Pensiunea Filoxenia, o problemă cu ușile

TIPĂREȘTE

Ne-am hotărât târziu, cu 10 zile înainte de a începe Ioana școla, în clasa 0. “De-acum începi școala”, “de-acum o să mergi la școală”, începuturile și sfârșiturile de frază ce se rosteau tot mai des în dialogurile din ultima vreme cu Ioana și care trebuiau să însemne “de-acum ești mare”, le-am recepționat ca iminența unei etape noi, plină de resposabilități atât pentru ea, cât și pentru noi. Și, după modelul Ioanei “mai stau puțin (10 minute sau măcar jumate oră) ” atunci când e musai să vină la masă, să-și facă ordine în cameră, să doarmă etc, am hotărât c-ar fi bine zis să ne mai luam o scurtă vacanță înainte de începerea școlii.

Am găsit oferte convenabile pentru Lefkada. Nu mai fusesem în Lefkada, intenționam să mergem și chiar încercaserăm în mai, dar s-a potrivit atunci să fie Aegina. O primă ofertă în estul insulei, în Nydri, s-a vândut în timp ce deal-uiam cu agenția, a doua în sud, la Vasiliki, avea feedback slab si pe site n-arăta prea tentant. A treia, Pensiunea Filoxenia în Tsoukalades, în nord vest aproape de capitala Lefkada, avea recomandări beton și pe site arăta irezistibil: interior luxos, exterior sensibil asemănător cu celebrele case albe din Santorini. Ne-am hotărât pentru 7 zile cu charter TAROM în Lefkada, Tsukalades, Pensiunea Filoxenia și peste două zile, pe la ora prânzului, am decolat cu tot grupul. În grup eu, Daniela și Ioana; mami Hana n-a putut să vină pentru că tocmai schimbase job-ul și nu se făcea să-l înceapă cu concediu de odihnă!

Avionul era mic (ATR 42-500), cu două motoare cu elice și câte două scune pe rând. După o bruscă și scurtă tentativă de renunțare la zbor, la vacanță, la tot și la toate, Daniela a urcat tremurând în avionel, s-a așezat cuminte și s-a comportat aproape normal tot zborul, încercând să-și liniștească vecina de scaun care tremura și mai tare. Zborul a fost perfect (pilotat de o tânără domnișoară!) și a durat 2 ore și ceva pâna am aterizat lin pe aeroportul din Preveza. Transferul (30 min) ne-a petrecut podul mobil care leagă insula de mainland și trecând scurt prin Lefkada town a luat-o spre munte și apoi pe serpentine (4 km) până aproape de vârf, la Tsoukalades unde ne-a debarcat în fața pensiunii Filoxenia.

S-a scris mult pe AFA, poate prea mult, despre plajele spectaculare, cristalinul turcoaz al apei mării, falezele amețitoare, pitorescul mânăstirilor ecumenice etc. din Lefcada, așa c-am să mă rezum doar la împresii despre locație.

Pensiunea n-arăta nici bine, nici rău și n-avea nicio legătură cu ce văzusem pe net; în graba opțiunii, mă uitasem la o altă Pension Filoxenia, din Mykonos!

Camerele, dotate cu mobilier din lemn de brad (paturi, masă de toaletă și două noptiere), mini zonă bucătărie (chiuvetă, plită electrică, hotă, frigider, dulăpior de vase încastrate într-o nișă), tv și aer condiționat, păreau ok la prima vedere. A noastră (nr. 9), fiind la parter, beneficia de o terasă mare cu copertină, înconjurată de tufe, iarbă și flori. Ulterior, am găsit poza camerei pe site-ul pensiunii (cel adevărat!) dar cu numai doua paturi single.

Noi am avut “norocul” de două paturi duble, pe care evident n-am reușit să le umplem, ceea ce a redus spațiul de manevră prin cameră la un culoar între ușa de intrare și cea de la terasă și o potecă îngustă între paturi. Noptierele, mici și delicate, n-au incăput decât pe peretele opus, de o parte și de alta a ușii de la baie, numai bine să te împiedici noaptea în drum spre baie.

Scriind baie, am folosit un eufemism pentru microspațiul dotat cu chiuvetă, closet și duș, dar fără loc pentru utilizator; motiv pentru care m-am gândit la cât de bine face sarea din apa mării la reumatisme și m-am hotărât să nu fac duș cât timp vom sta la pensiunea Filoxenia (mie-mi tot venea sa-i spun Filoxera!). Ușa băii nu se deschidea decât pe jumătate, pentru că se proptea în cuva dușului.

Similar, ușa de la terasă se proptea în patul de la fereastră [nu-aveam fereastră, este vorba tot de ușa (din geam) de la terasă], iar ușa de la intrare, deschisă doar pe trei sferturi, se împăna în dulapul de haine, dulap care era o mini construcție cu pereți și rafturi din zid și cu ușițe de lemn. Dar ușa de la intrarea în cameră nu mă deranja pentru că nu se deschidea toată, ci pentru că neavând clanță pe dinafara, ci doar un mâner fix, se închidea și se încuia prin tragere viguroasă de mâner, producând un zgomot tare și sec ca un foc de armă (exagerez, dar nu prea mult!) ce se auzea în toată casa. Nu stiu dacă ușile dela celelalte camere-studiou/apartamente se deschideau complet sau numai parțial, dar știu că se închideau toate cu acelaș zgomot.

După cum am amintit, nu exista fereastră, drept care nu exista nici plasă de țânțari. Aerisirea se făcea prin ușa de la terasă întredeschisă puțin, sufficient totuși ca să se strecoare țânțarii. Soluțiile anti țânțari sub formă se spray sau aparate de pus în priză la care am apelat (cu moderație pentru a n-o intoxica pe Ioana), n-au făcut față atacului nocturn al acestora.

Toate camerele erau dotate cu internet wireless și cu coffre-fort zidit în perete, unde să-ți ții în siguranță banii și valorile. Am beneficiat din plin de conexiunea Wi-Fi, dar coffre-fort n-am folosit pentru că banii, puțini câți erau, au stat la purtător, iar valorile, telefoanele adică, tot așa.

Curățenia se făcea zilnic (mai puțin pe sub paturi), cu împachetat frumos prosoapele folosite (sau poate că se schimbau zilnic, nu mi-am dat seama, dar nici nevoie n-aveam de asta), cu spălat gresia din abundență, de obicei cu puțin înainte de a ne întoarce noi acasă, de înțepeneam de groază să nu alunece Ioana, să-și spargă capul, doamne ferește! Tot de teama asta am pus un prosop pe jos în dreptul ușii de la terasă, pentru că din instalația de aer codiționat pica condens și era permanent ud în dreptul ușii, la revenirea de pe terasă în cameră; zilnic găseam prosopul acela împachetat (sau schimbat) împreună cu celelalte prosoape împachetate și ele, pe unul din paturi.

Oricât de cârcotaș aș fi, trebuie să recunosc c-au fost și aspecte positive legate de locație:

- terasa noastră, o minune cu masă-scaune-fotolii, verdeață, umbră și ciripit de păsărele

- parcare propie în apropiere, sub măslini

- proximitatea unei taverne-gradină de vis, cu hamac, leagăne, mese sub pomi și pește proaspăt, extrem de gustos

- înghețatele home made de la prăvălia de vis-à-vis, absolut minunate din care Ioana mânca zilnic până la limita răgușelii și

- amabilitatea și serviabilitatea lui Pedro, propietarul pensiunii, care a plăcut-o pe Ioana și Ioana pe el, de s-au și fotografiat împreună. Pedro ne-a întâmpinat vesel la sosire cu cafele, apă plată și urale: “Romania”, “Ceaușescu”, “Iliescu”, “Constantinescu”… ”Romanescu”. Ne-a dus în prima zi cu mașina lui la plaja cea mai apropiată (3km) și pe seară la Lefkada (4km) ca să ne închiriem mașină.

À propos de mașină de închiriat, e de reținut firma car rental ARIS (vis-à-vis de Police Station în Lefkada town) unde am obținut cel mai bun deal: 30 euro / zi cu asigurări incluse.

---

VIZUALIZĂRI: 1844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI