Plimbare cu barca în Delta Dunării, printre nuferi și pelicani

TIPĂREȘTE

Până în urmă cu două zile am fost la mare, dar nu despre asta vă voi povesti acum. Cert este că după ce am terminat sejurul pe litoral ne-au mai rămas la dispoziție vreo trei zile de concediu; ce să facem?! Nu aveam alte planuri (și nici nu voiam să ne întoarcem acasă), așa că am așteptat să vedem cum va fi vremea în continuare. Și pentru că prognoza părea ok, ne-am hotărât... de la mare am plecat direct în Delta Dunării!

Am mai fost acolo în urmă cu vreo doi ani, însă atunci nu am avut inspirația să ne plimbăm cu barca pe lacurile și canalele din zonă. De data aceasta însă, plimbarea cu barca prin deltă a fost principalul nostru obiectiv. Ne-am cazat la o pensiune din localitatea Murighiol (o voi prezenta cu altă ocazie) și seara am mers în recunoaștere la debarcaderul din sat. Acolo sunt ”parcate” numeroase bărci mari și mici, acoperite sau nu, mai colorate sau mai puțin colorate. Cert e că ai de unde alege, asta vreau să subliniez! Iar ofertele sunt și ele diverse și ești ”îmbiat” de cum pui piciorul pe strada unde se află debarcaderul. Important este în primul rând bugetul avut la dispoziție și apoi destinația pe care o alegi. Pentru că pot fi făcute excursii de 2-3 ore, dar și excursii de aproximativ o zi (către Letea, Perișor ori Caraorman).

Chiar dacă seara am fost abordați de câțiva bărbați, nu am bătut palma cu nimeni. Am aflat doar că pentru o excursie de două ore și jumătate – trei ore pe lacurile din zona Uzlina (asta ne interesa pe noi) ar trebui să plătim cam 50 de lei de persoană.

Dimineața ne-am trezit aproape de ora 08.00, am pus în rucsac o sticlă de 2 litri cu apă, niște biscuiți și câte o bluză cu mânecă lungă (astfel de haine sunt utile și atunci când este răcoare, dar și când soarele strălucește cu putere) și -bine echipați- am pornit spre debarcader.

Știind cam care sunt prețurile (din seara precedentă), ne-a fost relativ ușor să ne hotărâm asupra unei bărci. Tot ce ne interesa era ca barca să aibă acoperiș (protecție contra soarelui) și să arate bine. Am fost imediat întâmpinați de către un bărbat care ne-a întrebat dacă dorim o plimbare. La auzul răspunsului nostru afirmativ, ne-a spus că o plimbare de circa două ore și jumătate pe patru lacuri ne-ar costa 200 de lei. Cunoscând deja ”piața”, am negociat și am obținut 150 de lei (adică 50 de lei de persoană). Mai rămăsese să vedem barca, iar ambarcațiunea s-a dovedit a fi pe gustul nostru, adică avea acoperiș (de culoare verde) și nu părea chiar o biată ”coajă” care să fie ”înghițită” de apele bătrânului fluviu. Barca putea transporta opt pasageri (nouă cu căpitanul), iar motorul Suzuki promitea să ne ducă repejor la vânătoare de fotografii cu pelicani, stârci, nuferi ori alte minunății.

Întrucât în timpul săptămânii este mai puțin aglomerat decât pe perioada weekend-ului, am fost singurii pasageri ai bărcii și ne-am bucurat de acest lucru. Căpitanul nostru a fost un băiat de vreo 20 de ani, pe nume Andrei, care s-a dovedit a fi un conducător foarte priceput al bărcii, dar și un bun cunoscător al locurilor (ne-a oferit numeroase indicații pe traseu despre bălți, vegetație și faună).

Înainte de a pleca, am primit fiecare câte o vestă și apoi am pornit la drum! A, era să uit! Andrei ne-a prezentat pe scurt itinerariul: canalul de la debarcader, ieșire în brațul Sfântu Gheorghe, intrare apoi pe brațul Dunărea Veche (către Uzlina). De acolo urma să intrăm pe canalul Uzlina spre lacurile din zonă: Uzlina, Pojarnia, Clisciova și Cagluatova (sper să le fi reținut corect, le-am notat în telefon după ce Andrei a repetat aceste denumiri).

Până la ieșirea de pe canalul debarcaderului Murighiol am plutit destul de repede. Atunci când am ajuns pe brațul Sfântu Gheorghe am asistat la alimentarea bărcii cu combustibil. Există acolo o stație de carburanți, iar alimentarea nu a durat mai mult de un minut. Am intrat apoi pe brațul Sfântu Gheorghe/Dunărea Veche și Andrei ne-a indicat pe malul drept (pe direcția noastră de navigare) un ansamblu de clădiri de protocol despre care ne-a spus că reprezintă o fostă vilă a lui Nicolae Ceaușescu. După cât de îngrijit era locul, sunt convins că și actualii demnitari profită din plin de acea locație.

Între timp am văzut fel de fel de păsări, însă denumirile nu prea le-am reținut. După vreo zece minute am ajuns la Uzlina, iar siluetele diferitelor locații de cazare se profilau tot mai clar. Peste tot numai pontoane, sălcii, ambarcațiuni și pescari care așteptau cu răbdare ”marea captură”! La intrarea pe canalul Uzlina am avut surpriza să fim reținuți pentru un scurt control de către un domn aflat într-o șalupă de la Autoritatea Navală Română. Andrei a prezentat actele bărcii și documentele sale personale; totul a fost ok, așa că am pornit din nou la drum.

Avansând pe canalul Uzlina, tot mai multe păsări și-au făcut apariția; am reținut denumirile de chiră de baltă, stârc cenușiu, stârc galben sau stârc de noapte, dar și găinușă de baltă. Ciorile merită și ele amintite, am văzut destule exemplare!

Imediat ce am ieșit pe lacul Uzlina s-au profilat la orizont siluetele câtorva pelicani. Toate cele patru lacuri pe care ne-am plimbat au apa de adâncime mică, între 120 și 200 de centimetri. Existau porțiuni unde apa era foarte limpede, așa că am văzut fundul apei, dar și puietul de pește care săgeta prin apă în toate direcțiile. Nici broscuțele nu lipseau de la apelul nostru!

La un moment dat, ne-am apropiat de niște trunchiuri de copaci ale căror cioturi ieșeau din apă și pe care stăteau grupate numeroase păsări de apă. În zona lacurilor am mai văzut egrete, cormorani, lebede care stăteau mai la distanță de traseul bărcilor, dar și tot mai mulți pelicani. Aceștia din urmă s-au dovedit a fi mai îndrăzneți, așa că ne-au permis să îi fotografiem din apropiere.

Începând cu lacul Pojarnia, am trecut pe lângă zone întinse pline de nuferi galbeni, iar de câteva ori am putut admira și delicatele flori ale nuferilor albi. Superb, o să vă convingeți din fotografiile pe care le voi atașa!

Din loc în loc, am văzut unele bețe înfipte care ieșeau la suprafața apei. Andrei ne-a spus că ele reprezintă niște semne puse de pescarii din zonă și că pe dedesubt sunt plasele întinse de pescari. Pentru a ne arăta mai de aproape asta, Andrei a oprit barca de vreo două ori, a ridicat niște bețe de care sunt prinse plasele și astfel am văzut exemplare de caras sau chiar vreo două știuci care atârnau în aceste capcane. Ne-a spus că pescarii trec zilnic și culeg peștele din plase, iar la aproximativ două săptămâni schimbă locul de amplasare a plasei. Am întrebat și dacă putem cumpăra pește de la acești pescari, însă am aflat că majoritatea peștelui ajunge la pensiunile din zonă, pe baza unor înțelegeri făcute din timp.

Din loc în loc ne-am întâlnit cu alte bărci și ne-am salutat cu turiști veniți să descopere -ca și noi- frumusețile Deltei Dunării. Apropiindu-ne de finalul plimbării, am revenit pe lacul Uzlina și apoi am intrat într-un tunel de sălcii. A fost o experiență deosebită, la fel ca întreaga plimbare.

Sfârșitul plimbării a însemnat ieșirea în canalul Uzlina, apoi pe Dunărea Veche și brațul Sfântu Gheorghe, către debarcaderul de la Murighiol. L-am mai întrebat pe Andrei cât ar costa o excursie la Letea ori la Perișor, iar el ne-a spus că pentru oricare dintre cele două destinații costul ar fi de aproximativ 600 de lei pentru barca lui.

Privind la ceas, am constatat că plimbarea noastră a durat două ore și 35 de minute (între 08.45 și 11.20). I-am mulțumit lui Andrei și am plecat spre locul de cazare, încântați de experiența trăită.

Ajuns la final de articol, recomand tuturor o plimbare cu barca în Delta Dunării! Este una dintre acele experiențe care trebuie încercate măcar o dată în viață! Noi deja ne dorim să revenim acolo și să explorăm alte locuri la fel de frumoase din Delta Dunării!

Vacanțe frumoase! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 15883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI