Prin Seul, mai mult pe jos….

TIPĂREȘTE

Voi vorbi aici despre o zi plină, plină de Seul, plină de lucruri deosebite, plină de plimbare, plină și de vechi și de modern, care a început dimineața în jurul orei 09:00 când am plecat de la hotel și s-a terminat noaptea, când am ajuns la hotel, cu o pauză după amiază, zi în care am văzut câteva obiective reprezentative pentru oraș. Acest tur în prima parte l-am realizat mergând doar pe jos, cazarea noastră fiind aproape de obiectivele de vizitat. De acasă îmi grupez ceea ce pot vizita într-o zi fără a pierde timp prea mult pe drum. Astfel de la hotelul nostru am revenit la cunoscuta de acum stație de metrou Anguk și pe ieșirea 2 sau traversând pe deasupra, am plecat pe jos pe strada Yulgok-ro circa 200 metri până la primul obiectiv de vizitat: palatul Changdeok. Pe drum am întâlnit indicatoare.

Palatul Changdeok, cunoscut și ca Palatul de Est caracterizat de simplitatea și cumpătarea ideologiei confucianiste este unul dintre cele mai frumoase și mai valoroase palate din Seul și cel mai bine păstrat palat regal din cele cinci palate ale Dinastiei Joseon care mai există astăzi.

Este un palat reprezentativ pentru creativitatea coreeană, prin combinația de construcții și natură, prin armonia perfectă dintre clădiri, porți, pavilioane, și mediul natural, copaci, ape, pante, în care se află. Clădirile așezate cu fața spre sud, au muntele Bugaksan în spate, iar prin fața lor curge râul Geumcheon, respectându-se astfel străvechia teorie feng-shui, (aer-apă, cele două elemente indispensabile vieții pe pământ), un ansamblu de principii conform căruia formele și mediul ambiant influențează spiritul, sufletul, iar echilibrul fluxurilor de energie din mediu îmbunătățește sănătatea, prosperitatea și comportamentul oamenilor ce trăiesc acolo.

Toate acestea, inclusiv grădina deosebită pe care o are au făcut ca în anul 1997 să fie declarat parte a patrimoniului mondial UNESCO. Am ajuns la palat destul de devreme când nu erau prea mulți turiști, într-o zi de vineri pentru a putea vedea și Nakseonjae, spațiu foarte personal construit pentru rege astfel încât acesta să se relaxeze și să citească, care se vizitează doar la sfârșit de săptămână.

La intrare într-o clădire separată se găsește casa de bilete și nelipsita cafenea. Am primit și pliante și o cărticică despre palat și despre grădina acestuia, informații din belșug.

Am intrat în palat prin principala poartă de acces, pe unde odinioară treceau doar vehiculele regale, Poarta Donhwa, cea mai veche și printre cele mai frumoase porți din Seul, o poartă de lemn cu două nivele, cu un design simplu, bogat împodobită, căreia i se potrivește, cred eu, traducerea Poarta de Basm. Sau poate de basm este ceea ce se află în spatele ei?

Am trecut Podul Geumcheon, cel mai vechi pod din Seul, un mic pod de piatră păzit de o țestoasă și de o haetae, construit la intrarea în palat pentru purificarea celor care-l traversează. Înainte de a intra prin a doua poartă am vizitat două zone numite Zona Guvernamentală și Altarul Seonwon. Altarul Seonwon unde, conform principiilor confucianiste, s-au efectuat ritualuri ancestrale și au fost consacrate portretele foștilor regi și Gwolnaegksa sau Zona Guvernamentală, mai multe clădiri ce găzduiau Infirmeria Regală, Biblioteca Regală, Biroul Publicațiilor și Biroul Consilierilor Speciali. Sunt foarte multe clădiri aici, cu multe curți, cu porți interioare, ai impresia că te vei rătăci….

Am revenit în traseul de vizitare am trecut de altă poartă și am ajuns apoi la o a treia, Poarta Injeong, acces în curtea ce duce la Sala Tronului, principala clădire din complex care adăpostește tronul regal, unde se hotărau afacerile majore ale statului și erau primiți ambasadorii țărilor străine, aveau loc nunțile regale și se încoronau regii. În fața pavilionului se află blocurile de piatră ce indică locurile în care se așezau miniștrii și marii demnitari ce participau la ceremonii.

În timp ce supravegheată de cei doi dragoni admiram tronul regal așezat în fața picturii regale cu soarele, luna și cei cinci munți, mă întrebam cum ar fi reacționat regele dacă ne-am fi aflat acolo în urmă cu câteva sute de ani. Îmi place să cred că am fi fost primiți ca niște ambasadori veniți de peste mări și țări.

Am continuat plimbarea pe alei, pe lângă ziduri și coșuri de fum la a căror decorare se vede aceeași grijă deosebită pentru detalii ca și la clădirile cele mai importante, pe sub streșini unde culorile dancheon, par mai vii, mai aprinse și mai frumos îmbinate.

Am văzut Nakseonjae o zonă cu clădiri simple, unde regii puteau să se relaxeze sau citească, aflată într-o zonă diferită de celelalte clădiri, undeva spre stânga zonei palatului. Se merită vizitată și mica grădină din spate.

Am revenit iar în zona mediană și am trecut pe lângă Biroul Regal locul unde regele se întâlnea cu miniștrii și alți funcționari de stat și am ajuns la Reședința Regelui, clădire reconstruită în secolul 20, cu podele din lemn și covoare, ferestre din sticlă și candelabre, diferită de original datorită acestor elemente occidentale. Tot cu astfel de influențe, o verandă îngustă din lemn, ferestre din sticlă și mobilier, a fost reconstruită și Reședința Reginei, o clădire foarte frumoasă. Am trecut mai repede pe lângă Reședința Prințului Moștenitor și ne-am grăbit spre grădina palatului deoarece se apropia ora 11:30, oră la care începea turul nostru. Specific palatelor coreene este această delimitare cu ziduri, curți interioare și bineînțeles porți interioare a zonelor principale ale palatului.

Palatul se vizitează de marți până duminică, lunea este închis, începând cu ora 09:00 până la orele 18:00, contra unei taxe de intrare de 3.000 woni. Din jumătate în jumătate de oră se organizează și tururi de o oră cu ghid vorbitor de engleză (la orele 10:30 și 14:30), chineză, japoneză și, evident, coreeană. Ca de obicei am mers fără ghid, cu pliantele și hărțile primite la intrarea în palat și cu informațiile din țară. Site-ul palatului este excelent: eng.cdg.go.kr

Biwon, în traducere Gradina Secretă este una dintre cele mai frumoase, poate chiar cea mai frumoasă grădină tipic coreeană cu iazuri și torente, pante și stânci, cu pavilioane și peluze, pomi și flori, elementele construite de om punând în evidență peisajul, fără a încerca să-l domine.

Familia regală folosea această grădină pentru relaxare, discuții sau meditație. In pavilioane, se odihneau bând ceai sau vin, citind, scriind poezii sau făcând caligrafie. Se organizau întreceri de tragere cu arcul și aveau loc diverse banchete.

Vizitarea grădinii a fost un tur ghidat, cu o drăguță ghidă îmbrăcată în haine tradiționale coreene, grupul de vizitatori fiind destul de mare, cu mai mulți nonasiatici și a început la ora 11:30. S-a mers destul pe alei, printre falnici arbori, printr-o pădure destul de mare dar frumos amenajată….

Urcând ușor o pantă am ajuns la Iazul cu Lotuși, numele spune multe, un iaz de formă pătrată, reprezentarea Pământului în cosmogonia coreeană, cu o mică insulă rotundă, reprezentarea Universului, înconjurat de mai multe pavilioane, ale căror dancheon-uri străluceau în soare, din care se remarcă două, Juhamnu, o clădire cu bibliotecă la parter și cu primul etaj sală de lectură și Pavilionul cu Lotuși, un foarte frumos pavilion semilacustru (o parte pe apă, restul pe pământ).

După un scurt popas ghida ne-a condus până la un alt iaz acoperit de flori de lotus, Iazul Iubitor de Flori de Lotus, numit așa de unul din regii Joseon de la sfârșitul secolului 17, el însuși iubitor de lotus despre care spunea: ”Îmi place lotus, deoarece înflorește cu flori curate și frumoase, cât ar fi apele de murdare, virtutea unui adevărat conducător”. Se spune că este cel mai spectaculos toamna, iar eu spun că arăta minunat și la început de septembrie când am fost acolo. Intrarea la iaz se face prin poarta Bullo, arcadă de piatră pe care este scrisă urarea ca cei care trec pe sub ea să aibă viață lungă și sănătate. Am trecut și noi …

Tot aici se află și Uiduhap, pavilion de studiu, lectură și contemplare, deosebit prin faptul că nu este vopsit în culorile tradiționale, alt pavilion aflându-se în renovare.

Am revenit în traseu și am mers mult pe jos pentru a ajunge într-o altă zonă deosebită cu alt iaz, pod de piatră și patru pavilioane minunate, dintre care: Gwallam, pavilion sub formă de evantai deschis și Jondeok, pavilionul cel mai mare, de formă hexagonală, cu două acoperișuri.

De la această zonă minunată ghida ne-a informat că vom urca și dacă nu vrem să continuăm să așteptăm și să ne odihnim aici până când ceilalți turiști vor vizita și ultima destinație a grădinii. Nimeni nu s-a oprit și următoarea vizită a fost la Pârâul de Jad, un canal săpat în piatră, cu mici cascade, dominat de o stâncă pe care un rege a sculptat caligrafic Ongnyu Cheon și pe care este scris un poem compus de alt rege. Există aici și un pavilion unde regele și suita lui, beau vin și ascultau zgomotul apei, cântau sau scriau poezii. Tot aici se află și un câmp mic de orez pe care regele cultiva orez pentru a înțelege munca grea a fermierilor și a-și arată solidaritatea cu ei și normal, și un pavilion.

Am plecat și ne-am întors coborând de data aceasta și trecând prin Yeongyeongdang un complex de locuințe construite în stilul caselor micii nobilimi, locuințe separate pentru femei și pentru bărbați. Și aici se găsește un iaz, cu lotuși și în jurul său, o mulțime de copaci cu frunze roșii, arțari japonezi, și alte specii pe care nu le cunosc. În timp ce admiram frumusețea locului și mă gândeam cum arată acești pomi în plină toamnă, un zgomot din pădure m-a făcut să tresar. Citisem că odinioară, mai apăreau pe alei când un tigru, când un leopard, iar acum, când vorbesc, mă întreb cum reacționau autoritățile: îl împușcau, îl tranchilizau sau îl ignorau? Privind mai atentă am zărit o vulpe care mai apoi a traversat, tacticoasă, aleea.

Am coborât ușor spre ieșire, mai privind clădirile și peisajul, mai făcând câte o poză, până la un bătrân ienupăr chinezesc. În vârstă de aproximativ 750 de ani, copacul declarat monument al naturii este mai bătrân chiar decat palatul și are dimensiuni impresionante: 12 metri înălțime și cam 3 metri în diametru. Aici turul nostru s-a încheiat. Ne-am despărțit de ghidă cu părere de rău...

Programul de vizitare este același ca și cel de la palat, taxa de acces fiind de 5.000 woni. Tururile se oganizează începând cu ora 10:00, din oră în oră cu ghid în limba coreeană, și, printre ele, tururi cu ghid vorbitor de engleză (la orele 11:30, 13:30 și 15:30), chineză, japoneză durata fiind de circa o oră și jumătate.

În zona palatului se mai află mici restaurante și mici magazine, destul de scumpe, cel puțin pentru bugetul nostru…. La ieșire am băut o cafea cu gheață, destul de scumpă, 3500 woni (2,7 euro) și o apă plată de 500 ml cu 1000 woni și am luat o amintire, plecând pe același traseu pe unde am venit dimineața.

Sunt două din cele mai importante, mai frumoase și mai atractive obiective din Seul pe care le recomand și care trebuie neapărat incluse în programul pe care vi-l propuneți.

De aici am plecat pe jos spre Bukchon Hanok Village, următoarea noastră destinație din acea zi, unde am ajuns în jurul orei 14:00.

Bukchon Hanok, în traducere Satul din nord cu case tradiționale este o zonă rezidențială locuită de peste 600 de ani ce cuprinde o mulțime de case tradiționale coreene, hanok, din diverse perioade, în care sunt amenajate mici ateliere artizanale, magazine de suveniruri, muzee sau galerii, ceainării, cafenele și restaurante.

Inițial, Bukchon a fost locuit de familii nobile, puternice și bogate, precum și de membri ai familiei regale. Astăzi locuiesc aici urmașii lor dar și oameni care s-au mutat mai târziu, inclusiv artizani si artiști. Hanok-urile contemporane au fie forma literei “U”, fie forma de pătrat, dar au o curte interioară, destul de mică de cele mai multe ori. Casele au fost renovate și dotate cu facilități moderne.

Am vizitat mai întâi Centrul Cultural Tradițional Bukchon pe strada Gyedong-gil, venind de la palat, intrare liberă, de unde am luat o hartă cu zone mai importante de vizitat, existând 8 puncte de belvedere și de realizare poze. Amenajat într-un Hanok real, Centrul oferă programe culturale despre istoria și tradițiile din Coreea. Există săli și diverse programe despre tradiția și cultura coreeană, cum ar fi obiecte de artizanat, caligrafie, broderie, instrumente muzicale sau ceremonia ceaiului. În Galeria principală sunt prezentate expoziții și filme legate de istoria Bukchon.

Mi-am continuat plimbarea pe străzile înguste și în pantă, cu multe flori șu verdeață, care oferă multe locuri cu frumoase panorame, până la Centrul de Artizanat și Experiență Tradițională Bukchon, mai multe clădiri, care încântă ochiul turistului prin modul în care sunt ornate gardurile din cărămidă sau ușile de la intrare, în care sunt amenajate ateliere de creație specializate pe câte un meșteșug, caligrafie sau vopsire, broderie sau cusături tradiționale, împletituri din piele, brățări, ce pot fi vizitate și, unde, contra unei taxe destul de mici, se poate lucra efectiv și realiza un obiect, o frumoasă amintire din Bukchon. Interesante sunt și discuțiile cu meșterii artizani despre arta și munca lor, comunicarea cu ei făcându-se și în engleză sau chineză. Programul acestor ateliere este de regulă de la 10:00 la 17:00, de luni până vineri, sâmbăta se închid mai devreme, iar duminica este închis. Nu trebuie ratată zona Gahoe, pusă în evidență pe hartă cu 4 puncte de belvedere, pe strada Bukchon-ro 11 gil. Fiind o zonă rezidențială, nu doar un obiectiv turistic, trebuie respectată liniștea și intimitatea locuitorilor. Sunt afișe drăguțe în acest sens dar și oameni cu pancarte care te atenționează dacă este cazul.

Vizita noastră în Bukchon, plimbat, văzut, oprit, admirat, pozat a durat circa două ore, oboseala se făcea simțită, așa că, încet am pornit spre hotel pentru puțină odihnă în vederea vizitei propuse pentru seară. A fost ziua în care oboseala de pe avion s-a simțit cel mai mult….

Spre seară am plecat de la hotel cu metroul liniei 3 o stație, la Jongno 3 (sam) ga apoi cu linia 1, două stații și am ajuns la Stația Dongdaemun, de unde pe ieșirea 1 am mers spre poarta Dongdae.

Dongdaemun, în traducere Poarta Mare de Est, este una din cele șase porți istorice ale Zidului Orașului Seul, porți ce mai dăinuie și astăzi, după mai mult de 600 de ani, reconstruite la fel. Poarta cu două nivele este specifică arhitecturii periodei Joseon, dar are neobișnuit acoperișul decorat excesiv și un mic zid exterior în formă de semicerc, construit pentru a o proteja și întări.

Puternic iluminată, la începutul serii, poarta mi-a plăcut foarte mult și cred că place tuturor. Am făcut câteva poze, am traversat și apoi am urcat pe zidul ce se vedea destul de aproape, fiind puternic iluminat. Este zona de unde se abordează ușor zidul cetății. Recomand vizitarea zonei seara, când este foarte spectaculos.

Zidul Cetății Seul a fost costruit în anul 1396 din piatră, lemn și lut pe o lungime de aproape 19 kilometri, de-a lungul crestelor celor patru munți din oraș. A fost renovat în secolul 15 când s-au înlocuit porțiunile de lut cu ziduri de piatra rectangulare și în secolul 18 când s-a reconstruit zidul din dale mari de piatră. A fost un sistem de apărare foarte puternic, cu opt porți, patru porți mari amplasate în Est, Vest, Nord și Sud și patru porți mici în nord-vest, nord-est, sud-est și sud-vest, cu porți de apă și cu ziduri suplimentare în zonele mai joase, ușor accesibile. La poarta de est un paznic veghea drumurile spre cetate iar pe zid au fost construite turnuri de semnalizare cu fum, specific coreean pe care le-am văzut în realitate la Cetatea Suwon, altă poveste….

Ne-am plimbat pe zidul care oferă largi perspective asupra zonei pe care am pozat-o, am trecut pe lângă Muzeul Zidului aflat în renovare, se deschidea peste 2 zile, adică pe 4 septembrie și apoi am plecat spre DDM, abrevierea pentru Dongdaemun Market un amestec de clădiri ultramoderne cu clădiri tradiționale și cu clădiri foarte vechi, un “oraș de cumpărături”, cu peste 20 de mall-uri, cu mii de producători și magazine specializate, unde se vinde orice mărfă, dar mai ales mătăsuri și țesături, haine și încălțăminte, articole din piele și articole sportive, produse electronice și jucării și multă bucătărie coreeană, piața fiind unul din cele mai mari “orașe” cu mâncare stradală. Inițial DDM a fost o piață de noapte, acum cele mai multe magazine sunt deschise între orele 10:30 – 17:00, altele au deschis 24 de ore pe zi, fiind închise în zilele de luni și de sărbători. De aici am luat metroul, linia 4 o stație până la Dongdaemun History & Culture Park pentru a vedea DDP, ieșire 1.

Elementul central îl constituie Dongdaemun Design Plaza, cunoscută ca DDP, renumită prin designul său futurist, cu structuri alungite și forme curbe. Recunoașterea designului deosebit s-a făcut în anul 2010 când Seul a fost desemnat “capitala mondială a designului urban”.

Ne-am plimbam prin piața puternic luminată și frumos decorată cu sute de flori electrice. În stradă era organizat “Brandcast FanFest”, o expoziție în special cu mâncare, tarabele fiind în mașini. Aici a fost prima degustare a înghețatei coreene sub formă de ace sau fulgi de gheață care mi-a plăcut foarte mult, la prețul de 6000 woni (4,7 euro). Soțul a luat o doză de suc de afine și nelipsita gheată la prețul de 3500 woni. Am mai vizitat și alte standuri la care erau expuse și alte obiecte, în general mici suveniruri. Am cumpărat tricouri coreene la prețul de 10000 woni pentru cei de acasă. Se face reclamă la eticheta coreeană și nu chinezească atunci când se cumpără. Prețuri ca în oraș, dar tentații mult mai mari. Despre cumpărături voi scrie mai detaliat altă dată…...

Seara a fost o reușită! Deși era aglomerație cu turiști și localnici mulți, luminile de culori calde, diferite, deconectarea oamenilor, stilul liber de a fi creau o stare de libertate, de bine și chiar de bucurie. Frumoase sunt orașele asiatice noaptea!

În timp ce mergeam pe aceeași linie de metrou, dar în sens invers, mă gândeam și încercam să ierarhizez care din orașele asiatice, Tokyo, Osaka, Singapore, Hong Kong, Shanghai, Beijing, Bangkok, văzute noaptea a fost mai frumos. Nu am reușit și nici acum, când povestesc aceste amintiri, nu știu care ar fi ordinea. Toate au ce arăta, fiecare are ceva unic, ceva deosebit și toate, zic eu, merită văzute…...

---

VIZUALIZĂRI: 3158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI