O cina de neuitat la cetatea Hohenneuffen

TIPĂREȘTE

Va invit sa servim o cina speciala la Burg (Cetatea) Hohenneuffen! Poftiti la cetate!

Cetatea (Burg) Hohenneuffen

Cetatea Hohenneuffen este situata pe varful unui deal, deasupra orasului Neuffen din perimetrul Esslingen in landul Baden-Württemberg.

Acces

Am pornit in grup organizat cu un autocar de la Hotelul Maitre din Wernau si dupa 22 km parcursi in 30 minute via B297, B465, L1210, K1244 ajungem in parcarea situata la marginea padurii la jumatatea dealului pe care este ridicata cetatea. Din Stuttgart se parcurg 50 km in circa 45 minute cu masina via A8, B465. Din parcare se mai parcurg 600 m pe jos prin padure in urcus usor. Am vazut si cateva turisme care au urcat pana in castel. Drumul de la parcare pana la castel este neasfaltat, de tip forestier, prin padure fiind amenjate ca in multe locuri din Europa de Vest, si trasee pentru biciclisti.

Scurt istoric al cetatii

Hohenneuffen este cea mai mare cetate ruina din sudul Germaniei si este considerata si una din cele mai frumoase. Confirm pentru frumusetea cetatii si peisajul panoramic din varful delaului.

Este construita la altitiudinea de 743 metri si la peste 300 metri deasupra orasului pe o stanca calcaroasa alba. Denumirea de Nueffen are origini celtice si a fost preluata mai tarziu de alemani.

In secolul al VIII-lea ducele Karl Alexander a vrut sa ridice aici o cetate, dar a murit inainte sa se finalizeze constructia, care a devenit punct de garda impotriva incendiilor si inchisoare.

In secolul al XII-lea (1140), Manegold von Sumetingen din familia episcopului Ulrich von Augsburg a finalizat ridicarea cetatii.

In secolul al XVI-lea, principii Ulrich al VI-lea si Christoph au dat o noua fata cetatii aducand stilul renascentist in cetate in locul amprentei medievale initiale. Turnurile cetatii s-au inlocuit cu bastioane rotunde; Wachstubenturm, Schwarzer Turm, Neuffener Turm. Accesul in cetate se facea pe un pod din lemn cu 8 piloni de piatra.

In secolul al XVIII-lea s-a hotarit sa nu se mai investeasca in conservarea cetatii ba chiar s-a hotarit distrugerea ei. Astfel locuitorii zonei s-au bucurat de materiale de constructie ieftine. Accesul la runiele cetatii s-a deschis in secolul al XIX-lea, in anul 1862 deschizandu-se aici si un restaurant.

In perioada celui de al doilea razboi mondial, Hohenneuffen a fost garda pentru aviatie.

In data de 2 August 1948, premierii landurilor Südbaden, Württemberg-Hohenzollern si Württemberg-Baden s-au intalnit la cetate pentru a pecetlui unirea celor 3 landuri, moment ce a stat la temelia formarii landului Baden-Württemberg 4 ani mai tarziu (1952).

Sa intram in cetate

Parcurgem drumul de la parcre pana la cetate pe jos, prin padure. Pe o vreme calda, racoarea padurii, dar in curand si a serii se facea placuta. Cetatea este chiar in varful dealului.

Zidurile cetatii sunt inalte si groase. Impresionante. Trecem printr-un tunel boltit pe un drum pavat cu piatra cubica pana in punctul de belvedere. Aici se deschide o superba panorama asupra zonei, atat ziua, cat si seara pe intuneric. Suntem chiar langa Schwarzer Turm, Turnul Negru. De aici intram in curtea cetatii catre restaurant.

Poftiti la masa si spectacol!

Cuvantul de ordine in restaurantul cetatii este ospitalitatea. Gazdele s-au gandit sa imbrace momentele organizate intr-o haina specifica locului, care sa cadreze si cu vechimea cetatii, oferind grupurilor organizate momente de neuitat de miercuri pana sambata.

Servirea mesei la Cetatea Hohenneuffen se face pastrand multe din obiceiurile din evul mediu. Incepe o seara de neuitat!

Ne intampoina in curtea restaurantului un ins imbracat ca in evul mediu, avand in dotare mult umor si talent muzical.

Servitorii si servitoarele poarta de asemenea haine din perioada evului mediu. Gazda noastra simpatica ne aminteste ca orice masa incepe cu spalatul pe maini, acesta fiind prezentat ca un adevarat ritual in care servitorul sta la dispozitia mesenilor pentru a ii ajuta sa se spele intr-un vas si apoi sa ii stearga pe maini. La acest moment m-am oferit voluntar pentru exemplificarea ritualului. Spalatul mainilor continua cu ritualul asezarii barbeticii inscriptionate. Toti mesenii primesc in dotare o barbetica si sunt invitati sa isi puna unul altuia barbetica dupa ce s-a prezentat ritualul de rigoare, unde am fost din nou voluntar.

Mesenii o data asezati la masa vor admira atat modul de ornare a mesei dar mai ales cornurile slefuite de vita (vaca) asezate in niste suporti speciali care vor inlocui paharele clasice pentru comsumatorii de vin. Vinul este bautura de intampinare.

Se citesc obieciurile mesei si se exerseaza urarile de „”noroc”” in limbaj starvechi, un fel de „”Alle Halle! ””, sau cam asa suna!

Dupa cateva „”Alle Halle! ”” se pregateste tabietul servirii supei. Alt voluntar impreuna cu talentatul nostru amfitrion prezinta cum se serveste supa. Simplu de tot. Servita in vas de lut, aceasta se duce la gura si se bea dintr-o sorbitura. Fara lingura, fara alte accesorii, tacamuri. Daca dai pe langa, ai oricum barbetica legata la gat.

In timpul mesei talentatul nostru servitor ne canta la diferite instrumente muzicale: cimpoi, flaut, un instrument cu coarde speciale si inca unele care nu stiu cum se numesc.

Restaurantul

Restaurantul are o capacitate insumata de 400 locuri dispuse in mai multe sali, dar si afara sau pe terasa cu vedere panoramica. Noi am fost invitati in sala (camera) Baden Württemberg cu o capacitate de circa 30 persoane.

Sala este ornata cu gust, incluisv cateva tablouri mari in ulei putand fi admirate pe pereti. O expozitie de cani de bere cu capac se afla langa bar.

Restaurantul ofera numai produse naturale din localitatile inconjuratoare de la furnizori consacrati. Eu am savurat pe langa supa de dat dintr-una pe gat (dar gustoasa) si o portie delicioasa de vita facuta mediu cu garnitura de legume la gratar. La desert o inghetata gustoasa semna incheierea cinei la care am toastat de mai multe ori „”Alle Halle! ”” (scuzati daca am retinut gresit).

Pofta buna!

---

VIZUALIZĂRI: 2940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI