Muzeul Aurului

TIPĂREȘTE

Aur! Un cuvânt atât de scurt dar cu atât de multă încărcare, pozitivă dar și negativă, nu cred că există. Nu este om pe acest pământ să nu-l folosească, în limbaj măcar, chiar dacă metalul ca atare nu-l are, nu-l vrea, nu-i place. Este blestem și divinitate în acest cuvânt, în metalul pe care-l denumește. Este folosit și dorit de regi, de toate religiile lumii, de muritorii de rând măcar pentru simbolica verighetă, de medicina complementară (aurul coloidal), de aproape toate femeile, este garanția financiară a statelor, este, mai ales, prilej de ceartă, moarte, război, cauza dispariției atâtor culturi înfloritoare în lume (maiașii, incasii).

Și dacă este ceva atât de dorit, cum oare să nu vrea o femeie să vadă mult aur la un loc, nu cel cu care ne-am obișnuit deja în magazine ci aur curat așa cum a fost scos din pântecele munților Apuseni și unde dacă nu la Muzeul Aurului de la Brad?

Brad este un oraș minier, la 37 km de Deva, venind pe E79, pe lângă care trece Crișul Alb, o localitate nu foarte mare dar care are un muzeu unic în țara noastră și în Europa și unul din cele trei existente în lume. În această parte a țării, foarte bogată în zăcăminte metalifere rare, se pare că extracția aurului s-a făcut din vremuri foarte vechi, după unii cercetători chiar din epoca târzie a bronzului; ocupația romană și austro-ungară au contribuit de asemeni la extragerea unei cantități masive de aur și alte metale prețioase.

Actualul muzeu aparține filialei Bradmin a companiei Minvest S. A. și nașterea sa este clipa de inspirație a unui geolog neamț, Friedrich Schumacher, venit aici după anii 1885, odată cu investitorii străini, cei mai mulți nemți, desigur atrași de marile zăcăminte de aur unice în Europa. A încropit o colecție de doar câteva piese în anul 1896, aceasta s-a tot îmbogățit - raportul geologului din 1910 la Ruda 12 Apostoli vorbește deja de 200 piese de aur - iar la 4 iulie 1912 este atestat oficial dacă se poate spune așa, prin semnătura unuia dintre vizitatorii importanți ai vremii.

După ce găsim muzeul, destul de ușor, mă amuz de sigiliul cu plastilină de pe ușile exterioare, amintindu-mi de anii când eram obligată să-mi securizez astfel biroul, am râs chiar și cu muzeografa, care nu e prea încântată că zilnic trebuie să-și murdărească mâinile.

Cât timp plătim intrarea și cerem unele informații strict legate de fotografiere și alte câteva amabilități, observăm câteva obiecte și unelte vechi despre care ni se spune că au o vârstă de aprox. 5000 de ani. Ni se arată și copia unui vagonet de lemn din sec. XIV descoperit la mina Ruda Brad, originalul fiind acum la Muzeul german al mineritului din Bochum. Apoi începem turul muzeului, după indicații, plecând din sala din stânga intrării, zona unde este expus aurul în forma sa nativă, adică: lamele, filamente, granule, liber sau împletit cu alte metale sau minerale. Sunt expuse și combinații cu silvanit și nagyagyt, identificate prima dată în Apuseni. Desigur că te uimește diversitatea formelor native, de la pulberea fină, alintată "praf de stele" la bucăți destul de mari de aur strălucitor. Vitrinele și panourile explicative sunt aranjate științific, după locul de unde provin, după minele munților Metaliferi de unde au fost extrase. Vitrinele sunt securizate iar roșul catifelei pe care sunt așezate cele peste 1300 de exponate neatacate de cianuri, le sporește farmecul. Au forme miraculoase, de aceea de-a lungul timpului au fost și botezate: "pana lui Eminescu", "rățușca", "barca cu catarg", "harta României Mari", cele două "șopârle", "balerina" sau "dansatoarea de flamenco"- piesă unicat în lume, aurul are 12 fațete. Șopârlele au fost la expoziții internaționale, la Paris în 1937 și la München în 2003, fiecare fiind asigurată pentru aproape 3 milioane de dolari. Ele a fost descoperite la mina Musariu în 1981, una are capul frumos, cealaltă coada. Cea mai neînsemnată piesă este asigurată pentru aprox. 500.000 dolari iar în timpul celor cinci ani de renovare - până în 2012 - majoritatea colecției a fost depozitată la Trezoreria statului. Tot aici am văzut câteva exponate ciudate, înfășurate în cârpe, despre care ni s-a spus că erau bucăți de minereu aurifer ascunse în pânză îmbibată în ulei și ascunse în anus pentru a nu fi găsite de paznici la ieșirea din mină. Cele aproximativ 4.5 kg de aur nativ, neprelucrat de mâna omului, stau acum și așteaptă admiratorii.

Vă amintiți poezia lui Octavian Goga: "Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă. " Goga nu a fost străin de exploatarea aurului din zona Brad și nici de existența muzeului. Minele zonei aparțineau de societatea germană Gotha care a dat faliment în anul 1920 și activele acesteia au fost preluate de Societatea Anonimă MICA, președinte pentru o vreme fiind unul din acționari, nimeni altul decât poetul Octavian Goga.

Urmează partea a doua a muzeului, colecția de 800 minerale, alcătuită tot pe criterii științifice, întâi cele elementare, apoi combinațiile de oxizi, carbonați, silicați, sulfurile superbe prin galbenul "auriu". Începe cu noțiuni generale despre minerale, proprietăți fizice, descriere loc de proveniență. Piesa de rezistență este vitrina în care sunt expuse minerale ce au fost descoperite prima dată la noi, în zăcăminte românești. Sincer, mie mi-a plăcut mult mai mult această a doua colecție, misterioasă și elegantă prin forme și culori.

Muzeul aurului de la Brad este un loc ce merită văzut de fiecare. Este ușor de găsit, în centrul orașului, pe strada Independenței nr. 3, acolo unde este și o copie a Lupei Capitolina și monumentul "Noi Dacii". Este deschis de miercuri până duminică între orele 9 - 17 dar în perioada 18 - 24 aprilie 2016 poate fi vizitat și luni și marți. Tarifele sunt de 15 lei normal, 10 lei elevi peste 14 ani, pensionari și studenți, 5 lei pentru copiii sub 14 ani, fotografiatul este gratuit.

Despre blestemul aurului lui Decebal ascuns sub albia râului ați auzit. Cel care a scris prima dată despre comoara dacilor a fost medicul personal al lui Traian, grecul Cripton, estimată fiind la 160 -165 tone aur și 300 tone argint. Despre cantitățile imense de aur ce au fost extrase de aici s-a tot discutat. S-a estimat că din totalul de aur extras până în 1989,10% a fost în perioada preromana, câte 24% în perioada romană și evul mediu, 27% de Imperiul Austro-Ungar, 4% în perioada interbelică și 9% în perioada comunistă. Dacă este încă aur aici în Munții Apuseni? Păi la Simpozionul Internațional de Geologie Economică de acum câțiva ani, ținut aici la Brad, s-a concluzionat că munții Apuseni sunt cel mai mare depozit de aur al Europei! Dacă nu credeți, întrebați "vâlva băilor", asta doar dacă aveți curajul de a asculta seara legendele cumplite cu aceste fioroase apărătoare ale comorilor aurifere subterane.

Pentru noi, comoara care este încă acolo, ascunsă și dorită, are doar două simboluri din darurile pe care le-a primit Pruncul Isus de la Magi: parfumul tămâiei și amăreala smirnei!

---

VIZUALIZĂRI: 2829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI