Cairo cu locuri stiute dar si nestiute de unii turisti! (6)

TIPĂREȘTE

Cairo nu este unul dintre orasele unde mi-as dori sa ma mut sau sa studieze copilul meu. Este doar o mare metropola care merita vizitata macar odata in viata. Este genul de capitala care nu se incadreaza in standardele la care romanii se asteapta.

Este mai mult un oras al contrastelor, la prima vedere zici ca este ca dupa un bombardament, cu multe cladiri cenusii, rosiatice, majoritatea cladirilor fara geamuri, fara acoperisuri, cu mizerie pe strazi, cu autobuze pline ochi, cu mirosuri ciudate, cu o aglomeratie de nedescris pe strazi, cu parc auto foarte vechi, insa cu toate neajunsurile acestor pareri, totusi palpitatiile pe care le ai la atingerea marilor monumente consacrate, iti taie pur si simplu respiratia si te face sa uiti de toate chestiile care la prima vedere te fac sa strambi din nas. Ramai doar cu ideea ca ai venit sa vizitezi, nu sa locuiesti acolo!

Clasa de mijloc cam lipseste, coruptia si la ei este in mare voga. Pe stalpi sunt multe afise cu politicieni actuali (tablourile cu Mubarak au disparut si au aparut cu actualul presedint El Sissi). Tara are resurse economice din tranzitarea canalului Suez, din agricultura, din petrol, din putinul turism, totusi sunt multi oameni saraci. Si motivul acestei saracii este si coruptia, nu neaparat suprapopularea! Acum am observat ca tot mai multe femei muncesc, fata de acum 8 ani cand abia, abia zaream zaream o femeie pe la hotel sau in vreun magazin. Aproape toate masinile sunt lovite de cel putin trei- patru ori si raman nevopsite sau apar peticite.

Dolarii americani se accepta oriunde. Uneori poti si primi rest in dolari. Insa daca insisti sa platesti in dolari, te cam poti pacali din cauza cursului de schimb care nu e favorabil turistului. Ideal este sa aveti lire egiptene pentru orice: binete, cumparaturi etc. Plimbarea pe Nil costa cam 10 dolari 40-50 minute. Noi am platit si 7 dolari doar pentru ca a negociat prietenul nostru.

Numarul de turisti a scazut dramatic fata de perioada dinaintea revolutiei din 2011, astfel ca multe cladiri gen restaurante si mici hoteluri de pe Nil si din apropierea Nilului sunt parasite. Pe alocuri privelistea de pe Nil este superba.

Despre trafic am mai povestit, dar e de mentionat ca transportul in comun este paralizat. Microbuzele si autobuzele sunt pline ochi, ele circuland cu usile deschise, iar calatorii coboara si din mers uneori.

Orasul Cairo in sine, este un amestec de vechi cu nou, de la perioada antica la cea medievala, terminand cu cea moderna. Cladirile istorice si locurile importante sunt ascunse privii de cartiere foarte aglomerate. Insa repeziciunea cu care se construiesc strazi, autostrazi chiar si suspendate, ma face sa ma intreb intr-una, de ce la ei se poate construi in ritmul asta atat de rapid si de calitativ si la noi nu? Chiar si cartiere intregi se vad de la aeroport in constructie masiva. E mereu praf si peste tot vezi mormane de pietris asteptand sa fie folosit.

S-au dezvoltat de atat de multe mici orasele in jurul Marelui Cairo, incat apar ca niste sateliti pe harta.

Incercati sa beti sucul din trestie de zahar, se gaseste rar dar ei sunt innebuniti dupa acest suc. Mie personal nu mi-a placut, poate pentru ca nici stomacul meu nu era inca refacut si am fost reticenta in a savura sucul, dar dupa cum aveau toti pe strada, mi-am dat seama ca era la mare cautare. In schimb, mai pe la toate colturile erau tonete mici, mici unde se prepara fresh din portocale cu gheata. Soferii se opreau si cumparau. Se vindea in pahare de plastic de unica folosinta mari si daca nu puteai consuma tot sucul, fiindca mai toti cumparatorii erau soferi, vanzatorii goleau sucul neconsumat din pahar intr-o punga subtire de plastic, puneau un pai si faceau un nod in jurul paiului si asa plecau cu sucul la punga. Am incercat si eu :), mi-a prins bine pe drum, ar fi fost pacat sa arunc un fresh asa concentrat si dulce... Ceea ce m-a intrigat la prepararea sucului a fost ca fructele nu aratau spectaculos de bine, pareau prapadite, insa sucul era teribil de dulce.

Am concluzionat ca asa dulceata la portocale nu am gasit la portocalele din Romania niciodata. Peste tot erau atarnate fructe mango, atat de multe erau ca invariabil mi-a venit gandul ca la ei mango este la fel ca la noi marul. De asemenea si sucul de mango era mortal de bun. Dimineata, eu beam o carafa de suc de mango, preparat acasa, atat de simplu se facea... fructe apa si gheata, toate sfaramate la blender! In schimb ei prefera totusi sucurile foarte dulci. Mai adaugau zahar cu toate ca sucul fara zahar era dulce. La fel procedau si cu ceaiul!

Majoritatea egiptenilor nu incep lucrul foarte devreme (exceptand joburile de la hotel, din gari, din aeroport unde este trafic continuu), deoarece programul lor se prelungeste pana tarziu in noapte (aici vorbesc despre vanzatorii de orice fel). Este asa o forfota noaptea tarziu, incat ai senzatia ca este mijlocul zilei, nu miezul noptii. De aceea primele 2 zile ne-a fost greu sa ne adaptam vietii de noapte, noi nefiind obisnuiti sa pierdem noptile, sau sa ne culcam extrem de tarziu. Dar in fiecare noapte ajungeam acasa spre 1- 2 noaptea. Evident dimineata nici noi, nici prietenii nostri nu ne mai trezeam la prima ora. De aceea uneori treceam direct la pranz in loc de micul dejun. In magazine imi placea ca desi nu cumparam nimic, probam foarte multe haine, nimeni nu se supara si nu bombanea pentru foiala!

In cartea 1001 de nopti, se spune ca “cel ce nu a vazut Cairo, nu a vazut lumea deloc.”

---

VIZUALIZĂRI: 3347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI