Buongiorno, Serenissima!

TIPĂREȘTE

Venetia… ori te indragostesti de ea, ori o privesti ca pe o veche curtezana: venit, “bifat”, plecat, schimbat locatia. Am multe cunostinte carora ba nu le-a placut ca e inundata (in sensul de prea multa apa si umiditate), ba ca miroase – alt mit cretin, ba ca o bere la 11 euro e scumpa – desi castiga cam cat Tatarusanu, intr-o luna. Exact ce spuneam: ori te indragostesti de ea…

Intorcandu-ne putin in timp: in urma cu 5 ani ajungeam pentru prima oara in Piazalle Roma, tot intr-o zi mohorata de ianuarie, in cautarea drumului catre hotel. Atunci au fost 3 zile de vis, timp in care ne-am indragostit de acest oras, de stradutele, canalele si podurile lui. Revenind acasa, chiar ajunsesem sa oscilam intre orasul preferat al fiecaruia: Praga sau Venetia? Acum raspunsul e clar pentru amandoi!!!

Inceput de decembrie, 2013… Seara linistita in doi, discutii despre revelion sau despre ziua ei, ce urma in ianuarie. A fost nevoie de numai o intrebare: “Vrei la Venetia de ziua ta? ” si in cateva minute aveam biletele rezervate si ma apucam sa caut hotel.

16 ianuarie, 2014… Plecam de pe Otopeni fara emotii si fara intarzieri (deh dupa 2 saptamani de ceata intensa, aveam ceva morcovel) si aterizam la 8:40 pe Treviso. Urcam in autocar si hai spre Piazzale Roma. Asa credeam noi cel putin, ca ne-a lasat la Tronchetto si de aici a trebuit sa luam “people mover-ul” ca sa sjungem la piata cu nume de capitala. De aici, deja stim - sau asa credem noi. Ne cumparam abonament pentru vaporetto de 72 ore (35 euro/pers) si… o luam pe jos catre Rialto, avand cazarea intre faimosul pod si San Marco. Trecem sa revedem Piaza San Marco si porumbeii ei, Basilica si Puntea Suspinelor, inainte de a merge la hotel si le regasim asa cum le stiam, parca neatinse de timp si de o frumusete ce te lasa fara cuvinte. Lasam bagajele la hotel (camera nu era gata, fiind ora 12) si plecam sa papam ceva, deja ne era foame – decolasem la 6:50 si sarisem micul dejun. Cautam pastele lui Alfredo (fresh pasta to go) dar inca nu deschisese si gasim la numai 2 minute de San Marco o “osteria” unde am papat cu 13 euro un meniu turistic cu carne (felul 1: lasagna cu carne si felul 2: friptura la gratar cu cartofi prajiti) si cu 15 euro un meniu turistic marin (felul 1: paste cu scoici si creveti si felul 2: mix de fructe de mare cu cartofi – mentionez ca parca aveau boala pe noi, asa erau portiile de mari; nu am putut sa terminam niciunul tot ce aveam in farfurii. Satui fiind, am mers sa ne cazam – noi am stat la Hotel Al Gazzettino, caruia am sa ii dedic un review separat. Dupa ce ne-am schimbat si am savurat sampania gasita in camera, alaturi de un mesaj “Happy Birthday, Andreea” (una din surprizele mele pentru ziua sotiei – 13 euro a costat), ne-am continuat periplul prin Venetia, hranind porumbeii din San Marco si savurand orice moment petrecut acolo. Dupa o tura cu vaporetto pe Canal Grande, cina am servit-o la restaurant Al Vaporetto, unde aveam oricum rezervare pentru a doua zi, cand era ziua de nastere a jumatatii mele, dar am vrut sa vedem inainte cum este.

17 ianuarie, 2014… Intotdeauna mi-am dorit sa vad Venetia inundata, dar nu asa cum o vad unii din afara (mereu inundata). Eu mi-am dorit mereu sa prind o aqua alta, sa vad San Marco pustie si sa “ascult” linistea din piata aia., fara porumbei si fara lume in ea. A fost una din cele mai frumoase dimineti, fiind si o zi ploioasa. Foarte putina lume in piata si da… aqua alta!!! A fost ceva extraordinar, de nedescris! Erau montate traversele dar nu era foarte multa lume, iar de la balconul basilicii privelistea era pur si simplu de vis, aveai impresia ca ai toata piata numai pentru tine. Am vizitat Palatul Dogilor din nou – absolut superb – si pentru ca era inchis Campanille, am dat o fuga (cu vaporetto 2, o statie) pana la San Giorgio Maggiore, sa vedem totusi insula de sus (6 euro/persoana, urcarea cu liftul). La intoarcere am incercat pastele de la Alfredo’s… genialeeeeeee, iar oamenii de nota 20! Si dupa ce am mai gustat ceva din productia de limoncello, pe seara am mers la Al Vaporetto, unde s-a cantat “Multi Ani Traiasca” (in romana, da!) in momentul servirii desertului, moment aplaudat de tot restaurantul. Seara s-a incheiat unde altfel decat in San Marco, un loc de suflet deja.

18 ianuarie 2014… Dupa micul dejun, cu ceva durere de cap (muuulta, dupa seara precedenta), plecam spre Burano, pe care o ratasem in vizita trecuta. Bine spus spre Burano, pentru ca luand vaporetto din San Marco Zaccaria, inconjori insula de ti se acreste pana la Fondamente Nuove vreo 30-35 minute, iar de acolo mai ai 10 minute pana pe Murano – in conditiile in care din Rialto faci maxim 10 minute pana la Fondamente Nuove, pe jos. Trebuie sa cobori la a 2-a statie de pe Murano, Faro – adica unde este un mare far fix langa statia de vaporetto. Desi vazusem Murano cu 5 ani in urma, am zis ca nu mai strica o tura si am mai tras de timp o ora (vapoarele catre Burano circula din 30 in 30 de minute, la fiecare “si 10 “si la fiecare “si 40”). Frumoasa Murano, liniste, muzeu al sticlei (mare teapa!!!), tot felul de arta stradala din sticla. Plecam spre Burano si meeeeergem de ne-am plictisit, stanga-dreapta numai apa. Ajunsi acolo… s-a terminat jucaria!!! Totul parca este desprins din basme, exact senzatia asta am avut-o. E ceva de nedescris, parca Hansel si Gretel trec pe langa tine. Casele alea vopsite in atatea culori, linistea ce te inconjoara, totul pare din poveste si din alt timp. Burano este un loc in care parca timpul a impietrit, nu imi pot imagina o noua vizita in Venetia fara a revedea acest loc de vis. La intoarcere, dupa o noua vizita la Alfredo’s Pasta si o mica pauza, am ajuns din nou la Al Vaporetto, unde am fost primiti ca vechi prieteni. Ultima noapte in Venetia nu se putea incheia decat in San Marco.

19 ianuarie 2014… Am papat de dimineata si ne-am despartit de Venetia, dupa o noua tura pe Canal Grande catre gara Santa Lucia, in drum spre Verona.

Sunt multe tepe in Venetia, dar daca stai sa cauti si te interesezi, plus o conversatie pe mail… toate astea iti pot aduce multe surprize placute. Eu am reusit sa le fac fara foarte mare efort si va doresc din suflet sa reusiti altele, mai mari decat ale mele – asa ma mai inspir si eu :)))

Sunt convins ca vom reveni, macar o data la 5 ani, ca tot am stabilit acum decalajul. Vacante perfecte!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI