Toate drumurile duc la... Lepsa

TIPĂREȘTE

Adica nu toate drumurile duc la Lepsa insa drumul Focsani – Targu Secuiesc – Brasov sau invers Brasov – Targu Secuiesc – Focsani e cu trecere prin Lepsa, iar drumul meu ajunge acolo de vreo 30 de ani.

Ca sa mearga bine articolul il rog pe web sa-l asezoneze cu acest filmulet (montat lui de cel mic) in care sunt particele din cele povestite mai jos.

https://www.youtube.com/watch?v=ClrxA2Wb870

Tot la inceput vreau sa va mai spun ca pozele atasate acestui review (alt motiv de intarziere) sunt poze care provin din perioada 2005-2013 si apoi din 2016. O foarte interesanta vedere asupra oamenilor si locurilor si unii si altii s-au schimbat mai mult sau mai putin.

Prima data am ajuns in zona in 1986 cand matusa mea (sora mamei) era mandra ca isi luase acolo un mic loc pentru o casuta la distanta foarte mica de doar o casa de alti prieteni (de fapt si-au construit casele in acelasi timp) si asa ca am fost sa vedem locul. An de an mergeam acolo si petreceam fie sarbatori de iarna, Paste, diverse aniversari, concedii sau pur si simplu un weekend.

Cativa ani mai tarziu m-am mutat la prietenii lor deoarece intre timp mi-au devenit socri  asa ca anii au trecut incet, incet, vizitele la matusa s-au transformat in vizite la socri, astfel incat in fiecare an petreceam ceva zile pe acolo cam in fiecare anotimp.

M-am bucurat de zona aceea foarte mult de fiecare data (mai putin de drum care era cu serpentine, asta pana s-a latit drumul, astfel incat acum nu mai am probleme) este un loc in care te relaxezi, ai unde sa te plimbi astfel incat sa nu simti cand trece vremea.

Am sa va povestesc pe unde ne plimbam noi sau pe unde ne plimbam astfel incat cum s-ar spune, sa va spun ce facem noi cand suntem acolo.

Am sa incep cu tabara de la Galaciuc, situata intre Tulnici si Lepsa, exact in varful dealului. Aici am intrat o data in urma cu cativa ani insa nu in perioada taberelor, e un loc in care copiii se simteau superbine din cauza aerului in special. Fiind un loc in mijlocul padurii e o adevarata relaxare pentru copii. De aici se spune ca se pot vedea cinci din cele sapte sate intemeiate de feciorii babei Vrancioaia. Nu am verificat insa pot doar sa cred ca asa este.

Ajungem si la Cascada Putnei. La cascada ajungem dupa ce coboram niste trepte din piatra si prevazute cu balustrade. Locul de unde se poate admira cascada este protejat si el de balustrade. Imi pare rau ca nu am gasit poze mai vechi deoarece in urma cu ani nu existau aceste amenajari putand cobori foarte aproape de apa. De fapt o sa se vada intr-o poza mai veche cum in partea de lac ca sa zicem asa este o persoana care face baie. Este spectaculos dar si foarte periculos drept dovada ca au fost oameni care s-au aventurat ceva mai mult si acolo au ramas. Ca o mica divagatie acolo era sa ramana si tatal meu care putin mai sus de cascada a vrut sa sara de pe un mal pe altul si a pasit corect dar a alunecat si l-a luat apa rostogolindu- printre pietre. Marele lui noroc a fost ca a reusit sa se agate de o piatra de unde l-au scos niste salvatori care erau in zona in exercitii, asa ca recunosc cinstit ca mai ales dupa ploi cand este involburata mi-este teama de ea.

In aceasta zona vara se instalau o multime de corturi, asta pentru ca exista si o mica pensiune/ restaurant care mai asigura eventual ceva cazare/ masa, se pare insa ca preferintele s-au mutat spre alte locuri de campare mai ofertante, vezi mai jos. Intr-un an (vreo 20 in urma) am intalnit aici veniti cu corturile un grup de prieteni ghizi de munte si i-am intrebat de ce au ales acest loc (aveau o intalnire ceva) si mi-a raspuns ca este declarata ca fiind zona cea mai oxigenata.

Aici de aceasta data nu am mai facut poze, o sa pun pozele facute in primavara de Paste. Am sa pun insa poze de la cascada vazuta de pe partea cealalta. Si pentru ca am pomenit de partea cealalta hai sa ajungem acolo. Mergand pe sosea la aproximativa 600 m pe partea stanga este un pod unde la capatul celalalt drumul se bifurca la stanga spre camping iar la dreapta spre Rezervatia Tisita. Facem stanga si la 50 m (in dreptul unei mici troite) drumul se bifurca iar, dreapta duce spre alte case (printre care si a soacrei mele) si unde chiar la inceput exista si un mic izvor, apoi drumul continua urcand pana cand casele dispar si drumul ajunge prin padure intr-o zona numita “Observator”. Daca insa in loc sa o luati in dreapta pe langa aceasta troita mergeti drept (paralel cu raul Putna) drumul duce spre un camping amenajat inainte de cascada. Din loc in loc insa se poate cobori pe cararui inguste si la apa, si dupa ce depasim si pensiunea numita Casa Tisaru ajungem la camping.

Tot pe acest drum pana in camping, o hartie A4 in poarta unei case ne-a atras atentia. Pe aceasta scria: Colectia etnografica – Odaia lui Mos Costica - program zilnic 9-20, intrarea libera. Din pacate desi era doar 19.30 poarta era inchisa si nici nu am vazut miscare pe acolo. Daca veti ajunge inaintea mea pe acolo intrati si povestiti ce ati vazut.

Am ajuns la camping, amenajat putin cam rustic, de fapt totul a pornit de la o casa a unor sateni, care in momentul in care au vazut ca se monteaza corturi acolo intuind potentialul, au amenajat si o asa zisa toaleta (cam …) si un fel de foisor, si o casa de oaspeti si pune-te pe afacere. Pot spune ca acolo vin multi cu cortul, deoarece este foarte aproape de apa, astfel ca te poti relaxa si zbengui cat e ziua de lunga.

Scopul pentru care mergem intotdeauna acolo pe malul apei este de a arunca pietre in apa si sa vedem a cui piatra sare de mai multe ori, pe o stanca in fata este scris Atentie! pericol de inec si sa vedem cine nimereste litera A, asta antrenand deopotriva copii, tineri si adulti. De data aceasta era si un cuplu pe malul apei care facea un gratar, insa si ei s-au lasat antrenati in aceasta joaca. Si asa a uitat lumea de tablete, smartphone si alte toane.

In aceasta zona avem ceva poze facute de-a lungul timpului asa incat ii ramanem credinciosi.

Tot in acea zona poti patrunde mai in padure (soacra mea spunea ca merge pe Canele ), am facut-o si noi ani la randul auzind chiar si ursul fara nici o gluma.

Din camping iesind prin gard (nu radeti este singurul loc mai accesibil, si este doar un gard de sarma ghimpata, pus probabil pentru animale) puteti ajunge in spatele cascadei de unde o vedeti iarasi in toata splendoarea ei (o sa o vedeti si voi in poze).

Iesim inapoi pe sosea (nu am uitat de rezervatia Tisita, dar data viitoare va vorbesc despre ea) si mergem spre Lepsa insa chiar la intrarea in Lepsa exista iarasi un loc de popas (cazare/ masa/ magazin) numit Piatra Ciutei (nu am stiut numele asta niciodata, stiam doar “La Saragea” dupa numele proprietarului). Aici fata in fata cu aceasta pensiune este si un izvor frumos amenajat.

Am ajuns si in Lepsa, mai precis in centru unde pe partea dreapta inainte de biserica, este un mic magazin cu de toate, unde vedem si niste panouri explicative ale zonei, dar si un mic targ/ expozitie unde sunt expuse spre vanzare dupa cum scrie afisul “Produse traditionale” (miere, nuci) si mai sunt expuse (alaturi de o poza infatisand un batran cu parul si mustatile albe) unelte vechi si un afis pe care scrie “Sunt de la bunicu”, o sa vedeti de asemenea din poze.

Ne continuam drumul, si intram pe drumul paralel cu rauletul Lepsulet pentru a vizita Manastirea Putna. Dar si despre aceasta pe mai incolo. Dupa ce am ajuns din nou in drumul principal ne-am continuat drumul spre Gresu admirand vilele construite acolo si in unanimitate cu sotul meu am ajuns la concluzia ca in Gresu vilele sunt mai frumoase.

De ce am venit in Gresu? ca sa va prezint si barajul de la Gresu. Pe vremea raposatului s-a incercat construirea unor microhidrocentrale pentru uz local. S-au investit bani, s-a distrus natura iar acum acele locuri sunt in ruina. In ruina nu chiar deoarece chiar si asa nefolosite am vazut ca locul era cat de cat curatat, dar chiar si asa cand spartura in baraj menita a face loc apei (o sa vedeti pozele) este astupata atunci se strange apa multa. In fine, sper ca pozele vor fi suficient de sugestive.

Am luat-o inapoi spre casa cu un ultim obiectiv pozat doar (ca era duminica), pastravaria. Asa ca i-am facut poza si mi-aduceam aminte cum mergeam frecvent pe acolo sa luam pastravi si nu mai stiu daca de acolo sau nu, unchiul meu venea cu niste palete din brad la mijloc cu pastrav afumat, o bunatate. Pastravaria a fost infiintata in 1955 asa incat de acolo s-a mancat mult peste in tara asta.

Din Lepsa exista un drum si spre Soveja insa pentru ca nu a fost intretinut nu poate fi folosit. Si la Soveja am fost de cateva ori, prima data (daca nu ma insel) in timpul Olimpiadei din 1980 si cum eram la categoria tineret eu am stat in camera, uitandu-ma la gimnastica si asteptand nota Nadiei, celebra jumatate de ora de asteptare a unei note.

Punand lucrurile cap la cap pot fi facute drumetii frumoase, am vazut corturi montate si pe Lepsulet chiar.

De fiecare data plecam de acolo cu o usoara melancolie, insa stim ca vom reveni. Iar eu voi reveni si cu Rezervatia Tisita dar si cu Manastirea Lepsa in curand.

Pe cei care nu au fost niciodata acolo ii indem din toata inima sa mearga, au ce vedea iar celor care au ajuns deja acolo nu le pot spune ca ori de cate ori vor merge din nou acolo vor mai descoperi sigur ceva nou de vazut.

Cat despre mine va dau intalnire in curand tot cu impresii din aceasta zona.

---

VIZUALIZĂRI: 6219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI