Chamonix - locul primei olimpiade de iarnă

TIPĂREȘTE

Cea de-a patra zi din sejurul nostru ne-a purtat pașii prin partea de est Franței, prima localitate vizitată fiind Chamonix.

Spuneam aici, că Chamonix este un fel de stațiune “soră” cu Courmayeur, cele două localități aflându-se la capetele (francez și italian) tunelului Mont Blanc (ceva mai la vale o scurtă istorisire despre incendiul din acest tunel din anul 1999).

Excursia a fost duminica, o zi bună de călătorit, cam fără soare, cam cu nori, dar fără ploaie. Așa că ne-am bucurat de vizita în această stațiune de iarnă, locul unde s-a desfășurat prima Olimpiadă de iarnă (1924) .

Dar, așa cum am mai făcut, câteva date despre localitate:

-Chamonix: oraș în departamentul Haute-Savoie, ce are capitala la Annesy, situat pe flancul nordic al masivului Mont Blanc;

-altitudinea – 1030 m;

-stațiune turistică importantă, amplasarea sa la poalele Mont Blanc-ului făcând-o foarte căutată de amatorii de alpinism și de schi, supranumit și “Meca” al alpinismului și sporturilor montane;

-ca și Courmayeur, Chamonix este parte componentă a unui club de drumeții montane italo-franco-elvețian, Alptrekking, care are drept cadru vârfurile de peste 4000 m din Alpi, dar și de exploatare a domeniilor schiabile și a siteurilor turistice din această zonă.

Ajungem la destinație pe la ora 9.00. Prima oprire pe care o facem în Chamonix este la stația de plecare a telecabinelor către L'Aiguille du Midi (3842m).

Câteva cuvinte despre construcția acestei telecabine. Istoria acestui funicular începe în 1909 când Compania franceză de funiculare obține o concesiune pentru un traseu în 3 etape de-a lungul Glacier des Bossons trecând prin pasul Midi. În 1911 încep lucrările care sunt întrerupte de război. Ulterior construcția se reia și în 1940 se dă în funcțiune o linie de serviciu. Inginerul italian Dino Lora Totino, propune, în 1949, realizarea unei singure cabine până la Plan Des Aiguilles. În 1950 un incredibil lanț uman poartă un cablu de oțel de 1850 metri lungime, cântărind peste o tonă, până la pasul L'Aiguille du Midi. De aici, cu riscul căderii acestuia la vale, este derulat, timp de 9 ore, până la Plan Des Aiguilles. Apoi lucrările continuă cu punerea în funcțiune a celui de-al 2-lea tronson și a altor lucrări care au adus telefericul la forma de azi. (sursa: GUIDE SITES & VISITES – Chamonix)

Îndreptându-ne spre stația telecabinelor observăm, vis-à-vis de aceasta două trambuline pentru sărituri cu schiurile, se pare că pe una dintre ele s-a desfășurat această probă la prima Olimpiadă de iarnă din 1924.

Ghidul ne cumpără bilete pentru a urca numai până la prima oprire, la Plan Des Aiguilles (2317m), deoarece traseul până la stația terminus era în revizie și telecabinele nu urcau cu turiști, pe de altă parte plafonul de nori era așa de jos că nu am fi văzut nimic spre Chamonix sau zona învecinată.

După o călătorie de 10 min., survolând pădurea, timp în care vedem la dreapta noastră Glacier des Bossons, în față vârful Mont-Blanc (ni-l închipuim prin pătura de nori), la stânga l’Aiguille Verte și les Aiguilles de Chamonix, ajungem la stația Plan Des Aiguilles.

Platoul de belvedere din fața stației de la Plan des Aiguilles ne oferă o priveliște extraordinară (ne închipuim, dacă am fi urcat la L'Aiguille du Midi, cam ce imagine ni s-ar fi înfățișat ochilor), atât asupra stațiunii și întregii văi Chamonix cât și asupra munților spre Mont-Blanc (ceva mai târziu vom avea surpriza să-i vedem vârful printr-o spărtură a norilor). Până la sosirea următoarei cabine, ce ne va readuce la cota 1040 m, facem o scurtă plimbărică în jurul stației de teleferic, pe platoul din fața acesteia, tragem câteva cadre cu aparatul foto și ne clătim privirile cu imaginea peisajului înconjurător.

Coborâm în vale și mergem pe Promenada Marie Paradis (Marie Paradis a fost prima femeie alpinist care a urcat pe Mont-Blanc), de-a lungul râului Arve, curs de apă ce traversează tot Chamonixul și apoi întreaga regiune Haute-Savoie, pentru a face o vizită în stațiune.

Aici constatăm că muntele Mont-Blanc este centrul tuturor lucrurilor din Chamonix. El are locul lui, acolo sus, cu capul în nori, dar în stațiune există o piață cu numele lui, magazine, hotel, ciocolată. Spre el este îndreptată toată atenția, precum vedem și la statuia din Piața Balmat, unde Jacques Balmat îi arată lui Horace-Bénédict de Saussure unde este vârful Mont-Blanc.

Orașul păstrează vestigii remarcabile ale perioadei Belle Epoque. Este un amestec de stiluri arhitectonice: neoclassic, Art Nouveau, Art Deco, ce dau un farmec special acestei stațiuni a alpiniștilor. Un orășel așa cum îmi place mie: cu străduțe liniștite, cu circulație infimă de mașini, cu turiști umblând fiecare după interesul lui.

Ajungem în Piața Balmat unde este amplasat grupul statuar al alpiniștilor Jacques Balmat și Horace-Bénédict de Saussure (primii montaniarzi ce au escaladat Mont-Blancul în 1786) în fața localului Café La Terrasse, clădire construită în stil Art Nouveau, și tot hălăduind pe străduțele orașului ieșim în Blv. Michel Croz - personaj pe care l-am întâlnit și în Zermatt (vezi impresii: http://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=90636&d=descopera-zermatt--zermatt), un alpinist care a făcut parte din grupul celor 7 englezi ce au escaladat Matterhornul în 1865, și unul dintre cei 4 care au murit la coborâre. Pe această arteră descoperim statuia unui alt împătimit al muntelui ce a escaladat Mont-Blancul, Dr. Michel Gabriel Paccard. După acești pionieri ai alpinismului chemarea vârfurilor nu a scăzut niciodată, din contra este tot mai puternică.

Ne continuăm plimbarea până într-un părculeț, aflat lângă hotelul Pointe Isabell, unde se află un monument închinat eroilor chamoniarzi căzuți în primul război mondial.

Și acum mica istorioară despre incendiul din tunel.

Trecerea din Italia la Chamonix prin tunelul Mont-Blanc (11.611 m lungime), a prilejuit ghidului reamintirea unei întâmplări tragice din acest tunel, în anul 1999 (despre care auzisem și urmărisem la știri la timpul potrivit), completată cu informații noi legate de circulația actuală în tunel.

După cum probabil vă aduceți aminte în anul 1999, pe 24 martie, în tunelul Mont-Blanc s-a declanșat un puternic incendiu la un camion ce transporta margarină și care avea instalația frigorifică defectă. La mijocul tunelului, unde s-a declanșat incendiul, temperatura era de cca. 26 grd. C. Margarina, ce începuse să se topească, ajunge la roțile camionului și intrând în contact cu discurile de frână încinse, s-a aprins. Dezastrul la care s-a ajuns a fost cumulul mai multor factori: instalația frigorifică defectă, temperatura ridicată din tunel și, nu în ultimul rând și cel mai important, proasta colaborare între resposabilii cu exploatarea tunelului, italieni și francezi, ce nu s-au înțeles care dintre ei ar trebui să pornească ventilatoarele destinate evacuării fumului. Și pentru a nu fi acuzați că au greșit, și unii și ceilalți au dat drumul ventilatoarelor creîndu-se condițiile propice pentru alimentarea cu aer a incendiului izbucnit.

Rezultatul: 39 de morți, dintre care 38 civili și un pompier care, fiind în timpul său liber și auzind de incendiu, s-a dus cu motocicleta la locul dezastrului și a scos din tunel, pe motocicletă, prin curse repetate, mai mulțe personae blocate acolo, însă din cauza fumului inhalat și a temperaturii ridicate, la ultima cursă a leșinat și a murit.

Urmările acestei catastrofe s-au materializat într-o serie de măsuri tehnice, pentru circulația prin tunel, precum: păstrarea unei distanțe minime de 150 m între vehiculele ce traversează tunelul (în acest scop pe marginea șoselei, pe toată lungimea tunelului, sunt amplasate luminițe albastre la o distanță de 75 m una de alta, astfel că între două vehicule trebuie să fie min. 2 luminițe albastre), autocamioanele trec prin tunel doar în coloană cu mașini însoțitoare (ante- și post-mergător), control foarte strict a temperaturii autocamioanelor înainte de intrarea în tunel.

Amplasat adânc în Alpii francezi, unde vârfurile înghețate se ridică la înălțimi de peste 4000 de metri deasupra nivelului mării, Chamonix rămâne o atracție permanentă pentru alpinisti, schiori și doritori de aventură din întreaga lume.

Dacă ajungeți în zonă nu-l ratați.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI