Viscri și Dacia - două sate ale Scaunului Rupea

TIPĂREȘTE

Bună dragilor,

Mai o săptămână și se termină luna august punct. Nu am reușit să scriu nici pe scurt spirt furt spirt sfert față b cît neam prost...

Nu, nu am servit nimic astfel încât să-mi tulbure vederea, gândurile sau să mi se plimbe aiurea mâinile pe taste... Dar m-am gândit că ar fi mai util și mai rapid să folosesc un program automat de conversie a vorbirii în scriere. Poate mai încerc mai târziu, dar deocamdată revin la minunata tastatură... De la început...

Ați priceput că mai e doar o săptămână și încep activitatea și apoi scriu din ce în ce mai rar, până la luni întregi în care reușesc doar să sorb postările voastre odată cu cafeaua de dimineață. Nu am reușit să scriu nici pe sfert din cât mi-am propus, așa că mai încerc să vă povestesc despre bijuteria neșlefuită a patrimoniului românesc, descoperită și promovată de Prințul Charles. Așa că ziua 1 (vezi impresii) a început cu Viscri...

Am să încep cu sfârșitul: Mie mi-a plăcut și am să revin dacă o să am ocazia... Nu știu dacă aceeași impresie o voi avea în cazul în care voi merge cu mașina mea... Am mers cu Loganul tatălui meu, bărbații în față și femeile în spate... din față se auzeau comentarii negative referitoare la drum, din spate doar se admira peisajul. Vai și prințul ăsta, nu-i pasă că-și rupe mașina pe aici... sigur că nu, că o fi având bani să o repare... . Eu citisem undeva că nu se vor asfalta ulițele satului, încercând să se păstreze cât mai mult autenticul lui. Și, drept e că mie întotdeauna mi-a plăcut viața la țară.

Satul mi s-a părut interesant chiar de la intrare, chiar dacă nu toate casele păstrau stilul vechi îți dădeai seama ca te afli într-o comunitate săsească, poate chiar pe la mijlocul secolului trecut. Unele case păstrează ornamentele tradiționale, anul construcției fiind evidențiat, porțile din lemn simplu sau cu ornamente, geamurile cu obloane din lemn... Turiști mulți, majoritatea vorbitori de română și germană, probabil sași plecați din România, întorși cu ocazia Săptămânii sașilor (haferland.ro), cu copii mici care nu vorbeau limba română... o nouă generație ai căror străbuni au trăit pe plaiurile acestea...

M-am plimbat 10 minute pe ulițele satului, m-am întrebat de ce sunt agățate coșuri de nuiele pe stâlpi, am urcat pe uliță pietruită presărată cu case tradiționale (de închiriat) în fața cărora, pe lavițe de lemn, stăteau rânduiți ciorapi și papuci de lână (pâslari), iar pe sfori întinse între pomi se mișcau sub unduirea vântului fețe de masă și ștergare țesute, jersee, căciuli și alte obiecte de lână. Se pare că aproximativ 80 de persoane se ocupă de pâslărit și tricotat, obiectele fiind vândute și direct în Germania.

Biserica din Viscri

Aproape de vârful dealului, în stânga apare un zid, pătrunzi pe o ușă mică din lemn într-o lume de poveste: copacii bătrâni cu siguranță au ce să ne spună... Nu am să vă povestesc istoria locurilor, există postări în acest sens pe AFA, dar senzația de liniște pe care o dau locurile astea e uluitoare. Biserica și micul muzeu etnografic sunt bine întreținute, intrarea e 8 lei pentru adulți și 4 lei pentru elevi, studenți și pensionari. Interiorul bisericii m-a uimit: pe lângă orga pe care mă așteptam să o găsesc într-o biserică săsească, am zărit niște picturi vechi, cu forme ciudate și predominant culoarea roșie. Așa ceva mai văzusem într-o biserică reformată din zona noastră, ai cărei pereți aparținuseră unei biserici din secolul XV. Fiecare perioadă își pune amprenta asupra clădirilor și dezvelindu-le straturile de zugrăveală, te întorci în timp...

Dar cum timpul scurt e și prețios, hai la drum... dar o mică oprire la Dacia (un sat din apropiere), unde se vede în zare turla unei biserici... Deși ascunsă după un zid înalt și o poartă ferecată, modalități de a zări ce este în interior tot găsim... Vă las cu fotografiile.

Biserica fortificată din Dacia (Ștena) , comuna Jilbert, a fost construită în secolul al XVI-lea pe baza unei vechi bazilici romanice (cu trei nave și fără turn) din secolul al XIII-lea. La intersecția celor 2 străzi principale ale satului, pe un teren plat, se afla cetatea bisericească a acestui sat al Scaunului Rupea.

Scaunul Rupea era o formă de organizare administrativă a zonei, Rupea devenind în 1349 centrul administrativ al celui de al cincilea scaun săsesc înființat la începutul secolului al XIII-lea în Transilvania. Satele componente erau Cața, Cobor, Dacia/Ștenea, Drăușeni, Felmer, Fișer, Hălmeag, Homorod, Jibert, Jimbor, Lovnic, Mercheașa, Rupea/Cohalm, Șona, Ticușu Nou, Ticușu Vechi, Ungra și Viscri.

Da, chiar mi-am dorit să mă opresc în fiecare, dar nefiind eu la volan, m-am abținut, solicitând oprirea acolo unde se vedea din depărtări câte-o turlă și puteam anunța din timp. Dar... am să revin!

---

VIZUALIZĂRI: 1277 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI