Schitul Agapia Veche sau Agapia din Deal

TIPĂREȘTE

După ce ne-am închinat la moaștele Sfintei Teodora de la Sihla, am coborât spre Mânăstirea Agapia. Am fost uimiți de picturile lui Grigorescu din muzeul mânăstirii, de casa memorială Vlahuță. Crezând că am terminat de vizitat ne îndreptăm spre locul de parcare și vedem în indicator spre Agapia Veche.

Întrebăm o măicuță și ne spune că există Schitul Agapia Veche la aproximativ 2 kilometri și se ajunge fie cu mașina pe un drum pietruit, fie pe jos, pe o poteca marcată ce traversează pădurea. Și să ținem partea dreaptă a drumului. Dacă ajungeam aici ieri (adică în ziua de Schimbare la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos) fusese procesiune care pleca de la Mânăstirea Agapia până la schit.

Ne încumetăm să urcăm cu mașina prin pădure, drumul spre schit trece întâi prin satul cu același nume. M-am tot gândit la măicuțele care urcă acest drum pe jos. Ce putere! Zic asta pentru că am văzut persoane care au făcut cale întoarsă neputând face față urcușului.

Ajungem într-o poieniță și parcăm mașina. Drumul spre schit se face printr-o alee străjuită de un gard stânga-dreapta. Tot aici se află casa de oaspeți fiindcă nimeni din afara schitului nu poate rămâne peste noapte aici (decizia Patriarhul Nicodim Munteanu (1938) spune că nimeni din afara obștii Schitului Agapia Veche nu poate intra în incintă între apusul soarelui și răsăritul acestuia).

Redau mai jos istoria locului, așa cum am găsit-o pe site-ul http://ziarullumina.ro

:

De-a lungul aleii străjuită de multe flori și de pomi fructiferi se află, în dreapta cum mergi, chiliile albe ale măicuțelor și pe partea stângă biserica construită din lemn. Am intrat doar până în pridvorul bisericii. Biserica are o singură turlă și o intrare din lateral. Este construită din bârne de brad îmbrăcate la exterior cu draniță (scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila) și cu un brâu sculptat din stejar. Ferestrele și ușa sunt decorate cu modele sculptate.

În imediata apropiere se găsește o fântână pe care am găsit scris aghiazmă.

Istoria zbuciumată a Schitului Agapia Veche nu i-a descurajat pe monahii care au vieţuit în aceste locuri, ei cerând mereu ajutorul lui Dumnezeu prin sfinţi. Schitul Agapia Veche are în prezent două mari hramuri: „Schimbarea la Faţă a Domnului“, care a fost dat la 1680 de către Anastasia Doamna, soţia lui Gheorghe Duca-Vodă, după ce a reconstruit biserica, şi „Cuvioşii Rafail şi Partenie“, cu zi de prăznuire pe 21 iulie.

Deşi de dimensiuni reduse şi lipsite de veleităţi artistice, biserica şi chiliile din lemn cu cerdace largi, construite în stilul caselor ţărăneşti din zonele de munte, încântă privirile turiştilor care aleg să urce până aici pentru a admira pitorescul aşezării.

Cei ce se încumetă să ajungă aici vin pentru rugăciune și slujbe, pentru a fi în legătură cu Dumnezeu. Drumul anevoios pe poteca umbrită de brazi care duce la schitul Agapia Veche este asemenea unei călătorii în timp, unde vei avea ocazia să descoperi și să cunoaști începuturile monahale în munții „lui Agapie”, împreună cu alți pelerini ce urcă încet cărarea ce duce la schit.

---

VIZUALIZĂRI: 2170 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI