Dupa slanina si palarii prin judetul Harghita – partea I: Cetatea Slaninilor Darjiu

TIPĂREȘTE

Cum palinka am deja acasa din mai multe surse, cea mai buna sursa fiind pastrata ca de obicei pentru intalnirea anuala AFA, m-am intrebat cu ce aluneca palinka cel mai bine? Raspuns corect: cu slanina!

Am aflat din doua surse despre un loc special din judetul Harghita. Este localitatea Darjiu. Acest sat din secuime are legatura cu slanina. Asa ca hai sa purcedem intr-acolo:

Cum ajungem in Darjiu?

Satul Darjiu, vechi de prin secolul al Xi-lea si atestat in al XIV-lea, astazi cu o populatie de 1000 locuitori, se afla in judetul Harghita la limita cu judetul Mures si este strabatut de DJ133. Acesta leaga localitatea Sanpaul cu DN13 intre Saschiz si Vanatori. Se poate ajunge din Cristuru Secuiesc pe DJ137 pe Valea Tarnavei Mari pana dupa Mugeni, apoi dreapta la indicator pe DJ137A pe Valea Hodosului pana in Ulies si din nou dreapta pe DJ133. Distanta de parcurs este de 30 km. Calitatea drumului este buna pentru categoria “judetene”.

Darjiu. Biserica fortificata unitariana. Cetatea Slaninilor.

Deumirea maghiara a localitatii este Székelyderzs. Atractia satului este Biserica Unitariana, care este una dintre cele mai reprezentative biserici fortificate secuiesti. In fata bisericii este un monument sculptat din lemn si unul din piatra ridicat in cinstea localnicilor cazuti in primul razboi mondial.

In dreapta intrarii in fortificatie, in varianta cand aceasta este inchisa, este casa preotului unde puteti intra in curte, desi scrie „atentie! caine rau”, a carui prezenta nu am simtit-o si nici macar auzit-o. Sunati la usa casei, iar parintele tanar si primitor, va va facilita intrarea in biserica fortificata printr-o poarta deschisa in zidul cetatii direct din curtea dumnealui.

Suntem intr-o fortificatie, intr-o cetate, de fapt. Locul este amenajat din punct de vedere turistic cu indicatoare. In anumite zile se organizeaza si ture ghidate, eu din pacate nu am avut aceasta sansa. Pe laturile fortificatiei sunt mai multe lacasuri vizitabile, accesibile pe scari, fie ca urci la nivele superioare, fie ca trebuie sa cobori in subsoluri, altele sunt la nivelul solului. In mijlocul curtii fortificatiei, destul de mici, se gaseste biserica.

Biserica sta descuiata. La intrare se gaseste o macheta a fortificatiei. Este o biserica aparte fata de altele din secuime fiind o biserica – cetate de tip saxon. Prima constructie ridicata aici pare a fi o capela romanica din secolul XIII conform unei inscriptii pe o caramida. In secolul XV s-a ridicat in acelasi loc o biserica gotica de tip sala. Au urmat modificari si renovari ale bisericii in mai multe stiluri arhitecturale religioase. Elementele specifice unitarismului au aparut in secolul XVIII.

In interiorul bisericii banci din lemn sunt asezate ordonat pentru credinciosii care vin la slujbe. Peretii bisericii sunt pictati. Culoarea albastra este dominanta. Pictura este in buna parte afectata, fapt petrecut in perioada Reformei Protestante, dar ceea ce este vizibil impresioneaza, poate din cauza contrastului pe care il face albastrul cu restul zugravelii albe intr-o incinta luminoasa a bisericii. Din anul 1999 biserica unitariana din Darjiu face parte din patrimoniul UNESCO. Cea mai impotanta fresca pastrata prezinta imaginea unui cuman cu tichia specifica.

Fortificatia. Fortificatia are forma patrata. Zidurile sunt inalte de 5 metri, iar in colturi se inalta bastioane. In turnul sud-vestic este un ceas solar din secolul al XVII-lea. Vom vizita Turnul femeilor unde sunt prezentate unelte pentru zdrobirea canepii. Accesul catre camarile localnicilor se face pe scari solide, abrupte din lemn. In grinzi vom vedea batute cuie din lemn vechi de secole, unde foarte groase si rezistente. In alte bastioane sunt expuse unelte vechi folosite la diferitele mestesuguri practicate de oamenii locului, de ex furca de tors.

In zidurile cetatii mai gasim mici expozitii. Mi-a atras atentia o cosnita sau un stup imens realizat din canepa, si el. Alt bastion se numeste Turnul cultural si gazduieste obiecte vechi precum donite, masini de tocat, fiare de calcat, un jug, un car, mobilier, unelte fel de fel.

In turnul cu clopotnita la primul nivel sunt expuse tinute miitare transilvanene si secuiesti din secolele XIV – XV din perioada Regatului Ungar. Nu lipsesc nici armele si armurile.

Renumele locului este legat insa de slanina. Localnicii obisnuiesc printr-o traditie de secole sa pastreze in aceasta fortificatie proviziile, din care slanina are o poveste speciala. Astfel a ajuns sa fie cunoscuta si sub numele de Cetatea Slaninilor. Miercurea este festinul slaninii si se face aprovizionarea, am citit. Eu mi-am ales special o zi de miercuri pentru aceasta vizita, dar se vede ca nu am fost norocos sa prind aceasta operatiune traditionala de secole, ba mai mult nu am vazut nici urma de slanina. Ar fi trebuit sa gasesc in aceasta cetate un frigider natural unde localnicii isi atarna in cuie carnea, slana, alte produse. Se spune ca bogatia lor se masoara dupa numarul de cuie infipte in grinzile cetatii pentru atarnarea produselor. De ce nu le-am gasit pe acestea atarnate, este legat probabil de anotimpul nepotrivit cand am vizitat locul. Astfel am vazut numai o insiruire de multe depozite mari din lemn, niste lazi mari incuiate si pe care sunt trecute numele proprietarilor lor.

Am vazut in schimb cuiele in care mi-as fi dorit sa vad atarnate produsele si sa intreb daca pot sa si cumpar ceva. Cuiele se mostenesc de la o generatie la alta. Nu se vand, au o valoare personala nepretuita. Numarul de cuie indica gradul de instarire al familiei care le detine. Satenii se mandresc fiecare cu aceste cuie de atarnat slana.

Exista si o legenda frumoasa care spune asa:

O fata din sat a ajuns sa slujeasca o familie de boieri din capitala. Avea un iubit in sat pe care il vedea doar de cateva ori pe an. A venit momentul cand baiatul a cerut mana fetei. Fata s-a interesat de averea baiatului, care s-a laudat ca detine 6 cuie in cetate. Acest argument a fost convingator pentru fata care a acceptat sa ii devina sotie.

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 1454 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI