Comana - Mănăstirea dintre mlaştini

TIPĂREȘTE

De câţiva ani, în vremea când înfloresc salcâmii, fac cel puţin o ieşire în natură special pentru florile lor albe, cu miros îmbătător. Duminica trecută, o zi însorită, cu o temperatură numai bună pentru plimbare, am plecat să văd dacă au înnebunit salcâmii - vorba cântecului lui Tudor Gheorghe.

Am ieşit din capitală prin Jilava angajându-ne pe Drumul European Bucureşti - Giurgiu, dar - la sensul giratoriu de la Adunaţii Copăceni - zărind indicatorul stânga spre Comana, în căutarea pâlcurilor de salcâm, am hotărât brusc să schimbăm traseul obişnuit. Mai fuseserăm la Comana în urmă cu mai mulţi ani, iar acum, pentru că auziserăm că mănăstirea din sat se află în plin proces de renovare, curiozitatea noastră a fost cu atât mai mare. Prin Mogoşeşti şi Grădiştea drumul este mai bun, având de o parte şi de alta gospodării dichisite, cu iasomie şi cu irişi plantaţi pe lângă garduri şi cu cireşe, căpşuni şi bujori aşteptându-şi cumpărătorii în faţa porţilor. Din Grădiştea, drumul la dreapta către Comana, de vreo 5 km, este cu mult mai prost, obligând conducătorii auto să încetinească şi să facă slalom printre gropile din asfalt.

După ce treci podul peste Neajlov, chiar la intrarea în sat, te afli lângă zidurile Mănăstirii Comana. Sfântul lăcaş are porţile larg deschise pentru oricine, iar pentru cei care vin de departe, cu maşina, are o parcare umbroasă, suficient de spaţioasă, dotată şi cu toalete ecologice.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Comana datează din septembrie 1461 când - referitor la hotarele mănăstirii - într-un hrisov emis de cancelaria lui Vlad Ţepeş se menţiona: "să fie hotarul până unde se împreună cu balta Comanei, drept în iezerul Câlniţei", locul pe care a fost înalţată mănăstirea fiind pe atunci o insulă în mijlocul mlaştinilor, cu acces pe un pod de lemn situat în partea de nord.

Unii cercetători afirmă că Vlad Ţepeş, ucis în 1476 de Laiotă Basarab, a fost înmormântat decapitat (conform obiceiului, capul fiind trimis la Poarta Otomană), fără podoabe şi fără o lespede funerară demnă de un voievod, la Comana, lăcaşul ctitorit de el.

Pentru că nu vreau să intru în adâncurile istoriei sfântului lăcaş, voi menţiona doar că Radu Şerban va zidi pe locul celei vechi, o nouă mănăstire cu mult mai mare, înconjurată de ziduri puternice. Paul de Alep, arhidiacon şi secretar al patriarhului Macarie al Antiohiei, însoţindu-l pe acesta într-o lungă călătorie în Ţara Românească şi Rusia (1653-1658), a lăsat posterităţii o amplă relatare a călătoriei din care se desprind preţioase informaţii referitoare la Sfânta Mănăstire Comana şi la starea ei din 1657, anul vizitei: "… am ajuns la o mănăstire închinată Sf. Nicolae, numită Comana, ctitoria răposatului Şerban Voievod, tatăl domnului de acum. Ea este o mănăstire mare, trainică, închisă cu ziduri de piatră. În cele patru colţuri sunt patru turnuri cu galerii boltite de jur împrejur pentru înfrumuseţarea aspectului şi pentru plimbare. Clopotniţa este deasupra porţii. … Această mănăstire este aşezată ca într-o insulă, fiind înconjurată de lacuri şi de bălţi, de ape şi de mocirlă de nepătruns. Şi nu este nici un drum care să ducă spre ea, noi înşine trecând prin ele cu corăbiile. Ei spun că, dacă împăratul (sultanul) ar veni să poarte război împotriva ei cu întreaga lui armată, n-ar fi în stare să o biruie, lucru ce pare adevărat, căci poziţia este foarte puternică şi bine întărită… "

După mai bine de un secol, marele vornic Şerban Cantacuzino face o amplă restaurare la Comana, prilej cu care zideşte în colţul de sud-est Paraclisul Sf. Spiridon şi Eftimie, repară şi adaugă noi chilii şi construieşte foişorul brâncovenesc de pe latura de nord.

Am văzut şi noi cele 10 coloane terminate în arcade care împodobesc trei dintre laturile foişorului, din păcate acum înconjurate de schele, deci fără putinţa de a vedea şi studia detaliile ornamentale. De fapt întreg ansamblul monahal este supus unui amplu proces de "restaurare şi valorificare turistică durabilă a monumentului istoric Mănăstirea fortificată Comana, ctitorie din sec XV a domnitorului Vlad Ţepeş şi modernizarea infrastructurilor conexe". Conform unui panou montat în curtea mănăstirii, proiectul început în decembrie 2010 ar fi trebuit finalizat în ianuarie 2014, dar în mai 2015, atunci când am fost noi, lucrările de restaurare nu luaseră sfârşit.

Am trecut pe sub clopotniţă, am privit îndelung la ceea ce părea a fi sau a fi fost Mausoleul Eroilor şi am rămas câteva clipe în contemplarea unor clopote, donaţii către mănăstire, expuse aproape de intrarea în biserică. Exceptând faţada de vest, la exterior biserica este încununată de schele. Interiorul este amenajat, pictat, cu ferestre împodobite cu vitralii reprezentând sfinţi, cu valoroase icoane împărăteşti şi cu o catapeteasmă frumos dăltuită în lemn de stejar. La loc de cinste, în partea dreaptă, se află cripta comună a ctitorilor pe lespedea căreia tronau lumânări aprinse şi flori. De asemenea, în stânga altarului se află racla cu moaştele şi icoana Sf. Ecaterina, iar de cealaltă parte racla cu moaştele şi icoana Sf. Nectarie.

În curtea mănăstirii, lângă stăreţie, odinioară se intra în muzeu. În prezent, probabil din cauza lucrărilor de restaurare, pe zid, deasupra intrării boltite, nu se mai vede inscripţionat cuvântul "Muzeu". Să sperăm că o dată cu finalizarea lucrărilor de restaurare muzeul va fi reamenajat. Documentaţia despre Mănăstirea Comana aflată la pangar, vorbeşte despre un interesant muzeu care prezintă imagini de arhivă ale sfântului lăcaş, schiţe arhitectonice realizate cu ocazia cercetărilor arheologice şi a restaurărilor, antete şi ştampile de pe diferite documente aflate în arhiva mănăstirii, corespondenţă, acte contabile şi facturi mai vechi de un secol, planul general al mănăstirii cu evidenţierea principalelor etape de construcţie datorate lui Vlad Ţepeş, Radu Şerban, Şerban Cantacuzino şi călugărilor greci până la apariţia mausoleului în 1932. De asemenea, în beciurile casei egumeneşti sunt vechi cărţi religioase, obiecte gospodăreşti şi de cult, fragmente de valoroase pietre funerare, veşminte şi armuri de epocă.

Pe latura de nord, dincolo de casa egumenească, se află ieşirea la malul bălţii. Dacă aţi ajuns la Mănăstirea Comana merită să faceţi câţiva paşi în această grădină a raiului, minunat îngrijită de călugări. Aer curat, multă verdeaţă, alei pietruite şi spaţii pentru odihnă şi servit ceva din pacheţelul adus de acasă, un loc liniştit în care nu fumegă grătare şi nu se aud manele, iată ce veţi găsi lângă mănăstirea dintre mlaştini. Îmbătat de miresmele florilor de soc, salcâm şi măceş, privind desişurile de stuf şi papură, stânjeneii de baltă şi gâştele cu pui plutind pe apă sau păscând în iarba de sub sălcii, simţi că nu ai vrea să părăseşti acest loc niciodată. În opinia mea, Delta Neajlovului la Mănăstirea Comana este un colţ de rai şi aş reveni aici oricând cu mare plăcere.

Documentele vremii consemnează faptul că în 1918, între zidurile Mănăstirii Comana, exista un cimitir de ostaşi în care erau înhumaţi - fără deosebire de naţionalitate - toţi cei care au murit în bătăliile din această zonă în timpul primului război mondial.

În incinta mănăstirii, în colţul de sud-est, acolo unde fusese un paraclis, în anul 1932 s-a finalizat construcţia Mausoleului Eroilor căzuţi în primul război mondial în luptele de pe Neajlov, amenajarea acestuia fiind făcută cu implicarea Reginei Maria şi la indicaţia marelui istoric Nicolae Iorga care vizitase Comana în anul 1919. Osemintele eroilor au fost exhumate din cimitir şi depuse în cripta osuar, laolaltă cu osemintele ostaşilor aduse din cimitirele altor sate din Vlaşca, numele celor identificaţi fiind inscripţionate pe plăci de marmură.

Cu mulţi ani în urmă, am avut ocazia să văd acest mausoleu în interiorul căruia, peste osuarul acoperit cu o placă de beton, se afla un sarcofag pe care erau inscripţionate în marmură versurile: "Cei ce căzut-au pentru ţară / Pe lanul câmpului bogat / Jertfind o'ntreagă primăvară / Nu au murit, au înviat."

De astă dată am găsit mausoleul într-o stare de nerecunoscut. Doar crucea şi arcada de deasupra uşii aminteau vag de ceea ce ştiam noi. O placă de rumeguş presat ascundea privirii orice imagine din interior. Cele două plăci de marmură aflate cândva pe zidul exterior - una în stânga intrării informând vizitatorul că se află în faţa unui mausoleu, iar cealaltă în dreapta, dezvelită în mai 2002 în memoria a cinci aviatori britanici căzuţi la 7 mai 1944 în raza localităţii Comana (osemintele acestora fiind ulterior repatriate), nu mai existau.

Am aflat că, iniţial, conducerea mănăstirii a dorit transformarea Mausoleului într-un paraclis în care să se desfăşoare slujbele în perioada de iarnă, atunci când încălzirea bisericii necesită mari cheltuieli. Lucrările au fost începute, dar au fost sistate când, spărgându-se pardoseala, s-a ajuns la cripta cu osemintele eroilor. Reabilitarea Mausoleului de la Comana care adăposteşte - conform datelor furnizate de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor - osemintele a 866 de ostaşi români şi străini, identificaţi şi neidentificaţi, depuse în cripta comună şi în firide individuale - este în curs şi se va realiza cu fonduri europene.

Chiar dacă Mănăstirea Comana şi împrejurimile ei au fost incluse în circuitul turistic, în prezent Mausoleul Eroilor nu poate fi vizitat.

Nu am fost încă, dar cei interesaţi şi de alt gen de vizite decât lăcaşul de cult, pot afla că la pangarul mănăstirii se găsesc hărţi ale zonei turistice Comana (2 lei) pe care sunt trecute şi celelalte obiective: Parcul Natural Comana, rezervaţiile de bujor, ghimpe şi mărgăritar, arborii seculari (vechi de peste 400 ani), Fântâna cu Nuc, Casa Memorială Gellu Naum, Mănăstirea Delta Neajlovului, Memorialul Vlad Ţepeş (de fapt locul în care se presupune că a fost ucis domnitorul muntean), Satul Celtic despre care se spune că e mai mult reclamă, etc...

Aş vrea să revin în zonă în special pentru Balta Comana, a treia ca mărime după Delta Dunării şi Balta Mică a Brăilei, despre care am aflat că este un adevărat paradis al plantelor şi al păsărilor de apă.

Şi Aerodromul Comana poate fi un punct de interes. Când am trecut noi înspre Comana, pe câmpul de lângă sat, am văzut un mic avion aterizând, admirat de mai mulţi privitori veniţi acolo cu maşinile. La întoarcere am făcut şi noi un popas la aerodrom şi am aflat că acolo se organizează cursuri de pilotaj în vederea obţinerii licenţei pentru aeronave ultrauşoare, se pot face salturi cu paraşuta sau se pot închiria aeronave pentru zboruri de agrement, de 15 minute, pe deasupra Deltei Neajlovului. Cum nu aveam de gând să facem aşa ceva, nu am întrebat care ar fi costul acestui gen de divertisment.

---

VIZUALIZĂRI: 5042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI