Maroc, frumuseti, tristeti si spaime

TIPĂREȘTE

Pentru iesirea anuala din Ianuarie, am decis Maroc anul acesta din motive financiare (convenabil) plus desigur dorinta vizitarii altei culturi, altui continent.

4 nopti si 5 zile la all inclusive la un resort turistic Eden Andalou in apropiere de Marrakesh.

Dupa trei ore si jumatate de zbor am poposit pe Menara International de unde ne-a ridicat taxiul pre platit.

Prima impresie, dupa trecerea prin vreo trei cordoane de securitate, calatoria cu taxiul spre resort, ariditatea, pustiitatea peisajelor, gramezile de pietre de pe marginea drumului, traficul... am zis, OK, om vedea.

Nu suntem genul sa stam in resort chiar la all inclusive asadar am planuit ce facem cele cateva zile.

Dupamiaza sosirii am petrecut-o la piscina si da, pentru prima oara in viata, am facut baie in luna Ianuarie in aer liber ma refer, soarele incalzea la un 24 de grade Celsius, bere rece si Dire Straits in boxele statiei de amplificare.

Pentru ziua urmatoare ne-am programat din timp la microbuzul care te duce in centrul Marrakesh-ului si, dusi am fost.

WOW! Ce culori, ce mirosuri, zgomotul pietii, traficul nebun, motorete, scutere, biciclete.

Ne refugiem spre piata centrala si suntem opriti la fiecare doi pasi de vanzatori ambulanti, cersetori, ghizi turistici, ce mai, daca initial poate parea ceva amuzant, in scurt timp devine agasant.

Ne lasam imbroboditi de un carutas si, dupa o targuiala sumara am decis sa facem o tura cu una din cele cateva zeci, poate chiar o suta, de calesti aflate acolo, doua ore 350 Dirham, cam 35 de Euro deci. Considerand ca in Salzburg am dat aceeasi bani pe jumatate de ora iar in La Valleta am dat 40 de Euro pe o ora, am considerat ca e rezonabil.

Carutasul nostru vorbea si ceva engleza si astfel am aflat si cateva chestii interesante. Desigur, ne-a dus sa vizitam o casa de sapunuri/uleiuri unde ne-au luat imediat in primire ceva femei sa ne explice toate beneficiile la chestiile de acolo, cand am intrebat de preturi... cam iti tremura genunchii nene! Am iesit spre dezamagirea vanzatoarelor si uimirea ghidului nostru ca nu cumparam nimic.

Am terminat calatoria cu caruta si am intrat in bazar.

Deja sfatuiti cumva ca sa nu ne oprim decat daca chiar vrem sa cumparam ceva, colindam printre toate tarabele, bem cate un suc delicios de greffe, stoarse pe loc, evitam cu dibacie toti cei ce mai mai ca te bagau cu forta in magazin, reusim sa ne targuim la sange cu un comerciant de genti de piele care nu ne scotea din "Asda price man, Asda price! ", Asda fiind desigur un supermarket ieftin in UK, si reusim sa luam un rucsac pentru fiul nostru, piele de capra autentica, 35 de lire sterline, dupa pretul initial cerut de 80. Valoarea sa in UK ar fi de peste 120/150 de lire, iar bucuria juniorului ce abia acum 10 minute l-a primit... priceless!

Cautam o umbra ceva unde eventual sa servim si masa, ne duce un tip pe niste scari interioare sus la o terasa de unde vedeai piata si forfota de dedesubt, habarnist cum sunt, cer o bere rece... se uita aia la mine ca la amenda, ca bere doar la nush ce restaurante, ei nu vand alchool deloc, bem cate o cafea si un suc de lamaie cu menta, preturi cam de Monacco, coboram si o mai luam la picior.

Intr-o piateta micuta vad niste ulocele de lut puse pe foc, cu cate un cap de oaie pe ele, fac poza de rigoare, imediat un omulet imi taie o bucatica de carne, delicioasa, intreb ce si cum, iarasi suntem trimisi sus, la terasa, intru in cea mai mizerabila locatie in care am intrat vreodata sa servesc masa si mananc una dintre cele mai deliciase mancaruri de le-am mancat vreodata, tagine de oaie cu turta. Improvizatia in slapi numita chelner casca ochii a mirare cand sotia, nestiind inca, cere furculita.

Ne spalam la micuta chiuveta din colt, sterg mainile de turul pantalonilor gandindu-ma sa salvez batista poentru orice alte situatii...

Pierdem minibusul hotelului, ne ducem la un taximetrist, ne inconjoara altii vreo trei imediat tragand de noi, de la 200 scade la 150 apoi merge cu oferta noastra de 100 Dirhami (10 Euro) sa ne duca la hotel. Buuuun.

Pentru a doua zi, nestiind cand mai ajungem/daca in Maroc, planuim o zi la Essaouira.

Smecherasul de la biroul de turism aferent oricarui hotel de 5 stele ne face un "best price for you sir" si cica ne duce el, cale de 180 Km pana la ocean, la numai 600 Dirham de persoana.

Ii zic ca ne gandim, merg in camera, caut pe net, gasesc cu 25 de Euro numai, pana sa dau click... ma gandesc la alta optiune, sun la receptie si intreb de o masina de inchiriat (deja prospectasem aceasta posibilitate din UK dar gasisem niste preturi absurde, gen 120£/zi).

In 5 minute receptionera ma rezolva, la 350 Dirham/zi un Peugeot 301 desigur "best price for you sir, strong car! "

Mic dejun a doua zi, si, la drum, prin Marrakesh putin, urmarim indicatoarele spre Essaouira iesim finalmente cu greu din metropola, un trafic absolut nebun, care se linisteste cand ajungem la drum intins. Oprim pentru poze, deloc impresionat cu peisajele, ceva cam de drumurile dintre Murghiol-Dunavatul de Jos pentru cine stie, arid, uscat tot, asta e.

Mai oprim apoi la doua fabrici de ulei, una de ulei de masline, presate la rece unde, seful care buchisea ceva engleza isi imparte turta ce era pranzul sau cu noi, free of charge atentie si ne explica tot procesul tehnologic, mai sus oprim la o fabrica de ulei de aragan si ne lasam frumusel prostiti de o tanti acolo... scapam numai cu vreo 50 de Euro cheltuiti pe uleiuri/creme.

Mai iau o amenda pe drum, desi avertizat de controalele dese (am numarat 6 pe 180 de km), nu realizez ca apasasem cam tare pedala, ma ia cu tunul domnule, aveti 72 de km/ora in zona de 60... 150 Dirham.

Ajungem la destinatie, parcam la faleza, dam papucii /sosetele jos si fugim sa ne bucuram de nisipul ud si valurile oceanului. ne plimbam, ne pozam, foarte frumos acolo, cochetam cu ideea de a ne reintoarce mai spre vara, suntem acostati desigur de doi intreprinzatori cu camilele si, da, de ce nu, odata in viata, ne targuim la pret bineinteles, scade de la 400 la 250 pentru o ora, doua camile, eu sunt mai spre... plinut asa, suspicios tare, aduce insa omul o camila "strong camila sir, for you", incalecam si... la drum.

Dupa mersul lin pe faleza nisipoasa ghidul nostru decide se ne arate si "the real stuff" si ne ia printre colinele domoale, well, dupa 10 minute m-am dat jos, spre amuzamentul aluia, dar nu mai puteam.

Terminam, inapoi la masina si, la drum, cale de 180 de km, avand in cap doar un review citit pe un forum cand cochetam in UK cu ideea de a conduce in Maroc, "try do not drive at night in Morocco, it can be lethal". Mergem frumos, soarele-n spate, inevitabilul insa se produce si se intuneca, fara sistem de navigatie, decid sa o iau pe autostrada cand ajungem la aceasta varianta, pierzand deci reperele trasate in minte cand parasisem Marrakesh-ul.

Si... am avut aventura viatii noastre. Am intrat in Marrakesh, ne-am ratacit, bezna, stiam ca trebuie sa incerc sa ajung la aeroport, fiind pe banda a doua realizez tarziu ca urmatoarea la dreapta, conform inscriptiei de pe stalp, nu ai cum sa te bagi, sute de motociclisti iti taie fata si din dreapta si din stanga, zic ca fac urmatoarea la dreapta, si de acolo... salutare, am intrat prin ceva cartiere in bezna totala, fara iluminat stradal, stradutele pline de lume, copii la joaca, unii gateau pe marginea trotuarelor, pietoni imbracati in sutanele lor negre de seara, conduceam efectiv doar din instinct, sperand sa ies la ceva strada mai principala. Inutil, mi se parea ca ma afund si mai tare, oprim undeva si intrebam un motociclist ce astepta sa se inscrie in trafic, ala nu vorbea engleza, noi tot ziceam "aeroport please", da din umeri gen a "pai sunteti cam la mama dracu fratilor" dar ne face semn sa-l urmam, ne pierdem de vreo doua ori de el, retineti ca alte cateva mii erau pe motociclete in jur :))), finalmente ne duce la o intersectie mare unde imi arata pe stalp directia spre aeroport, dam geamul jos, sotia ii multumeste cu lacrimi aproape, ala ii saruta mana politicos si ne ureaza drum bun.

Desigur, noi voiam la hotel, nu la aeroport, asadara, unde retinusem eu ca o cotise in prima zi cel cu taxiul, cotesc si eu... ne ratacim din nou, mergem cativa kilometri pana realizez ca... nu e bine, imi zic ca recurg la ultimul resort rusinos dar... asta e, sa platesc/urmaresc un taxi, intram la o benzinarie unde dam peste o masina de securitate cu doi politisti, sotia fuge la ala si-i explica ce si cum, cu engleza lor, araba noastra si franceza sotiei, dupa ceva rasete, ne zice ca... sa-l urmam, pune la masina politiei lumin ile albastre si ne-a lasat in fata hotelului, ne-am despartit cumva amici, dupa ce a dat mana cu noi si ne-a confirmat ca da, "Marrakesh not good for driving at night! "

Dupa acest episod, ai fi zis ca mi s-a luat de condus dar, desi decisesem sa mergem si spre munti, si dupa cea doamna de la biroul turistic ne-a scos o harta la imprimanta si ne-a zis ca e practic imposibil sa ne ratacim, aveti doar un round si apoi doar inainte, muntii se vad in fata, plecam deci spre... Imlil, a doua zi dimineata.

Aceleasi peisaje, oprim acum in dreptul unui sat berber, facem ceva poze, evident apar micii comercianti, unul imi cere sa-l iau la ocazie pana in satul vecin ca-mi da o bratara, scap cu greu de el, plecam la drum.

Drumul prost pe marginea muntelui, asemanator cu Cheile Bicazului la noi, devine si mai prost, practic un singur sens asfaltat cu refugii pentru traficul din sens opus, plus stai blocat in spatele magarilor

Cand am ajuns la Imlil am tot urcat, am dat si de zapada, iar cand mi-a fost frica ca poate nu oi avea unde sa intorc masina, oprim, o inscriptie pe un stalp anunta "Guest house/food", zic OK, arata darapanat dar or avea papa bun, sa mergem, coboram cararuia spre casa, va repet, arata a orice numai a hotel/restaurant nu, asadar nu mica ne fu mirarea cand doamna de ne intampina ne intreaba "do you have reservation??? " Are you kidding me?

Mai tarziu seara, la hotel, aveam sa aflu ca zona este renumita turistic de ceva ani, pentru cei ce fac trekking, in apropiere aflandu-se cel mai inalt munte din Africa.

Asa am aflat si ca la Imlil s-a filmat mare parte din "7 ani in Tibet" sau ca, in 1995, au avut loc niste inundatii mari ce au ucis vreo 60 de peroane. Dar astea le-am aflat seara.

Nu are rost sa va descriu standardele de curatenie... daca sunteti cu stomacul fin nu incercati, nu ne-a intrebat decat daca mancam carne, am zis ca da, si am fost serviti cam intr-o ora cu ceva bucate delicioase dealtfel Pret 140 Dirham pentru ambii.

Ne-am reintors la hotel fara peripetii, doar am oprit sa luam o jumatate de litru de ulei de masline stoarse acolo, pe loc, iar ultima zi, ziua decolarii spre casa, avand avion tarziu, am mai iesit in Marrakesh unde, ca un bonus, am mancat acei samburi excelenti din florile de cactus plus, se stie, un tagine de miel

A fost e experienta pot spune, unica in felul sau.

Sper ca nu v-am plictisit.

---

VIZUALIZĂRI: 4930 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI