Cu vaporașul pe Elba

TIPĂREȘTE

Plimbându-mă într-o frumoasă zi prin târg, am ajuns la un debarcader pe malul Elbei unde adăsta o motonavă cu două punți. La acea oră, funcționa simplu, ca restaurant - câțiva clienți aflați pe puntea superioară, descoperită, stând la mese și bând ceva beri alături de ce feluri de mâncare or fi cerut ei acolo.

La „poarta” debarcaderului, două panouri în cehă care făceau reclamă; una la „curse speciale” (cu tematică) ale vaporașului, și alta care afișa orarul normal și tarifele curselor. (vezi foto). Dar și un sait oficial: lod.cz

Îmi zic; „hai, că acolo sigur aflu mai multe informații” și ajuns acasă, hop! pe net după detalii. Și erau. Multe! dar… NUMAI în cehă… Google translate, Micro$oft și Babylon nu au reușit, împreună, să mă lămurească deplin despre ceea ce oferă ei de fapt. Am mai făcut o tentativă la Biroul de informații turistice de lângă Turnul Verde, din buricul târgului, dar nici cei de acolo (deși vorbeau perfect engleza) nu m-au prea putut ajuta mai mult. Am scris chiar și un mail, pe adresa de contact a vaporașului, cerând detalii în engleză. Nimic…

Zilele treceau, curse de agrement se făceau mai ales când eu nu puteam să merg, fiind „la program” iar cei de la biroul de informații mi-au recomandat să aleg o cursă ce urcă spre Kunětická hora, fiind nu doar mai lungă, ci și mai interesantă, ajungând până la poalele dealului unde se află un frumos castel. (Nu sunt sigur, dar cred că a fost folosit ca platou de filmare al unor scene din serialul „Arabela”. Vă mai amintiți? nu? mda… nici nu mă mir. Eram eu copil când a rulat acel serial pe minusculele noastre ecrane alb-negru). (Sait oficial castel: hrad-kunetickahora.cz, pe wikipedia; Serialul - youtu.be/nqC-mc6o0GE).

Cum ziceam, mai era o după-amiază de vineri, și sâmbăta, (a doua zi pe la ora 14:30), urma să plecăm spre Aeroportul din Praga și de acolo spre casă.

Vaporașul Arnošt din Pardubice (numit astfel după Arnošt din Pardubice, primul arhiepiscop de Praga) avea în program o cursă vineri după-amiază, așa că mi-am luat ruscăcelul cu ce-mi trebuia pentru o scurtă excursie și fuga la debarcader. Aici… nicio mișcare. Era aproape ora de plecare și acolo liniște totală! Cobor, urc la bord și intru pe puntea inferioară, în sala de mese acoperită. Un tip mă-ntreabă ce vreau (din fericire, știa ceva engleză) - îi explic, la care îmi dă un răspuns demn de filmele cu proști: „din păcate, dacă nu sunt minimum 10 clienți, vaporașul nu pleacă în marș! ” Și (evident) - nu erau… Cică „vino mâine”! Păi, măi Rumburak, io mâine plec acasă! O să am oare timp?

Din fericire, urma să aflu că dacă vaporașul nu are nicio întârziere, aș fi reușit să mă încadrez la limită în program.

Așadar, am riscat! și a doua zi eram acolo cu vreo juma’ de oră înainte de plecare. Cu ceva emoții (pentru că pe măsură ce trecea timpul, vaporașul se umplea cu clienți care aveau deja rezervări (!!!)) am urcat și eu la bord.

Nu după mult timp, la difuzoare se face auzită vocea „căpitanului” care ne urează bun venit la bord, ne dă câteva indicații despre navă, despre măsurile de siguranță și - la drum! Totul în limba cehă desigur.

Ce să spun: despre marș nu e mare lucru de povestit. Elba curge molcom între maluri, înainte să fie oprită chiar la intrarea în Pardubice de către un stăvilar; alături de acesta, pe malul drept, este și o ecluză ce permite navelor să treacă în amonte și în aval de această „piedică” artificială. Pe acolo am trecut și noi. Ecluzarea nu durează mult, deși se manevrează o enormă cantitate de apă (ecluza având cam 10 m lățime și 100 m lungime =» fiecare cm diferență de nivel e echivalent cu umplerea / golirea a 10 t de apă! și cum diferența de nivel dintre cele două secțiuni e de vreo trei metri...)

Vaporașul continuă apoi marșul, torcând alene din cele două motoare de 110 CP fiecare printre cele două maluri ce par cam aproape, deși lățimea canalului navigabil e de peste 50 m pe toată lungimea traseului. Imediat ce ne-am desprins de țărm, câțiva chelneri (printre care și cel ce știa puțină engleză, care a avut grijă de mine pe durata scurtului voiaj), au început să ia comenzi de la oaspeți și să-i servească pe fiecare cu ceea ce a cerut fiecare. Eu am luat la dus o cafea, iar la întoarcere am și mâncat ceva - o salată și o înghețată, să am ceva ușor în burtă, să ajungă până pe la miezul nopții, când ar fi fost ora noastră de aterizare pe Otopeni. Serviciul a fost foarte bun, la fel și mâncarea. Nu se gătește la bord, tot ceea ce servesc e oferit de către o firmă de catering (de ale cărei produse mai avusesem parte cât timp am fost în orășel).

În afară de cele de mai sus nu se oferă absolut nimic altceva.

Cursa e de aproximativ 8 km și durează cam două ore și jumătate (restul până la trei ore sunt folosite pentru cele două treceri prin ecluză și debarcare la castel); orarul e respectat destul de bine. La Kunětice nu se stă decât atât timp cât coboară cei care vor să rămână acolo (probabil ca să viziteze castelul - nu prea văd ce rost ar avea să facă drumul doar dus cu alt scop).

Una peste alta, a fost o călătorie foarte plăcută; sunt sigur că alea tematice (nava piraților, remember ABBA etc.), făcute cu o gașcă de prieteni / colegi sunt chiar mai interesante.

Dacă ajungeți prin Pardubice, în alt anotimp decât iarna și aveți o zi liberă (fără ploaie), vă recomand acest vaporaș!

Cost: 200 KCZ excursia, 130 KCZ consumația. Foarte convenabil, aș spune.

Coordonate GPS:

plecare;

sosire: 50.0697339,15.8312827

---

VIZUALIZĂRI: 2562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI