Natura si minunile ei - Cascada Cailor, Borsa

TIPĂREȘTE

Inainte de a parasi frumosul Maramures mai aveam un drum de facut. Cu o seara in urma ma culcasem spunand multe rugaciuni si facand multe cruci ca a doua zi vremea sa fie frumoasa sa putem ajunge si in acest loc. Se vede treaba ca Doamne-Doamne a considerat ca pacatele mele nu sunt chiar atat de mari (sau a tinut cont de pacatele copiilor care in mod sigur sunt mai putine) astfel incat ne-a pus la dispozitie o zi frumoasa. Cum stim ca la munte apa se scurge repede am zis ca sa ne incercam norocu’ si sa ajungem la Borsa sa vedem Cascada Cailor.

Vreau sa va spun de la inceput ca nu va voi putea descrie cascada sau imprejurimile, ca sa poti descrie frumusetea este foarte greu, ea trebuie vazuta asa incat mai degraba pozele vor fi cele care va vor arata frumusetea acestui loc eu va voi prezenta mai degraba aspecte “tehnice”.

Ne-am incercat norocul si pe drum pana acolo drumul fiind foarte prost (insa se pare ca ar cam fi in reparative), astfel incat veti circula dupa Moisei spre Borsa cu maxim 40 km/ ora. Am ajuns in final si la baza telescaunului si dupa ce am reusit sa gasim un loc de parcare (din fericire am ajuns acolo destul de devreme) am mers sa achizitionam biletele pentru telescaun. Nu era vorba doar de comoditate ci si de o scutire de efort a picioarelor noastre, astfel incat am achizitionat bilete dus-intors (daca nu ma insel 30 lei de persoana).

Trebuie sa mai tineti cont de faptul ca pornirea telescaunului se face daca se strange un grup de cel putin 10 persoane cred (noi cand am ajuns functiona si urcasera destui turisti) iar ultimul telescaun coboara la ora 17.00 si daca nu l-ati prins coborati pe jos.

A urmat un prim moment de suspans si aici am sa fac o mica pauza. Citisem pe net tot felul de povesti privind telescaunul, ca te zmuceste din loc, ca trebuie sa fii atent cum urci si cobori ca sa nu ai probleme avand in vedere ca telescaunul nu se opreste, ca la stalpi te zdruncina rau, astfel incat eram putin ingrozita, insa, urcarea/coborarea in telescaun este ajutata de doi angajati la baza iar coborarea/urcarea la varf este ajutata de un angajat, exista marcaje care iti indica unde sa te asezi si astfel nu este nici o problema.

Avand in vedere aceste aspecte si recomandarile lor, am urcat in telescaun astfel: mama si cel mare, eu si cel mic si sotul solo, fara nici o problema ca doar aveam sprijin, la stalpi nu te zdruncina nimic, astfel ca ajungi in siguranta la destinatie. Singurul lucru pe care trebuie sa il aveti aici in vedere (de fapt sunt doua lucruri), chiar daca este soare va cam bate vantul in telescaun deci puneti-va ceva pe voi si in al doilea rand aveti mare grija de bilete daca aveti dus-intors, la intoarcere vi se vor cere, eu le ratacisem si nu-mi aminteam ca mi le mai inapoiase angajatul de la baza dupa validare si eu sustineam ca mi le-a oprit la baza si angajatul de sus spunea ca in nici un caz, sa ma caut bine ca el nu ne lasa, in final le-am gasit.

Acum sa stiti ca drumul poate fi facut si pe jos insa v-am spus mai sus de ce am preferat telescaunul.

Despre cascada vreau sa va spun foarte putin deoarece povestile le gasiti sigur pe net, legenda cu caii care s-au prapadit acolo fugind de animalele salbatice, nu am sa va spun nici ca este una dintre cele mai frumoase din Romania din moment ce nu le-am vazut pe toate, insa pot spune ca este minunata.

Tot la modul general cunoastem din literatura ca se afla in Muntii Rodnei, in apropierea statiunii turistice Borsa, iar cascada se pravaleste peste pietrele din Rezervatia Piatra Rea in trepte succesive de 40/ 20/ 40 metri.

Nu stiu nici daca vreau sa va conving sa ajungeti acolo, eu am ajuns la venerabila varsta de… …. hai ca nu va spun si nici chiar venerabila nu sunt, dar am avut ceva obstacole personale de trecut astfel incat spun ca se poate ajunge la cascada sau macar in apropierea ei. In functie de cat de in stare sunteti mergeti mai repede sau mai incet, cu pauze scurte pe drum si in loc sa faceti (de la telescaun pana la cascada) 20 de minute o sa faceti poate 30 sau 40 de minute.

Urcarea cu telescaunul este chiar placuta mai ales daca este vreme frumoasa deoarece va da prilejul cat urcati (vreo 15 minute) sa admirati peisajul si pot sa va spun ca aveti ce sa admirati, noi mergand in august totul era verde intens si daca cu o zi inainte negura era stapana pe peisaj, acum cerul era senin iar albastrul cerului incepea acolo unde se termina verdele padurii. Pe sub telescaun mai puteti vedea ciobani cu oile si daca sunteti in zona in care distanta pana la sol este relativ mica puteti face o conversatie cu ciobanul asa cum a facut sotul meu .

Am ajuns si la capatul telescaunului si am pornit la drum spre cascada. La inceput drumul se desfasoara pe un platou pentru ca mai apoi sa se desparta, la dreapta spre Cascada Cailor. Mama a intuit traseul, a mai vazut si unele fete ofilite si a tras concluzia, ramane la umbra pe banca admirand doar peisajul in jur. Noi am plecat mai departe spre cascada dar si “grupul” nostru s-a scindat in doua, juniorii mai cu elan si seniorii mai batraneste. Ca sa fie totul bine si juniorul mic avea sarcina de a face poze. Acum ce sa va spun ca si dificultate a drumului, daca nu sunteti contra cronometru si nu aveti probleme medicale e ok. Pentru mine a fost un chin coborarea, simteam ca-mi explodeaza genunchiul, dar incet, incet am ajuns cat mai aproape de cascada pana la zona cea mai abrupta in apropierea cascade unde zona este ceva mai denivelata, unde acolo am spus stop, eu admir cascada de aici.

Ce pot sa va spun decat ca drumul este minunat daca nu este soare, ca din loc in loc mai exista mici locuri de popas si ca se mai amenajeaza inca, ca exista la un moment dat si un firicel de apa captat astfel incat sa va ostoiti setea si ca vederea cascadei va face sa dispara orice urma de oboseala.

Vezi un firiciel de apa care incepe de undeva de sus si tot curge la vale parand ca nu se mai termina. Cu cat te apropii mai mult dimensiunea firicelului se mareste iar senzatia este cu atat mai frumoasa.

De asemenea peisajul in jur este unul deosebit si simti ca iti umpli plamanii de aer.

Dupa ce te-ai odihnit si ai admirat toata aceasta cadere de apa si te gandesti ce este in stare natura sa faca incepi sa faci drumul invers si incepe calvarul urcusului. Pentru mine insa efortul la urcare a fost unul mai putin solicitant pentru genunchi astfel incat acum eram mai fericita decat la coborare. Iar pe drum intalneam tot mai multi turisti veniti sa vada Cascada Cailor.

Coborarea cu telescaunul a fost si mai frumoasa decat urcarea si asta deoarece te uitai spre statiune si vedeai valea, dar si muntii pe o distanta apreciabila avand in vedere cat de senin era afara.

Acum daca ati citit articolul anterior si v-ati uitat la poze, in prima poza se vede ce innorat era afara, asa ca ziua de azi cand am ajuns la Cascada Cailor putea fi compromisa foarte usor, insa am un ingeras acolo sus care are grija de mine si care a facut astfel posibila scrierea acestui articol.

Va invit cu mare drag sa vedeti aceasta minunata cascada pe care nu trebuie sa o ratati daca sunteti in zona.

---

VIZUALIZĂRI: 2838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI