Cu feribotul spre Lesvos [Ayvalik TR - Lesvos]

TIPĂREȘTE

Am sa va povestesc despre aventura noastra cu feribotul spre insula Lesvos.

Feribotul trebuie luat din portul turcesc Ayvalik.

Sunt doua companii care opereaza pe traseul Ayvalik-Lesvos si retur: Turyol si Jalem tur. Ca sa nu avem surprize, am facut rezervare cu trei luni inainte. Am aflat astfel ca feriboturile de la Turyol si de la Jalem tur pleaca fix la aceleasi ore spre insula: 9 si 18. Intoarcerea se face tot la aceste ore, 9 sau 18.

Problema este insa urmatoarea: doar feribotul care pleaca la ora 9 spre insula are spatiu pentru masini. Asa ca am fost obligati sa stam o noapte in Ayvalik ca sa luam feribotul de dimineata.

La intoarcere, se schimba socoteala: doar feriboul care pleaca la ora 18 de pe insula are spatiu pentru vehicule! Astfel ca am mai stat o noapte in Ayvalik... (vezi review)

Feribotul ne-a costat 170 euro, adica 75 euro 3 adulti, intrucat copilul de 13 ani este considerat adult, 15 euro copilul mai mic si 80 euro masina. Am ales firma Turyol. Atentie, cand ajungeti in port, trebuie sa va duceti la sediul firmei, care este foarte aproape de locul in care se face vama, ca sa printati biletele.

In sfarsit a sosit si ziua mult asteptata. Am ajuns spre seara in Ayvalik si am mers sa ne printam biletele ca sa nu mai fim stresati a doua zi. Am vazut ca trebuie sa fim cu o ora si jumatate mai devreme la vama. Ni s-a parut cam exagerat.

Dimineata, am ajuns pe la ora 8 in port. Ne-am speriat cand am vazut o coada uriasa, pana in strada! Toti acei oameni vroiau sa mearga in Lesvos.

Mai intai insa, trebuia sa parcam masina. Un vames ne-a cautat pe o lista, a gasit numarul masinii si ne-a deschis poarta ca sa intram. Apoi ne-a pus sa deschidem portbagajul, s-a uitat, a ales un troler si ne–a spus ca trebui sa il luam cu noi inauntru. Ne-a spus, adica ne-a dat de inteles prin semne, pt ca nu vorbea decat turca...

In fine, ne-am asezat la uriasa coada, dar surprinzator, a mers destul de repede. Am intrat, si aici, ca la aeroport, trebuia sa treci bagajele prin scanner, la fel si noi am trecut. Apoi controlul pasapoartelor. Am crezut ca am scapat si am fugit la feribot. Sotul a luat masina, dar surpriza, domnul de la imbarcare ne-a spus intr-o engleza aproximativa ca trebuie sa ne intoarcem in vama si sa luam un tichet pentru masina.

Am alergat din nou inauntru, acolo o vamesa care nu stia decat turca ne-a verificat toate actele masinii, a cautat nu stiu ce pe calculator si apoi ne-a eliberat un tichet. Am fugit iar la feribot, in sfarsit ne-am urcat pe vas.

Vreau sa va spun ca ferry are spatiu doar pentru fix 10 masini, si alea parcate la milimetru una langa cealalta! Deci e clar ca daca nu faceti rezervare din timp, riscati sa ramaneti in port…

Vasul are 2 nivele. Jos este barul. Aici am stat noi. Proasta idée! A fost un dute-vino continuu. La un moment dat am vazut ca s-au ocupat toate locurile, dar pasagerii continuau sa vina. Intr-un tarziu, pe la 9 si 20, feribotul a plecat. Era arhiplin. Multa lume a stat pe jos, pe punte. Halal organizare! De ce trebuie sa vanda mai multe bilete decat numarul de locuri? Mai bine ar mai baga o cursa. Totusi am ramas optimisti, doar urma sa ajungem in sfarsit pe insula. Ne-am zis ca fiind inceput de weekend, se duc mai multi turisti acolo. Cam 80% dintre pasagerii de pe vas erau turci.

Cu vreo 20 de minute inainte de oprire, oamenii au inceput sa se inghesuie spre iesire, de parca vroiau sa iasa toti odata! Nu am inteles imediat, dar dupa ce am ajuns in port, ne-am prins: si-au dat coate ca sa fie primii la vama, pt ca, ce sa vezi, aici din nou coada!

Pana am scos masina, pana ne-am dumirit unde trebuie sa o parcam, am ajuns ultimii la coada. Dupa vreo 30 min. am intrat in sfarsit in cladire. Un vames ne-a observat si ne-a chemat in fata la un ghiseu unde se verificau pasapoartele cetatenilor UE! Daca am fi stiut de la inceput…

Bagajele nu le-au mai verificat, doar pe ale turcilor le-au scanat. Noua ne-au studiat actele de la masina si din nou am primit un tichet cu care am plecat afara, unde era un vames care ne-a intrebat daca in masina avem tigari sau alcool… Apoi ne-a deschis poarta si am plecat spre Anaxos unde aveam cazarea (vezi review).

De pe insula am plecat intr-o zi de marti. Ne-am zis ca sigur vor fi putini pasageri, mai ales la ora 6 seara. Am cautat in port locul de unde trebuia sa ne imbarcam. Cu greu am zarit ca scria Turyol pe un vas. Am zis, gata, asta e, mergem acolo.

Am vazut o cladire care semana cat de cat cu o vama, si am zis sa intru sa vad daca este asa. Acolo, soc: coada pe vreo 4 randuri! Galagie, bagaje, copii... M-am imbarbatat zicandu-mi ca sigur oamenii astia pleaca spre diferite destinatii. Trebuie sa vad unde scrie Ayvalik.

Dupa cateva minute de nauceala, mi-am dat seama ca toti se duc in Ayvalik, intrucat celelalte destinatii sunt tot in Grecia, deci nu au nevoie de vama. M-am gandit ca sigur vom pierde feribotul, cu atata lume in fata noastra. Sotul pe de alta parte, nu stia unde trebuie sa duca masina. S-a invartit prin vama, pana la urma a intrat intr-un birou. Dupa cateva minute a revenit insotit de o vamesa care ne-a chemat pe toti si din nou am fost bagati in fata la verificarea pasapoartelor.

Am fugit repede pe vas. Sotul a parcat masina milimetric langa alta. Cu greu am gasit locuri sa stam jos. Dupa care stai si asteapta sa se imbarce toti pasagerii care erau la coada la vama. Cred ca au vandut bilete dublu fata de cate locuri sunt pe vas. Am plecat pe la 6 si 25. Noi eram singurii cetateni UE de pe feribot. In rest, doar turci. A fost o harmalaie de nedescris tot drumul. Am numarat vreo 10 carucioare cu copii mici. Urlau cand unii cand altii. Toti vorbeau tare. Multi stateau in picioare, altii pe jos. Adevarat balamuc! M-am simtit ca intr-un tren plin cu navetisti.

Cu vreun sfert de ora inainte sa ajungem, ne-am asezat si noi frumos la coada care incepuse sa se formeze. Dupa ce a acostat feribotul, oamenii au dat navala sa iasa printre masinile parcate pe ferry, cu carucioarele cu copii, cu trolere si tot felul de bagaje. Am crezut ca iar o sa ajungem ultimii la vama, ca doar nu era sa scoatem masina in timp ce treceau pasagerii. Dar ce sa vezi, turcii au inceput sa iasa cu masinile. Sa vedeti atunci discutii, tipete, nervi. Am procedat si noi la fel ca ei...

In timp ce stateam la coada, am vazut cum a venit un vames cu un caine spre masini. Cainele a inceput sa le miroasa. Nu stiu ce cautau. Probabil droguri.

Din nou a trebuit sa luam un troler cu noi ca sa il scaneze. Am ajuns destul de repede inauntru. Dupa ce am trecut de control, am vazut ca lumea de pe feribot fuge la duty free. Tot haosul si galagia erau acum in shop. S-a cumparat foarte mult alcool.

Am plecat repede spre masina, dupa care ne-am dat seama ca trebuie sa ne intoarcem inauntru ca sa ne puna stampila ca am intrat in Turcia cu masina. Am vazut biroul, déjà toti soferii de pe vas erau la coada. Am rezolvat si aceasta problema, dupa care am pornit spre Ayvalik- Sarimsakli, unde eram cazati.

S-a mers bara la bara pana in Samirsakli. Turcul la care am stat ne-a explicat ca este asa de aglomerat pt ca este sarbatoare la ei – bayrami. Deci se poate sa fi fost asa de multi cetateni turci pe vas tot din acest motiv. Am inteles ca au liber toata saptamana.

Cam aceasta a fost aventura noastra cu feribotul!

In incheiere vreau sa va mai spun ca s-a deschis o noua linie de ferry dinspre Kucukkuyu (Turcia) spre Petra (Lesvos) si retur. Acesta circula marti si miercuri, la aceleasi ore ca cel din Ayvalik (9 si 18). Din pacate nu are spatiu si pentru vehicule. Ar fi fost grozav daca ar fi avut, pt ca se scurta din drumul spre Lesvos. Dar oricum se pot face excursii de o zi pana in Kucukkuyu.

Calatorii placute va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 4887 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI