n-am văzut niciun localnic în cimitir. La Père Lachaise, chit că am străbătut numai un sfert din el, cu excepţia cavoului compozitorului Rossini nu am văzut vreun buchet de flori proaspete, ci cel mult de plastic. La Bellu chiar dacă o parte din morminte par părăsite, cele mai multe sunt vizitate în zilele cu Moşii de iarnă şi de vară, de ziua morţilor, Paşte sau Crăciun, înafară de parastasele de până la şapte ani care se fac la mormânt. Există încă o tradiţie de respect şi păstrare a legăturii cu cei care au fost înaintea noastră.

3. Terenul pe care este amplasat Père Lachaise este foarte denivelat. Uneori treptele scărilor sunt stricate şi foarte înalte aşa cum se făceau prin 1800 aşa că mi-a fost destul de greu să le urc, chiar dacă am fost ajutată. La Bellu terenul este plan semănând cu o mare câmpie.

4. Cel mai şocant lucru mi s-a părut existenţa în Père Lachaise a unor morminte care aparţin unor alte religii. Nu vorbesc de un domn chinez Pang însurat cu o franţuzoaică pur sânge ci de plăci funerare fără cruce ale multor familii evreieşti cu inscripţii în alfabetul ebraic, japoneze, magrebiene. Aceste morminte ale răposaţilor de alte confesiuni sunt răspândite prin tot cimitirul, nu grupate în enclave după confesiuni. Legea din 1881 a dispus să se închidă enclava evreiască şi cea turcească şi defuncţii să fie reînhumaţi alături de creştini. La noi celelalte confesiuni au cimitire separate: Bellu catolic, evanghelic, eroii revoluţiei, militar, israelit La sfârşitul anilor1800 în partea de nord- est a cimitirului Père Lachaise în aceeaşi incintă, au fost construite crematoriul şi columbacul. La noi sinagogile şi crematoriul au amplasamente total diferite. Religia ortodoxă nu permite încinerarea şi păstrarea urnelor în aceeaşi incintă cu cimitirul.

5. Cimitirul Père Lachaise are patru intrări. Am coborât din metro 2 (opreşte şi M3) la staţia Père Lachaise, intersecţia dintre av. Gambetta cu bd. de Menilmontant. Am intrat în cimitir urcând o scară printr-o intrare îngustă dealungul unei alei mărginită pe deoparte de un gard înalt pe alta de morminte. După câteva sute de metri am ajuns la intrarea principală. Nici aceasta nu este monumentală cum ne-am fi aşteptat si cum este la Bellu. În clădirea de la poartă nu era nimeni să ne dea o hartă mai amănunţită decât cea pe care o aveam de pe net. Am citit un afiş pe care scria că vizitele ghidate se fac numai vineri la ora 15, durează 2 ore şi costă 10 eu. Începând cu luna iulie vizitele ghidate sunt zilnice. Cu chiu cu vai am obţinut de la un paznic o hartă cu alei şi străduţe având pe verso figurile unde se găsesc principalele personalităţi. Primul lucru pe care l-am remarcat este că pe teren lipsesc săgeţile spre mormintele personalităţilor. Chiar dacă nimereşti parcela în care să spunem că este îngropată o persoană care te interesează, trebuie să cauţi printre zeci-sute de pietre funerare până să o găseşti. Dintre români, pe plan figura numai Elvira Popescu însă mormântul ei se afla în partea opusă a cimitirului la unu-doi kilometri distanţă pe loc accidentat. Am renunţat mai ales că şi ploua. Nu că mi-e mai familiar Bellu dar există nişte grupări pe aleea scriitorilor, pe aleea artiştilor/ celebrităţilor, pe aleea academicienilor, care chiar dacă nu cuprind toate personalităţile, unele fiind răspândite în tot cimitirul, reprezintă totuşi un reper cultural. Astfel scriitorii Coşbuc, Sadoveanu, Caragiale, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu au locuri practic alăturate; tot aşa artiştii Dinică, Birlic, Maria Tănase; pictorii Andreescu, Luchian, Petraşcu, Pallady.

6. Aleea principală din Père Lachaise nu are lăţimea şi linia dreaptă a celei de la Bellu unde cu uşurinţă pot trece două maşini în sens opus. La Bellu aleea principală mărginită de bănci se termină cu o superbă capelă rotundă pictată de Artur Verona. La Père Lachaise, aleea principală este mai ingustă şi fiind cu suişuri şi coborâşuri, Monumentul Morţilor realizat în 1908 în stil neo clasic maschează cele două capele principale cu arhitectură greacă. Odată cu închiderea insalubrului cimitir al Inocenţilor din centrul Parisului, s-a pus problema deschiderii unor cimitire înafara oraşului. Astefel au luat fiinţă cimitirele Montparnasse, Montmartre, Passy şi Père Lachaise.

7. Cimitirul Père Lachaise este aşezat pe o colină pornind iniţial de la o suprafaţă de 17 ha şi ajungând astăzi la 43 ha. Noul cimitir proiectat ca o grădină englezească cu axe principale, zeci de alei drepte şi plante a fost deschis în 1804 Cimitirul Bellu a fost înfiinţat în 1853- la 50 de ani distanţă de Père Lachaise-în urma donaţiei baronului Bellu a unei suprafeţe de pământ de 17 ha. Astăzi a ajuns la 28 de ha. cam 60% din suprafaţa cimitirului Père Lachaise şi cu toată lipsa de locuri de concesionare, are aspectul cu mult mai aerisit.

8. În Père Lachaise sunt o serie de monumente comemorative cum ar fi al deportaţilor de la Auschwitz, de la Dachau, de la Buckenwald, al combatanţilor ruşi, greci, italieni, în total 23. La cimitirul Bellu sunt doar câteva monumente tematice: al eroilor francezi, al aviatorilor.

9. Père Lachaise are 70000 de morminte. La cimitirul Belu am găsit în regulamentul de funcţionare că există o rezervă pentru calamităţi de 12000 locuri. Despre locurile ocupate nu se ştie nici aproximativ numărul lor şi nu se vrea. Corupţia, piaţa neagră care ridică preţul unui loc simplu la 4-5000 eu şi al unuia cu lucrare până la 20000 eu, schimbarea directorilor, toate acestea au condus la un haos premeditat.

10. La Père Lachaise au avut loc profanări de morminte în 1995 şi 2012 ceeace a determinat municipalitatea să restrângă orele de vizitare şi să întărească paza. Şi la Belu de câţiva ani au fost luate măsuri de pază a cimitrului, nemaipermiţându-se intrarea persoanelor fără căpătăi care pe lângă cerşitorie mai se dădeau şi la tâlhării. O veste bună este că la noi a fost iniţiată o acţiune de consolidare a monumentelor din Belu cu 800000 eu. granturi norvegiene nerambursabile.

11. Cimitirul Père Lachaise este al doilea în clasamentul european al cimitirelorl (o să râdeţi, după Săpânţa, care e cel mai colorat cimitir din lume), al treilea fiind cimitirul evreiesc din Praga. Despre Belu nu am găsit ce loc ar ocupa. Cred că explicaţia constă în numele personalităţilor care se odihnesc în Père Lachaise- practic toată floarea culturii, finanţelor, ştiinţei franţuzeşti din ultimii 200 de ani- şi a valorii monumentelor. La noi, pauză.

12. Père Lachaise este vizitat anual de 3 milioane de turişti. Sper ca şi Bellu să intre regulat în circuitul turistic pentru că merită. Ansamblul cimitirului Serban Vodă este declarat monument istoric. Dintre lucrările intra muros monumente istorice sunt mausoleul familiei Cantacuzino construit de Ion Mincu, sarcofagul lui Dimitrie Sturza, capela gotică, cavoul Georghieff, capela Lahovary şi încă 170 de morminte ale unor personalităţi care au lăsat urmă în istoria noastră...

Ce am văzut şi am fotografiat la Père Lachaise? Pe aleea principală cavoul compozitorului Rosinni- unul din puţinele la care erau depuse flori naturale, a lui Alfred de Musset- scriitor şi dramaturg romantic, al pictorului Gericault- autorul celebrei ˝le radeau de la Meduse˝ care e şi figurată pe mausoleu, a lui Haussmann, - arhitectul Parisului modern, al preşedintelui Felix Faure, imensul mausoleu al lui Casimir Perier, - fost om politic şi bancher, a compozitorilor Goublier, a lui Champollion- care a descifrat hieroglifele egiptene după inscripţia de la Rosetta, a poetului Apollinaire, monumentul a doi generali- executaţi de comunarzi, baron Taylor, familia Valois, stauia lui Kucharski -care a fost pictorul Mariei Antoinette şi al fiului ei , Anatole de la Forge- jurnalist şi om politic, multe morminte de francezi, ruşi albi imigranţi, italieni, evrei, chinezi ale căror nume nu le-am reţinut. Cu regretul că nu am ajuns la Elvira Popescu, Enescu, Anna de Noailles şi Marta Bibescu, mi-am permis să postez fotografiile mormintelor lor preluate de pe net.

Mulţumesc amfostacolo.ro că mi-a dat posibilitatea să mă exprim, să-mi ordonez amintirile şi pozele şi să provoc pe câţiva dintre voi să vadă/ revadă Parisul în locurile mai puţin bătute de turişti.

---

VIZUALIZĂRI: 5141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI