Drumeţie pe malul râului Olăneşti – Schitul Comanca

@tata123 -

La cat mai multe articole, tu nu scrii in zadar pe aici.

Drumuri multe si cu folos!

Felicitari pentru activitatea intensa (200 de articole in doi ani!) pe care o desfasori pe AFA atat de bine!

Ne imbogatesti cu informatii utile si bine documentate si ne bucuri privirile cu instantaneele foto superbe!

Calatorii multe si spor la scris!

Sa facem corectia necesara intai - 200 articole numai despre Romania. Asta inseamna ceva iar votul este cu atat mai apreciat.

Din pacate nu am fost nici prima si nici macar SB (sunt pe aproape), il felicit insa pe cel care va acorda ZB ca de altfel pe toti ceilalti care apreciaza informatia despre Romania spusa la un nivel maxim de calitate.

Nu pot decact sa urez autorului la cat mai multe astfel de articole pe care le citesc cu o foarte mare placere.

Felicitari, votat cu mare drag.

@tata123 - Felicitări nu doar pentru aceste 200 de articole despre ţara noastră, ci pentru toate articolele scrise de tine pe acest site.

Băile Olăneşti, după părerea mea este cea mai frumoasă staţiune a judeţului Vâlcea. Noi evadăm aici cel puţin o dată pe lună.

E bine că doriţi să vizitaţi schitul Bradu, drumul până la acesta este plăcut, prin pădure, găsiţi şi câteva case izolate apoi schitul. Distanţa de la Olăneşti până la Gurguiata (numele localităţii unde se află schitul) este de 7 kilometri.

Mănăstrirea Comanca, este recent mediatizată, până acum vreo 5 ani nu exista nici un indicator spre ea, dar e bine că există acum.

Toate cele bune.

@tata123 - Felicitari pt cifra rotunda pe care o aniversezi astazi si, cu mandrie, si noi alaturi de tine!

In al doilea rand... eiii, ce de amintiri mi-a trezit articolul tau aniversar cu nr 200/Romania!!! La Popasul Comanca am petrecut 3 saptamani de vacanta cu familia (parintii si fratele meu) pe vremea Impuscatului. Am locuit intr-una din casute, iar cu mancarea in general ne autogospodaream, dar din cand in cand mai mancam si la restaurantul complexului, unde, prin nu stiu ce miracol, se putea servi o friptura "mare cat capacul de la wc", vorba unui vecin de casuta.

Toata ziua haladuiam spre izvoare si inapoi (aveam fiecare de baut ratie fixa de ape prescrise de medicul balneolog, eu tin minte ca m-am indopat cu Izvorul 24 si astfel am scapat de o infectie urinara rebela). Daca nu eram "la izvoare", eram cu tata in padure la cules de ciuperci si zmeura. Seara, ne strangeam cu vecinii si ne torceam povestile vegheati de mii de licurici-scaparici!

N-am mai ajuns de atunci la Olanesti si mi-ai facut o pofta teribila!

@tata123 - Mulțumesc pentru amintirile pe care mi le-ai trezit citinând acest review și văzând pozele!

Olăneștiul este casa mea de suflet de la vârsta de 5 ani și rămâne în continuare deși cam de 3 ani nu am mai fost acolo. Am mers peste tot, bineînțeles pe jos. Am văzut în poza 13 că a fost pus și un indicator pentru schit care nu era înainte. Ai dreptate cel mai ușor se ajunge pe aleea care se continuă de la izvorul 24, spre cabana de vânătoare, stația de epurare și imediat spre zona de urcare la schit.

La mai multe reviewuri despre minunata noastră țară!

@tata123 : Felicitari pentru cifra rotunda, asteptam si numarul 1 000

Olanesti este o zona superba, cand erau copiii mici am facut cateva sejururi frumoase acolo, chipurile noastre zambesc si acum din albumul cu fotografii, iar izvorul 24 m-a ajutat sa scap de o pietricica.

@all - Mulțumesc pentru urări..... activitatea ce o desfășur pe AFA e în slujba celor care doresc să se informeze sau să cunoască locuri frumoase. Am avut articole bune, apreciate ca atare, utile - care au adus idei noi de călătorii, nostalgice (care au provocat amintiri plăcute unora), dar și articole mai puțin „gustate”. Nu poți fi pe aceeași lungime de undă cu toți utilizatorii saitului. Voturile și ecourile sunt de multe ori măsura aprecierii articolelor publicate.....uneori există, alteori nu.

@tata123 -

Bine zis, de multe ori. De la fel de multe ori este relativ.

Dar nu stăm acuma, la aniversară să ne batem capul cu asta. Eu am descoperit Olănești-ul târziu dar a fost un loc în care s-a făcut click instantaneu, așa pustiu și părăsit cum părea. Poate a avut legătură cu senzația de bine pe care am avut-o la Stogu, sau cine știe...

Viață lungă pe AFA cu articole bune, apreciate, utile, nostalgice și cât mai puține din cele mai puțin "gustate".

Relaxant să citeşti despre Olăneşti, dar să şi bați traseul izvoarelor, e o încântare... Oaza spre care evadez atunci când "gardianul" grijilor cotidiene adoarme-n post, se cheamă B. Olăneşti. Ar mai fi B. Govora şi Călimăneştiul, dar Olăneştiul păstrează parfumul nealterat al unor timpuri de binişor apuse, cu toată "spoiala" de modernizare prin care nişte autorități locale încearcă să convingă senectutea să plece în vacanță şi pe alte plaiuri.

Drumul de la Comanca înapoi spre centrul Olăneştiului era mai spectaculos, dacă traversați râul în apropierea mânăstirii, apoi ați fi continuat traseul până la 24 pe potecă, când sinuoasă, când dreaptă. Este un peisaj sălbatic, comparativ cu cel de urcare, datorită în primul rând imposibilității utilizării autoturismelor.

@tata123 - De-ai ști tu de câte ori am fost eu în poieniță! An după an, după an... Și recunosc, habar nu aveam de schit. Am întrebat un om al locului ce-i acolo și mi-a spus: o biserică si un cimitir. Acum am aflat si niște date "tehnice", datorită ție. E adevărat ce spune @zăpăcitu: dacă mergeai pe drumul de la izvorul 24 era spectaculos, o poveste colorată, un vis. Ajungeai in același loc. Eu pe acolo mergeam cu bicicleta pe care mi-o aduceam de acasă. Olăneștiul reprezintă pentru mine o stațiune de suflet, perfectă pentru relaxarea corpului, a sufletului și a minții. Despre izvoare am scris de câteva ori, e lucru urât ceea ce se petrece acolo. Iar apele izvorului 24 nu mi-a spart, nici eliminat răul, tot la spital am ajuns. Dar nu contează, stațiunea în sine e pe gustul meu. Mulțumesc, am lecturat cu plăcere.

@zapacitu: Tu pe unde umbli? Chiar nu ne mai bagi în seamă? Mi s-au lungit ochii asteptănd un articol de-al tău! Te salut, stimate coleg! Bine că mai apari din când în când, măcar văd și eu că exiști! Egoistule!

@zapacitu & @krisstinna - Ecouri utile... mulțumesc. Am observat în dreptul Cabanei de vânătoare Comanca drumeagul ce coboară spre albia râului Olănești și chiar mă întrebam unde duce. Nefiind o drumeție „programată” nu m-am informat complet despre traseele din zonă astfel încât nu am încercat alt drum decât cel de la venire (traversând direct pe pod în dreptul izvorului nr. 24). Am reținut acum sugestiile voastre de a urma poteca din pădure - mulțumesc.

Schitul Comanca a fost reactivat abia toamna trecută, el fiind zeci de ani doar biserică parohială și cimitir sătesc. În noiembrie 2014 au venit doi călugări care au amenajat două chilii la parterul clopotniței construite în anii 2000 și ceva. Ne-am odihnit la umbra bisericuței seculare discutând 15-20 minute cu unul din monahi. Ne-a povestit despre iarna geroasă pe care au traversat-o, despre sunetul clopotelor peste păduri și despre tulburarea liniștii de către cei ce vin la grătar în poiană.

@tata123: Mulțumesc pentru completare. Eu nu sunt o fană a grătarelor, nici acasă, nici în vacanțe. Dacă nu ar exista carnea la grătar, nu m-ar deranja. Am alte preferințe culinare. Noi mergeam în poieniță pentru plajă, pentru liniștea și siguranța copilului care se juca în iarbă și se bălăcea în râu. Mă deranja fumul cărnii arse pe grătar, manelele și oamenii care-și spălau mașina în râu. Dar, ignoram, eram surdă, vedeam numai partea frumoasă a lucrurilor pentru a mă bucura de vacanță. Așa sunt eu setată. Călătorii frumoase îți doresc!

@tata123 - Felicitari pentru cele 200 de articole! . Cand veti ajunge la anii mei s-ar putea sa fie nevoie de un calculator pentru a le putea numara. Asta numai daca nu veti face ca mine si sa va opriti din publicarea pe sait a articolelor scrise.

Revenind la articol imi aduc aminte, cu placere de un mini concediu, daca as compara cu concediile dinainte de 1990, sau maxi concediu, raportat la vremurile actuale, de 7 zile la Olanesti, in august 2011. Meritul acestui concediu apartine norei mele celei mici, care s-a ocupat de programarea acestui concediu si ne-a anuntat cu doua zile inainte de plecare, pentru a avea timp sa ma ocup de inchirierea unui microbuz care sa ne duca pana acolo. De regula suntem anuntati vineri seara de copii ca a doua zi plecam in excursie, asta ca sotia mea sa nu mai inventeze o suta de pretexte ca sa nu plece.

Din Branesti am ajuns dupa amiaza in Baile Olanesti si ne-am cazat fiecare pe unde am nimerit, urmand ca a doua zi sa ramanem doar noi doi in Vila Florica (fara nici-o legatura cu numele sotiei). Si pentru ca baiatul de la receptie ne-a facut o propunere de doua proceduri gratuite la baza de tratament a Hotelului Olanesti, nu eram fraieri sa refuzam, mai ales ca la amandoi ne-a fost de folos. In cele sapte zile am strans multe amintiri placute pe care le-am strans in mai multe articole. Incerc sa completez acest articol doar cu cateva.

In vederea curei cu ape minerale am primit 2 nasturi rosii si niste ecusoane cu care aveam acces la toate izvoarele din statiune si de unde ne puteam umple sticlutele cu apa magica. Inteleg din articolul dvs. ca s-au modernizat intre timp si nu mai poti gusta din apa fara cartela magnetica, " cheie" care nu cred ca este gratuita. Vorbiti de trei parcuri, eu imi amintesc ca in fiecare colt de strazi (sau clin, cum zic oamenii pe aici, in Branesti) era gazon sau iarba, cativa pomi bine ingrijiti, cateva banci, la umbra pomilor, multe flori si arbusti. Duminica dimineata am fost, evident pe jos, pana la popasul si cabana de vanatoare Comanca, pe care cineva a confundat-o cu vila in care n-a apucat sa faca revelionul Nicolae Ceausescu. Am fost trei zile si la plaja si duminica 14 august cand au venit copii sa ne ia au fost surprinsi sa ne vada bronzati. Dar ajunge cu amintirile, mai ales intr-un ecou.

Numai bine si calatorii placute!

PS. Cei din generatia mea isi aduc aminte, cu nostalgie, ca poza izvorului 24 se gasea in cartile noastre de geografie, la capitolul statiuni balnea re.

@liviu49 - Mulțumesc pentru ecou... vremuri și vremuri.

Un articol care mi-a adus lacrimi in ochi, am revazut statiunea mea de suflet, statiunea unde mi-am petrecut majoritatea vacantelor de vara din copilarie. Am facut si eu traseul de cateva ori dar pornind din fata izvorului 24. Iar pozele sunt superbe, multumesc pentru amintirile trezite

@ioana74: Mulțumesc pentru aprecieri; mă bucur că articolul te-a purtat în lumea sfântă a copilăriei. Amintirile frumoase reprezintă un suport important în viața fiecăruia.

@tata123: Cautam informatii despre Olanesti si imprejurimi... dupa rewievul dvs. mi-am dat seama ca nu mai am de cautat!!!... pozele m-au ajutat sa imi fac o imagine a ceea ce urmeaza sa vad live... deja ma vad acolo!!!... mai putin... multumesc pt. detaliile pretioase, si felicitari pt talentul dvs de prozator!!!... O vară frumoasa va doresc!!!

@austriaca: Arealul geografic în care sunt amplasate Băile Olănești este unul superb, stațiunea dând semne de revenire în ultimii ani. Există destul de multe posibilități de petrecere a timpului liber, în afară de curele de tratament, pornind de la excursiile în împrejurimi (Piatra Scrisă, Schitul Comanca, Schitul Bradu, mlaștina Mosoroasa), bălăceală în aquaparcul interior de la Tisa Spa, până la incursiuni mai lungi pe valea Oltului sau spre Govora, Horezu și salina Ocnele Mari.

Mulțumes pentru aprecieri. Vacanță plăcută!