Wels - un mic colt de rai

TIPĂREȘTE

Ieri am citit un articol scris de @traian. leuca vezi impresii aici si asa cum comentam in ecou unul dintre orasele mentionate mie mi-este foarte drag, de el fiind legate amintiri frumoase de acum 15 ani. Bine, acum o sa va spuneti ca ce mai stiu de atunci, ei bine aici gresiti, mi-a fost foarte draga acea deplasare iar eu de obicei pastrez diverse de pe unde ajung insa mai mult de atat, atunci chiar am scris un review :), pentru sufletul meu. Azi insa il scot de la naftalina, il imbrac de primavara si-l impart cu voi. Asa incat pornim la drum.

Sambata 16 iunie 2001 ne-am intalnit in Gara de Nord deoarece plecam spre Viena. Si gasca (un grup de vreo 10-12 persoane) a dat-o pe distractie (Amaro, palinca, bere) mai ales cu ajutorul baietilor. Am mers la cuseta de 3 spre norocul meu eu am avut noroc de cuseta de 2 deci mai mult loc. Vreau sa mai spun ca in total eram un grup care ocupa 2 vagoane. Ce insemna acel grup, persoane care facusera un curs (in Bucuresti) organizat in colaborare cu Camera de Comert a Austriei, eu facusem cursul de marketing, fusesera si cursuri de contabilitate, management, etc si alaturat noua un grup al oamenilor de afaceri din Republica Moldova. Deplasarea in Austria insemna pentru noi o saptamana de “practica” si inmanarea diplomelor. Toti colegii mei erau trimisi de firmele la care lucrau eu eram insa la curs pe banii mei, sa zicem sa mi-am facut aceasta placere.

Vama a decurs bine, normal si la 5.30 eram la Budapesta unde am stat jumatate de ora iar la ora 9 eram la Viena. La acel moment nu pot spune chiar ca m-a impresionat gara insa era altceva, era mai curata si mai ordonata. Am stat in gara pana la 10.20 cand am avut legatura spre Wels. Am mers cu un IC foarte simpatic, cu usi care se inchideau automat si vagon pentru copii. Conductorul anunta fiecare statie in germana si in engleza (insa in engleza suna ca in germana, nu intelegeai nimic). Am ajuns in Wels la 14.45 (ceas precum mersul trenurilor)

Acolo ne astepta un autobuz (semana cu autocarele noastre) in care am bagat bagajele iar noi am luat-o pe jos spre hotel (aproximativ 10 minute) Hotel Greif pe Kaiser-Josef Strasse. Ca de obicei cand merg cu un grup mare incerc sa fiu printre primii care-si da actul de identitate pentru a primi camera mai repede astfel incat cred ca am fost a doua camera cea luata de noi. Colega mea de camera (si de vagon la tren) era din Bacau si pastram si acum legatura. Camerele au fost foarte diferite camera in care am stat noi avea pat dublu, birou de scris, 2 fotolii, masuta, televizor, minibar, iar wc-ul separat de baie.

Dupa ce ne-am cazat am mancat ceva, iar la ora 15 am plecat la o scurta plimbare cu cativa colegi si am mancat prima inghetata in Austria – minunata. Fiind iesiti la plimbare si stand la o terasa la inghetat am remarcat un betiv sau ca sa ma exprim frumos, o persoana aflata in stare (avansata) de ebrietate, care a tot dat tarcoale locului, fara a fi agresiv, dar la un moment dat de obosit sau ametit ce era a luat asfaltul drept pat. Nu s-a apropiat cineva de el decat cand in 2-3 minute la fata locului au aparut Politia si Salvarea pentru ca cineva ii sunase.

La ora 17.00 ne-am intalnit in holul hotelului deoarece plecam in turul oficial al orasului. A inceput insa o ploaie care nu credeam ca ne va mai scoate din hotel. Am fost linistiti ca trece repede si asa a fost, in 45 minute insa s-a oprit si am plecat in expeditie. Despre Wels ce primisem ca si informatii, ca este al 7-lea oras ca marime din Austria ca este insa foarte mic si intr-un tur de 2 ore poate fi parcurs. Am vazut cam asa:

- Un turn al orasului – din secolul XIII

- Freiung – piata libera, era un mic spatiu independent de oras (sa zicem un fel de Vatican)

- Rathaus (primaria) o cladire cu fatada in stil baroc, situata in Welser Stadt Platz

- Cladirea Minoriten

- Haas-Hof - o cladire din secolul XVI cu arcade minunate in still Renaissance si cu flori si mai frumoase,

- Burg Wels – unde a trait si murit Maximilian I (22 martie 1459 – 12 ianuarie 1519) si care a fost Imparat al Imperiului Roman din 1508 pana la moartea sa. Acest loc din 1983 este centru cultural unde vara au loc concerte si spectacole in aer liber. Ce se poate spune despre Maximilian I este ca a facut parte din Casa de Habsburg, a fost ales ca rege al romanilor la 16 februarie 1486 la Frankfurt-am Main (datorita tatalui sau) si incoronat la 9 aprilie 1486 la Aachen. In 1493 la moartea tatalui sau devine stapanul teritoriilor care reprezinta mostenirea austriaca (in 1490 dupa moartea fara mostenitori a lui Matei Corvin recucerise si Viena). Maximilian a murit in 1591 la Wels si a fost succedat ca imparat de nepotul sau Carol al V-lea (deoarece fiul sau Filip cel Frumos murise in 1506)

- Capela Nepomuk. In 1718 un fost ingrijitor la Leonstein Gottlieb a donat o statuie a Sfantului Nepomuk. Aceasta a fost expusa in capela Wegkapelle construita in 1732 de breasla negustorilor de lemn. Despre Nepomuk se stie ca a trait in perioada 1245-1393 si a fost preot si martir iar mormantul sau considerat o opera din punct de vedere cultural si artistic contine 16.5 tone de argint si se gaseste in Catedrala din Praga. In 1721 a fost canonizat si declarat sfant de Papa Benedict al XIII si este patronul protector al Boemiei, preotilor, corabierilor, plutasilor si morarilor, podurilor si al celor ce pastreaza o taina. Din cate am vazut despre reprezentari ale acestui sfant, gasim statui ale lui in diferite orase din Europa (cea mai importanta la Praga) iar in Romania are statui la Oradea, Timisoara, Arad, Resita, Hunedoara si Suceava, iar in Zlatna in altarul bisericii Sfantul Nepomuk se gaseste o pictura cu acest sfant.

- Un turn de apa din secolul XVI

- Piata centrala a orasului care este si zona cea mai lata a orasului (si este in continuare) deoarece atunci cand primarul avea ceva de spus acela era locul unde se puteau aduna multi oameni.

Duminica a continuat seara la ora 19.00 cu o cina oferita de directorul de marketing al orasului Wels. Cina a fost ciudata dar comestibila: aperitiv 2 feliute subtiri “micute micuteli” dintr-un fel de branza spre cascaval, salata si 2 felii subtiri de rosii apoi o friptura de pasare cu un fel de sos cu ardei gras si castravete si o felie de tort grozava. Am baut o bere blonda si una neagra. Pentru digestie a urmat o plimbare pana spre ora 24.00 cu ocazia asta afland si unde se afla Europe Center (acolo aveam sa ne deplasam a doua zi dimineata).

Luni dupa un mic dejun supercopios am ajuns la Europa Center unde urma sa avem intalniri de afaceri. Nu ma asteptam sa am programate 2 intalniri (la 14.00 si 14.30). Cum astfel aveam dimineata libera am petrecut-o la cumparaturi. La pranz ne-a intors la Europa Center unde am luat pranzul insotit de o bere si un suc (mancarea era la liber, pentru bauturi am avut cate 2 bonuri)

In final din cele 2 intalniri am avut numai una si nici macar in domeniul meu. La pranz (cred ca este programat) iar o ploaie strasnica. Am plecat din Europa Center pe la 15.30 si am trecut prin parc si pe langa un loc amenajat special pentru astmatici. In ce consta acest loc special amenajat, era un foisor cu peretii alcatuiti din crengi care se imbinau si prin care se strecura apa, creand o atmosfera ozonata.

Iar o tura prin oras, alte cumparaturi, aici a fost o situatie simpatica (eu nu stiu germana decat cateva formule de salut si atat) am ochit o bluzita pentru pustiul cel mare care avea 6 ani atunci, la un pret superredus adica la 10% din pret. Am studiat-o putin, mi-a placut si am vrut sa o iau. Vanzatoarea a fost foarte draguta, incerca sa-mi explice ca are un defect, pe care insa nu-l vedea si in final ca sa sesizese unde era defectu (va dati seama ce mare era daca nu-l vedea) s-a uitat pe eticheta (oare asa o fi si la noi?) si era vorba de o mica taietura (cat un varf de ac aproape) la buzunarul de la piept. Binenteles ca am luat-o, era ceva nesemnificativ si pot spune ca a purta-o si cel mic, era un produs de o calitate foarte buna.

Acestea fiind zise la ora 19.00 am plecat spre Baurhhof Kraxberger-Schrhauf (cel putin asa am notat conform programului primit la Bucuresti sau undeva pe acolo) in orice caz o seara tipic austriaca, invitatie din partea municipalitatii Wels unde ne-au intampinat 2 austrieci tipici (o sa vedeti in poze), apoi primarul orasului Wels a tinut un mic discurs dupa care a urmat un chef de chef cu mancare din plin inclusiv purcel umplut si bere din belsug (ne placea sa ne servim singuri de la dozator).

Binenteles ca austriecii au programul lor de la care nu deviaza indiferent de factorii externi astfel incat la 22.30 eram din nou in Wels, la nanica. Dar noi suntem romani, pentru noi atunci incepe distractia astfel incat am plecat in cautarea unui local deschis. Am reusit sa gasim un local cu muzica italieneasca si gemana dar vesela) unde binenteles ca am comandat bere ca de mancare eram satui, insa am primit ca bonus si alune. Alti colegi (de la alte cursuri ca de, eram impartiti pe gasti, si-au comandat de baut ceva ce pe mine nu m-ar fi atras, un sprit facut intr-un pahar cu picior mare de tot si in care existau paie si beau toti de acolo.

Ca sa va imaginati distractie pe capul nostru, cum decibelii nostri ii intreceau cu brio pe cei ai boxelor, aflati ca a venit politia sa vada daca nu este un scandal. A iesit patronul afara i-a lamurit iar noi am continuat. Am plecat acolo putin dupa miezul noptii.

A doua zi dupa micul (mare) dejun am plecat in vizita de lucru (in prima seara ne alesesem fiecare cate 2 destinatii de vizite in functie de locurile puse la dispozitie pentru fiecare locatie), la Grieskirchen - o fabrica de bere impresionanta nu ca marime ci ca fel de a lucra. Aveau 26 muncitori cu care fabrica producea 100.000 hectolitri de bere si 45.000 hectolitri de suc pe an. Nu produceau bere fara alcool, cea mai slaba era 3.5%.

Noi eram cu oameni de afaceri din Moldova care aveau fabrica de bere si care au intrebat la un moment dat cata apa consuma pentru realizarea unui litru de bere si raspunsul a fost ca nu conteaza ca ei au propria rezerva de apa si ca atunci cand orasul a avut nevoie ei l-au imprumutat. Muncitorii erau foarte bine platiti si era prima data cand vedeam o fabrica fara garduri si fara control la iesirea din tura.

Apropo de orasel, acesta se afla la ~ 20 km de Wels, are stradutele inguste si este foarte cochet, de fapt in acea zona am vazut multe flori la ferestre exact cum a prezentat si Traian in pozele lui. Sunt niste locuri in care te simti fantastic de relaxat. Tot la fabrica am aflat ca sticlele de bere dupa ce sunt spalate sunt vizualizate trecand raze UV acestea nu trec prin sticla respectivele sticle nu sunt introduse din nou in ciclus de spalare, sunt aruncate (ei spun ca daca nu s-au spalat de prima data inseamna ca sigur nu se vor spala nici a doua oara) - ce mai standarde farmaceutice.

La sfarsitul vizitei am fost invitati la o degustare de bere (de fapt au fost 2 beri si cu covrigi si sigur ca ar fi intrat si mai multe)

Prima bere a fost neagra-neagra, o bere inchisa la culoare, cu un gust dulceag foarte placut, iar a doua a fost neagra-mai alba :) mai deschisa de culoare si cu gustul cunoscut amarui.

La hotel iar masa, iar bere (tot cu bon) dupa care am plecat in cea de-a doua vizita la EFKO-Eferding – o fabrica de conserve, tot la ~ 20 km de Wels dar mai spre deal. Aici am vazut mai intai un film de prezentare si apoi vizita de rigoare. Aici lucrau 150 persoane de permanenta iar in perioada de varf iulie-octombrie mai angajeaza pentru cules 100 persoane (femei, studenti)

Zona furnizeaza 95 % din materia prima utilizata, materia prima care asigura 35% din necesarul de conserve al Austriei.

La 17.30 ne-am imbarcat in autocare si cu parere de rau paraseam orasul plecand spre Viena unde am ajuns la ora 20.30 trecand pe langa abatia pomenita de Traian.

La Viena am stat la un hotel dragut Hotel Favorita unde la masa de seara baietii au murit de foame. Am primit o supa cu “noduri” (adica noodles), orez cu sos de ciuperci si friptura de pui, strudel cu branza dulce si sos de vanilie si un pahar de vin. De ce au murit baietii de foame? pentru ca nu am primit decat o feliuta de paine, insa noi fetele am cedat painea noastra baietilor ajutandu-i putin astfel.

A doua zi dupa micul dejun am mers in centru si nu am sa uit nici acum cum am avut un soc cand iesind de la metrou in fata Catedralei Sfantul Stefan si am dat peste un puhoi de lume, noi veneam dintr-un orasel micut si linistit in care lucrurile se desfasoara domol si linistit si unde toata lumea doarme la ora 10.00 seara. Wels este un oras atat de linistit si de sigur ca ne plimbam la miezul noptii fara sa ne fie frica, seara aveai impresia unui oras pustiu, nu mai vedeai o lumina la ferestre, era o liniste deplina, in schimb a doua zi orasul renastea, fara a fi maizgomotos insa foarte colorat, cu o multime de flori la ferestre si cu oameni calzi (in felul lor).

Este trecut de miezul noptii, voi mai sta doar ca sa incarc materialul si va doresc sa visati frumos iar visele sa se indeplineasca. Pozele va rog sa scuzati calitatea lor, au totusi 15 ani si sunt poze la poze.

---

VIZUALIZĂRI: 2993 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI