Simplu: Venezia

TIPĂREȘTE

Eu am fost norocos de felul meu, chiar dacă n-am câștigat, neam, la LOTO sau Loz în plic! Bine, norocul se manifestă printr-o multitudine de fapte, iar eu cred că faptul că am apucat să trăiesc până acum fără să fac alt efort pentru asta decât ăla de-a respira, reprezintă un oarecare noroc.

Spuneam că am fost norocos și, mulți ani mai târziu, au ajuns să-mi lucească ochii prin niște orașe sau țări de nici nu credeam că voi ajunge, vreodată, pe acolo!

În vara anului 2011, de fapt, septembrie, am avut prilejul ocaziei să ajung în Croația. Participam la un turneu de fotbal adresat unei organizații profesionale europene din care am fost deștept să fac parte.

O să vă povestesc și despre Croația, merită, măcar ca să mă dau mare că am fost acolo! :)

Bine, până încep să vă povestesc dau pe VibeFM online, ceea ce vă recomand și vouă (promo-good-vibration 20, muzică din aia, fără vorbe) și-mi adun gândurile, ca să iasă un review demn de cei care mă citesc și, prin voturile cărora voi ajunge, măcar în ochii mei, o persoană importantă.

Spuneam că am ajuns în Croația cumva accidental, pentru a participa la o competiție sportivă. Normal că sunt o fire sportivă, dar, înainte de toate conta faptul că aveam ocazia să văd Croația, chiar dacă în perioada imediată după sfârșitul sezonului estival.

Ne-am prezentat la turneul de la Porec, Croatia, convinși că vom rupe gura târgului și așa a și fost, am jucat trei meciuri iar eu am luat mai multe goluri, în cele trei meciuri, decât știam să număr. Întrucât după ce iau 6 goluri, până la pauză, eu mă demoralizez, mi-am dat seama că, pentru a-mi reveni aș avea nevoie de o ieșire din cotidian. Am văzut pe un perete, în momentele în care ăia nu-mi trăgeau la poartă, ”Visit Venezia” și spunea și oferta. Am arătat-o colegilor mei care erau preocupați să mă certe și, după ce ne-am dat seama că viitorul nostru fotbalistic s-a ruinat (ăia zic și astăzi că din cauza mea, urâții!) am hotărât să ne înscriem pentru excursia de a doua zi.

Bun, mers la sediul agenției și înscris. Doar 60 de euro costa trecutul Adriaticii, încolo și înapoi, cu un vas de viteză, ”Princess of Dubrovnik”.

Normal că mie mi-e frică de apă și de transport naval al persoanei mele, mai ales că, din cunoștințele de cultură generală știu un singur de caz de mers pe apă, cumva biblic, însă nu extind discuția! Dar, pentru că varianta de peste Adriatica era mai scurtă, ca și timp, am hotărât să mă consum în mine cele 2 ore și 20 de minute cât spuneau ăia că durează trecerea Adriaticii.

Băi, spuneți și voi dacă ăia de pe vas sunt normali : vasul făcea manevre de ieșit în larg și, unul sintre stewarzi a și început să ne explice despre faptul că, în spătarul banchetei din față noastră se afă o vestă și anume de salvare! Asta așa, de întăritul moralului.

Partea bună la vasul ăsta era că mergea destul de repede și, mai important, după ce-a ieșit din port, puteai să mergi la barul de pe puntea superioară și să-ți capeți ceva de băut, ca să-ți treacă angoasele. Ce credeți că am făcut eu? Exact! :)

Am ajuns în Venezia conform orarului și, vă jur, nimeni nu putea să-mi stea în cale pentru debarcare!

După ce am coborât mi-am revenit, am cumpărat și eu un ghid turistic tipărit și, de acolo, am aflat că :

Leul venețian, simbolul sacru.

E cumva ciudat să știi că, pe vremuri, Venezia era unul dintre centrele puterii europene. Disputa lor cu Genovezii a dus la extinderea călătoriilor pe mare, din dorința de a avea cât mai multă influență. Și, astfel, din această dorință s-a născut progresul!

Conform istoriei, Venetia s-ar fi nascut prin secolul al V-lea d. Hr., când locuitorii de atunci s-au refugiat din calea invaziilor barbare pe insulele sălbatice ale lagunei. Primul aliat al venetienilor a fost Bizanțul, care le-a si ales un patron al orasului, Teodor, sfant militar, dar priceput si in ale comerțului.

Timpul a trecut, Venezia a devenit o forță comercială cu ajutoul mai ales al lagunei care-i permitea accesul facil la mare. După 400 de ani de la înființarea Veneziei, neguțătorii aduceau, din Egipt, moaștele evanghelistului Marcu, făcând din Venezia una dintre marile cetăți creștine ale Europei, suzerană fata de Bizanț.

Dotata cu har divin, Veneția isi alege si unul dintre cele mai influente simboluri ramase in istorie: leul inaripat al Sf. Marcu.

Acest simbol religios, care este emblemă a forței si nobleței, leul acesta a fost reprezentat, in timpul Serenissimei Republici, cam peste tot: sub forma lapidara, in fresce, in 'anluminuri' (picturi medie­vale de manuscris), ca ornament, pe monede, drapele, pavilioane de nava...

Cel mai cunoscut leu al Venetiei odihneste pe una dintre cele doua coloane granitice din Piazzeta San Marco.

Basilica San Marco

Poate că nu știați că arhitectura acestei mari biserici, cea mai mare din Venezia, este de sorginte bizantină. Este construită în prelungirea palatului Dogilor și mai este cunoscută și ca Domul din Venezia.

Este închinată evanghelistului Marcu și se spune că ar fi fost construită prin 826, atuncî când comercianții venețieni ar fi adus, din Alexandria, moaștele Sf. Marcu.

În decusul timpului a fost reconstruită și, din 1063 este în forma actuală.

Este catedrala patriarhală a acestui oraș.

Pentru vizitarea basilicii stai la o coadă de amețești, dar, se merită!

Palatul Dogilor

Este construit în stil gotic și a fost reședința Dogilor din Venezia, autoritatea supremă a Republicii Veneziene. Ar fi fost construit în 810 din dispoziția Dogelui Angelo Partecipazio. Și el a fost construit și reconstruit. Este muzeu din anul 1923 dar găzduiește și sediile diferitor autorități publice venețiene.

Puntea suspinelor (Ponte dei sospiri)

A dost construit în 1600, pentru a uni închisoarea cu Palatul Dogilor, unde aveau loc interogatoriile.

Se spune că numele se referea la suspinele condamnaților la moarte care mergeau pe ultimul drum, de la Palatul Dogilor către locul în care erau executați. Astfel, pe Puntea Suspinelor ei puteau să vadă pentru ultima oară lumina soarelui, priveliștea mirifică a lagunei și insula San Giorgio.

De fapt, numele a fost dat de un poet englez, Lord Byron, prin secolul al XIX-lea.

Coloanele San Marco și Sf Teodor

Aceste două coloane provin din oraşul Tyr și au fost aduse în Veneția la ordinul Dogelui Michieli, în anul 1125.

De fapt, transportul cuprindea iniţial trei coloane, însă una dintre ele a fost pierdută în valurile mării în momentul descărcării. Ulterior lucrurile s-au aranjat, cel puţin simbolic : fiecare dintre cele două coloane care au rămas a fost împodobită astfel încât să îl reprezinte pe fiecare dintre patronii sfinţi ai oraşului Veneţia: Sfântul Teodor şi, desigur, Sfântul Marc Evanghelistul.

Grande Canale

Venezia, ce de apă!!! Am pățit ca olteanul când a văzut, pentru prima oară, Marea Neagră : ”Muică, de de Jii! ”

Se spune că Venetia reprezinta darul pe care Canal Grande l-a oferit localnicilor, pentru ca viata acestui oras superb a depins hotarator de acest curs de apa care il imparte in doua.

Are o lungime de circa 4 km și, invariabil toți turiștii ajunși aici, îl parcurg cu taxi- vaporașele. Are o lățime ce variază între 40 și 80 de m și o adâncime de 5 m. Până și eu, care am urât de apă, ”m-am tras cu vaporașul” pe canal, până am ajuns în mare, înapoi.

Podul Rialto

Circulă o glumă, cică mai greu găsești o toaletă publică în Venezia decât Podul Rialto.

Este primul pod construit peste Grande Canale, prin anii 1590, în locul unde lățimea canalului este cea mai mică, de numai vreo 28 de metri și o înălțime de vreo 22 de metri.

După cum v-am spus, nu am stat în Venezia mai mult de 10 ore, iar ceea ce am descris mai sus, le-am văzut, cumva, la foc automat! Mai sunt și alte locuri pe care le-am văzut :Galeriile comerciale din Piata San Marco, plimbatul cu gondola (am stat cam mult pe apă în ziua aia, acuma-mi dau seama!)

Normal că am și mâncat, dar, să n-apuc să mor dacă mai știu la ce restaurant! Și, nu, n-am mâncat pizza ci pește, așa să știți!

Una peste alta, am rămas cu niște circumvoluțiuni ocupate cu ceea ce am văzut în acea zi și cu ceva memorie ocupată, atât în cerebel cât și în cea a PC-ului, unde am fotografiile făcute atunci. Dar, fiinc'că așa-s eu, bun la inimă, vă arăt și vouă.

Poate că bunătatea mi se întoarce și ajung iarăși pe acolo. Și atunci, mă jur, notez și numele recepționerei de la hotel și al chelnerului de mă servește la masă!

---

VIZUALIZĂRI: 2593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI