Ce am mai făcut prin Kaprun şi ce ne-a rămas pentru altă dată

TIPĂREȘTE

Kaprun. Un sat aflat în Parcul Național Hohe Tauern, nu departe de câteva dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din Austria, una dintre cele mai bune zone schiabile austriece (împreună cu Zell-am-See), are de oferit şi pe timp de vară câte ceva de făcut turiştilor ce vin să-l viziteze.

După ce v-am povestit despre Hochalpenstraße şi Kitzsteinhorn, acum a venit rândul celei de-a treia zile a scurtului nostru sejur acolo. Dimineaţa se arăta urâtă, ceţoasă... ne-a cam tăiat cheful, dar era păcat să lăsăm vremea să ne strice distracţia, aşa că am plănuit ceva 'uşor' pentru început: Fahrzeugmuseum Helmut Vötter (muzeul de automobile Helmut Vötter). Apoi aş fi vrut să mergem la Muzeul Kaprun şi la biserica din sat, dar... socoteala de pe deal nu s-a potrivit cu cea din târg. Pentru că, odată începută coborârea celor 6 serpentine care uneau pensiunea nostră de valea râului Kaprun (şi de satul propriu-zis), ne-am dat seama cât de cu capul în nori (la propriu!) eram. Cu câteva zeci de metri mai jos, am ieşit din nor, vremea era destul de frumoasă şi planul s-a schimbat din mers; a rămas muzeul (doar pentru mine, fetele nefiind interesate), apoi urma să distrăm şi copilul (din noi, dar şi pe cel din dotare) şi să mai încercăm şi câteva vizite la nişte 'minuni ale naturii'. Voi detalia şi în alt articol, deoarece o parte nu erau în Kaprun, dar nici prea departe.

La muzeu se ajunge foarte uşor (ca de altfel în orice loc din această localitate cu doar 3000 de locuitori permanenţi). E aproape de centrul staţiunii, la subsolul unui frumos hotel de 4 stele. Din strada Castelului (Schloßstrasse) numărul 32, unde se găseşte, se intră pe o străduţă laterală şi în spatele hotelului este o parcare gratuită pentru vizitatorii muzeului.

Afară, sunt câteva 'exponate' care îmbie pe orice curios sau pasionat de maşini să intre (o minimaşinuţă şi o cabină de telegondolă). La parterul hotelului, chiar lângă recepţie (care are rol şi de casă de bilete pentru muzeu, dar şi de magazin de suveniruri), se află primul exponat achiziţionat de Helmut Vötter, un BMW 300 Isetta.

Mi-am luat rămas-bun de la fete pentru vreo oră maximum, am luat bilet (7 €) şi am coborât. Parcă intri acolo în peştera lui Ali-Baba, dar un Ali-Baba pasionat de motoare şi alte maşinării...

Pozele vor arăta o (mică) parte din cele peste 170 de maşini, motociclete, motorete, vehicule utilitare, tractoare, dar chiar şi un tonomat din anii '60, plăcuţe indicatoare, precum şi două camere amenajate ca prin anii '50. (astea mi-au amintit oarecum de muzeele londoneze). Ce mi-a plăcut acolo în mod deosebit? le enumăr, într-o ordine aleatoare: un Rolls-Royce Silver Wraith, un vagon al telefericului despre care v-am spus că a ars în 2000 - Gletscherdrachen (Dragonul Gheţarilor) dintre primele care au fost în uz pe acea linie nefericită, un Ford model A - cea mai vestită 'getaway car', un Steyr Cabrio 380 - cel mai mare model cabrio din lume omologat ca atare in Guiness book (are 23 de locuri!), un Citroen 11CV (altă 'getaway car' faimoasă), un Dodge WC51 militar şi ultimul (dar nu cel din urmă), un Porsche 917, câştigător al cursei de 24 de ore Le Mans din 1970 şi '71.

Dacă împărțim suprafaţa 'muzeului' de circa 1000mp la 170 de maşini, o să vă daţi seama cât e de înghesuit locul acolo. Şi de aceea, mi-a mai plăcut ceva: modul cum sunt expuse toate 'jucăriile': pe etaje/rafturi, unele care sunt mai 'blocate la mantinelă' beneficiază de oglinzi montate la perete, astfel încât să poată fi admirate şi părţile ce nu sunt accesibile direct. Minte de neamţ, ce mai!

Mai adaug un singur lucru: tema colecţiei este 'vehicule populare din perioada 1930 - 1970'.

Am ieşit de acolo plin de invidie, că nu avem şi noi, pe undeva o astfel de colecţie. Cea de la Muzeul tehnic D. Leonida e cam palidă, dar ar putea fi o referinţă de la care să pornim comparaţia.

Bun, afară, fetele mă aşteptau nerăbdătoare, să ajungem la una dintre chestiile mult dorite de fată, dar şi de copiii din noi: Alpine coaster Maisiflitzer!

Un roller-coaster ceva mai aparte - urcarea se face la fel ca la cele clasice, dar coborârea e liberă, controlată doar de temerarii pasageri ai 'săniuţelor' pe role ce coboară gravitaţional pe o şină lungă de 1300 de metri! E chiar la intrarea în staţiune. Preţuri: adulţi 9,50 €, copii (peste 12 ani) 6,50 €. Se pot cumpăra şi blocuri de câte 3 ori mai multe, mai ieftin. Sau bilete pentru familii - 2 adulţi +2 copii. Sau alte variante...

Ce să vă spun? Traseul are câteva coborâri abrupte, vreo 2 'trambuline', câteva bucle de 360 de grade - o feerie! Sunt pictograme cu text înaintea locurilor mai periculoase, care îi avertizează pe cei care coboară asupra manevrei care urmează. E o senzaţie nouă, după coborâre aş mai fi mers odată, da' mna! dacă ştiam, luam un bloc din ăla cu 3 bilete...

Data viitoare!

Şi tot pe o dată viitoare au rămas vârful Maiskogel, rezervoarele Kaprun, cheile Sigmund-Thun şi - de ce nu? - Tauern SPA.

Restul zilei, pe curând!

PS fără PMA!

---

VIZUALIZĂRI: 5201 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI