O altă arie naturală urbană – Pajiștea Petricani

TIPĂREȘTE

Am citit în această primăvară despre o nouă arie naturală urbană apărută pe o parte a Lacului Tei, ochi de apă ce face parte din salba de lacuri formate pe cursul râului Colentina. Acest spațiu verde complex este promovat de Asociația Parcul Natural Văcărești care urmărește includerea ariei naturale într-un sistem de protecție legal.  

Aria naturală urbană despre care vorbim este numită Pajiștea Petricani. Începând de anul trecut au avut loc mai multe acțiuni de ecologizare a acestui areal verde care se întinde pe mai multe hectare. Membrii organizației non-guvernamentale menționate alături de alți voluntari au amenajat în ultimele luni un traseu tematic dedicat biodiversității, inaugurat în luna aprilie, cu ocazia Zilei Pământului.

Citind toate informațiile, privind fotografii și analizând hărțile iată cum mă trezesc eu în Vinerea Mare, o zi ploioasă în București, să plec la plimbare pe câmpii, pardon pajiști 😊 Pentru relaxare, orașul fiind foarte liber, merg până la Parcul Tei (vezi impresii) cu mijloacele de transport în comun. Exact la destinație ajungeți cu tramvaiul 16 – stația Ștrandul Tei sau autobuzul 243, aceeași stație. Dacă vă uitați la fotografia P19 din articolul menționat mai sus veți observa de la înălțime pajiștea, în plan secund (al doilea lac, după micul baraj).

Concluzie. Da, să începem cu o concluzie: acest loc este minunat. Într-un areal atât de mic prins în mrejele acaparatoare ale urbanului a apărut o oază de viață. O fâșie de verdeață în care s-au format habitate propice pentru o mulțime de păsări, mamifere mici, insecte, pești etc. Un ecosistem care conține și felurite plante, porțiuni de stufăriș, dar și plopi, frasini, pini, ulmi, sălcii.

Plimbarea te poartă prin peisaje diferite, de la pădure și pajiște la stufăriș și bălți, până pe mica înălțime care îți oferă o belvedere minunată către cartierul Tei. Bucureșteni, dacă aveți o oră liberă în weekend puteți face o incursiune relaxantă pe Pajiștea Petricani.

Vizita.  Până ajung la părculețul care a apărut la debutul Aleii Ștrandul Tei (apropo, nu mai există nici urmă de ștrand) se oprește și ploaia. Trecem de debarcaderul amenajat pe malul lacului, traversăm micul baraj de reglaj al apelor și înainte de poarta Romsilva, în dreptul unui hidrant albastru, zărim intrarea pe traseu. Nu este nici un indicator specific, dar veți vedea la 10 m distanță primul panou informativ. Acesta ne anunță că ne aflăm pe o pajiște sălbatică formată pe cursul urban al râului Colentina, ne spune câte specii trăiesc în acest areal și ne prezintă o hartă a locului cu traseul amenajat.

Pătrundem în zona de pădure pe o potecă lată care șerpuiește aproape de marginea apei; ne apropiem de oglinda apei și admirăm un trunchi gros al unui arbore – seamănă foarte mult cu trunchiul prin care se intra în ascunzătoarea subacvatică a piratului Spânu (Colea Răutu) din celebrul serial românesc „Toate pânzele sus” .

Poteca urcă și coboară, în mai multe zone sunt montate balustrade și podețe de lemn, chiar o serie de trepte. Trunchiuri căzute la pământ și bușteni uscați sunt gazde perfecte pentru o serie de insecte și ciuperci – informații relatate pe al doilea panou. La câțiva pași distanță apare primul panou sub formă de cuburi care ne ilustrează, prin imagine și text, păsările de pădure. Trecem pe un podeț peste un firișor de apă și ajungem într-o mică zonă cu stuf. Aici e al treilea panou informativ, cu o formă simpatică, dedicat broaștelor, șerpilor și șopârlelor.

Poteca se îngustează când ajungem în zona de pajiște, dar e vizibilă; aici putem citi panoul despre „viața ascunsă a pajiștii” . Doi stâlpișori indicatori ne arată traseul principal și ocolul pe la bălți. Am explorat toate aceste locuri, am văzut bălțile acoperite de o peliculă verde de plante, am fotografiat floricelele ce împânzeau covorul vegetal, am ieșit pe malul lacului unde o familie de lișițe se grăbea să își ascundă puii în stufăriș. Așa cum era firesc pe mal se află al cincilea și al șaselea panou cu păsări de apă și viața lacului; următoarele panouri exemplifică fluturii și alți polenizatori și mamiferele.  

La capătul traseului, la ieșirea spre linia de tramvai, se află din nou un panou explicativ general, cel cu harta. Aproape de această ieșire, pe un mal înalt, se află punctul de belvedere, accesul pe trepte fiind amenajat și prevăzut cu balustrade de sprijin și protecție. Sunt amplasate mai multe bănci de lemn sub o serie de pin care emanau un miros plăcut, de munte. În fața noastră se deschide o priveliște minunată spre Roata Mare și cartierul Tei, spre lac și pajiște. Dacă stai jos câteva minute și admiri peisajul prin această fereastră de verdeață parcă te transpui într-o altă lume (poate chiar una SF, cu clădiri părăsite, o roată ruginită... eee, imaginație).

Nu am stat prea mult pe loc fiindcă a început din nou ploaia, dar în loc să mă întorc pe același traseu prin zona bălților, eu am traversat pădurea pe o potecă și am ieșit în spațiul liber din spate, un fel de câmpie plină cu vegetație și arbuști cu vedere spre construcțiile „gigantice” din cartierul Pipera – Fabrica de Glucoză (altă impresie tip SF cu macarale, clădiri în construcție). Afară ploua ușor, ierburile acopereau poteca, m-am udat până la brâu, din încălțămintea de trekking mustea apa. 😊 Am ajuns până undeva în zona fostelor clădiri ale ștrandului și centrului de agrement, azi în paragină; am zărit chiar o planșă cu harta locului de altădată. Aici am pus capăt aventurii întorcându-mă la punctul de belvedere, apoi pe traseul de bază, pe pajiște.

Observații... Cu toate că într-un fel mă aflam în sânul naturii, zgomotul traficului auto reușea să răzbată destul de des peste lac, sunt doar 100-120 m distanță. Chiar dacă ciripitul păsărilor te încântă, vâjâitul autovehiculelor îți amintesc că totuși ești în mediul urban.

Ar fi utilă o semnalizare mai bună a intrării pe traseul tematic, poate că se va întâmpla în momentul declarării drept arie protejată (dacă acest lucru se va întâmpla).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 293 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI