Vacanta de o saptamana in Samothraki (partea I, ziua 1-5)

TIPĂREȘTE

Am tot amanat scrierea acestor impresii si nici nu ne-am dat seama ca a trecut aproape un an de la aceasta aventura. Si pentru ca vacanta de vara a si sosit, o sa scriu cat se poate de detaliat (mai intai un plan pe zile si apoi cateva detalii foarte practice + costuri) cum a fost pentru noi vacanta pe aceasta insula, deocamdata mai putin cunoscuta romanilor.

Nu voi da detalii cu privire la istorie si cateva repere importante de pe insula, pentru ca au facut-o foarte bine cei cativa oameni care au mai scris impresii despre Samothraki pe acest site si din scrierile carora ne-am folosit si noi pentru vacanta noastra.

Asadar, dupa o documentare temeinica de pe internet cu cele cateva informatii disponibile (in romana si engleza), dar si personal de la un cuplu care a vizitat insula de 2 ori fiind incantati de ea (mai ales de faptul ca nu era invadata de turisti), am conturat un plan de vacanta 2016 de vara dar extra-sezon, plecarea pe 18 iunie si retur pe 27 iunie. Conform planului aveam 8 zile pline pe insula, dar … socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Prin urmare mai jos prezint programul efectiv de Samothraki :).

Ziua 1 (18 iunie 2016) – impreuna cu alte mii de romani in acea sambata dinaintea mini-vacantei de Rusalii, am purces si noi la drum. Plecarea stabilita la ora 4 dimineata pana la urma a fost intarziata putin, astfel ca la 4.40 ieseam din casa cu destinatia portul Alexandroupolis si trecerea granitei spre Grecia prin Macaza.

Am ajuns in Macaza pe la 12.20, am rasuflat usurati - mai aveam destul timp pana la ora 16.00 cand pleca ferry-boat-ul spre insula. Am observat insa ca acea coada de masini se misca foarte leeeeeeent, prea lent, oricum din Macaza pana in port mai erau aproximativ 70 km, i-am fi parcurs rapid.

Fara nici o exagerare, am stat in Macaza 3 ore (cronometrat 12.20-15.35), coada se intindea pe o lungime de 5km, eram cu nervii si cu oboseala la cote maxime, mai ales ca aveam un singur ferry si acela fix la 16.00 (in acest context i-am boscorodit pe thassos-istii care erau si ei la coada, dar si ideea proasta de a merge la drum in vacanta copiilor si cand toata lumea isi ia liber de Rusalii – nu vom mai face aceasta greseala!!!). Ne-am resemnat, desi parca tot mai speram intr-o minune!

Fix la 16.30 ajungeam in port (15.35-16.30) si vedeam in zare ferry-boat-ul SAMOS FERRY plutind usor spre insula noastra.

Am sunat la cazarea din Samothraki sa anuntam ca am pierdut barca, apoi ne-am apucat sa cautam cazare in Alexandroupolis, ceea ce a fost extrem de dificil – uitasem ca si grecii sarbatoreau Rusaliile, asa ca au venit si ei cu mic cu mare pe aici si toate hotelurile erau pline sau aveau niste preturi exagerate (100 eur/noaptea). Dupa batut la usile tuturor hotelurilor, am ajuns la Dias (mydiashotel.com), la recomandarea unui receptionist de la alt hotel unde era plin. Of, si la acest hotel aveau totul full, dar probabil vazand fetele noastre obosite (nedormiti de la 3.30), au zis ca au ceva “really low budget”, o camera la demisol (un fel de camera de serviciu) la 35 eur/noapte. Ne-am dus sa vedem, era ok, o camera cu un pat dublu, baie (un pic cam stramta) si cu o masina de spalat (mai tarziu am aflat ca era folosita pentru a spala lenjeria in tot hotelul).

Aceasta camera comunica si cu bucataria si cu scarile de serviciu, dar neavand alte optiuni, am batut palma -nu au vrut sa negocieze la pret, dar au fost de acord sa eliberam camera a doua zi pe la 16.30 pentru ca barca noastra de duminica pleca abia la 18.00 seara.

Dupa ce ne-am cazat, am iesit in port, sa ne plimbam, sa mancam ceva si sa bem o bere la terasa si asa am vazut puhoiul de oameni - cei care au umplut hotelurile din acest oras. Strada principala de langa chei era inchisa traficului sambata seara si devenea pietonala pentru plimbarea multora. Asa s-a incheiat prima zi de vacanta, cu cazarea pe continent in loc de insula.

Ziua 2 (19 iunie) – trezit in voie, mic dejun in camera plus cafeaua pe terasa, apoi am mers in port sa ne cumparam bilete pt ferry-boat (ne-am felicitat ca nu am platit biletele in avans, cum au patit-o alti romani care din cauza aglomeratiei din Macaza au pierdut ca si noi barca din ziua precedenta, noi insa fara pagube materiale), cost bilete dus-intors 180 eur (58 eur masina si 15 eur de pers un singur drum). Dupa asta, am mers sa testam plaja din Alexandropoulis - cu pietricele, apa foarte calda si relativ curata.

Am luat pranzul la o terasa situata fix pe chei (pestele 40 eur/kg), iar la ora 17.00 ne-am prezentat la imbarcarea pe ferry (ni s-a spus sa fim la ora aia si sa nu intarziem!). Din pacate, a durat mult mai mult debarcarea celor care veneau de pe insula, asa ca accesul pe ferry a fost incepand cu ora 17.40-17.45, dar toti s-au miscat foarte repede (trebuie sa fii sofer ager si foarte priceput pentru parcarea pe ferry), asa ca barca a plecat din port la 16.05.

Calatoria a durat 2 ore si 30 min, la bord ai acces la bar de unde iti poti cumpara ceva de baut si niste chestii de rontait la preturi foarte decente, scaune foarte confortabile. De pe punte urmaream conturul insulei Samothraki care devenea din ce in ce mai vizibil, iar vacanta noastra adevarata devenea din ce in ce mai aproape. Pe barca erau multe grupuri de romani care calatoreau cu noi spre insula - chiar am intrat in vorba cu un grup care a pierdut barca din ziua precedenta (ca si noi) si au negociat cu cei de la bilete (cu interventia unui localnic la care urmau sa stea in Samothraki) sa le acorde un discount la biletele nou-cumparate (nu mai tin minte exact, vreo 10-15%).

La 20.30 burta navei se deschidea si toata lumea pasea cu nerabdare pe insula Samothraki. Am zburat ca gandul si ca vantul spre cazarea noastra din orasul Therme – cica cel mai animat oras de pe insula (hahahaha animat e muuuult prea mult spus!), a durat ceva timp pana ne-am dumerit unde e cazarea noastra (stradute mici si intortocheate). In sfarsit am identificat cazarea la tanti noastra dulce si mignona, care rupea cateva cuvinte in engleza, in rest – am “discutat” mai mult prin semne.

O camera dubla cu baie micuta la etajul 1 ne-a costat 25 eur/noaptea - Panagiotis Apostoloudias Rooms (detalii rf cazare in articol separat). Programul din acea seara a fost compus dintr-o cina frugala (o pizza si o salata) la o terasa pricajita din “centrul” statiuni plus vizionarea meciului de fotbal (era in timpul campionatului European).

Am luat pulsul zonei, o statiune mica si linistita, greci stand la intrare sau pe niste bancute pe strada, vorbind animat intre ei, destul de putini turisti, dupa cum era de asteptat am vazut si multi hipioti (stiam ca acestia sunt vizitatorii insulei). A inceput vacanta! In acea noapte era inca racoare, asa ca am dormit bine in zgomotul greierilor si al fosnetului de frunze.

Ziua 3 (20 iunie) – Pentru ca sederea pe insula ne-a fost scurtata cu o zi, a trebuit sa revizuim putin planul, astfel ca azi am luat-o usor spre cascadele geniale si atat de mult laudate de pe insula – Cascadele ralului Fonias. Ne-a mirat ca in apropierea cazarii noastre era un indicator catre “Gria Vadras” ceea ce stiam noi ca reprezinta cascadele vizate, deci erau destul de aproape! Wau, asta chiar veste buna.

Am gasit indicatii exacte pe un site (grecia de weekend), citeam descrierea si eram in cautarea acelei parcari de unde incepea traseul spre cascade, am mers noi pe un drum si am gasit o parcare... aproape goala, nu prea corespundea cu descrierea pe care o aveam noi, dar am mers mai departe pe albia unui parau pe care l-am considerat raul Fonias.

Ajungem destul de rapid (15 minute) la prima cascada, iarasi o contradictie cu ce am gasit in descriere, stiam ca mai sunt alte 2 cascade. Eram confuzi, insa am mers mai departe. La acea prima cascada (destul de micuta fatza de ce ne asteptam sa vedem) erau foarte cativa oameni, asa ca am trecut prin apa (nu o poti lua pe stanca sau pe langa apa) pentru a merge la a doua cascada, cea mai putin accesibila.

Pana la aceasta a trebuit sa escaladam niste stanci, nu a fost chiar usor, dar am ajuns la a doua cascada – micuta si asta, am facut niste poze si da-i mai departe prin catarari succesive si exercitii de acrobatie pana la a treia. Accesul catre aceasta a fost cel mai dificil, dar privelsitea a fost spectaculoasa. De un copac era agatata o sfoara de care te putea agatza pentru a face giumbuslucuri in apa cascadei. Apa rece, dar atat de curata, incat vedeai toate pietricele de pe fund, iar fundul ti se parea foarte aproape (in realitate cascada avea cel putin 3 metri adancime). Aici am poposit cel mai mult si chiar daca nu corespundea exact descrierii cascadei nr 3 din cele situate pe raul Fonias, noi ne-am distrat de minune, fara nici un fel de aglomeratie la cascade (insula Samothraki este cea mai tare la capitolul populatie rarefiata – foarte putini turisti!!!).

Dupa aceasta balaceala, am mers pana la plaja Kipos – cea mai mare plaja din partea nordica a insulei – pe drum am intalnit foarte multe capre semi-salbatice (despre care am citit atatea). Pe plaja aceasta care se intindea pe aproape 1 km nu eram decat vreo 6 persoane imprastiati la distante mari unii fata de ceilalti, practic plaja era doar a ta!!! O senzatie spectaculoasa! Ne-am lasat costumele de baie si am intrat in marea Egee purtand doar costumul lui Adam si al Evei – o apa foarte rece si super sarata de un verde superb, atat de curata, incat ca si in cazul cascadelor vedeai toate pietricelele pe fund. Din pacate era si un vant puternic, iar noi am ancorat cam prost umbrela pe plaja de pietricele, asa ca vantul a zmuls umbrela si a dus-o rapid la 4 metri de mal… si uite asa marea Egee ne-a furat umbrela!!!

Dupa aceste balaceli am mers la restaurantul atat de laudat de alti vizitatori ai insulei – Taverna Keryades – se ajunge destul de usor, acum, spre deosebire de alte dati, exista un indicator de culoarea verde la drum, asa ca nu ai cum sa ratezi restaurantul. Taverna este renumita pentru cele n-spii feluri de a gati carnea de capra, la aperitiv am luat o fasole (un fel de tocanita) reteta bunicii atat de laudata pe toate review-urile (6 eur), apoi la fel principal capra cu vinete si capra cu rosii si cartofi (ambele cate 7,5 eur/portia). Din partea casei am primit apa si desert (fructe confiate: smochine verzi +portocala+gutui si crema de iaurt), iar la inceput proprietarul ne-a propus si o tuica specifica zonei, am refuzat fiind cu masina, insa domnul ne-a zis glumind “e chiar recomandata pentru soferi – ca pe aceasta insula nu va intalniti sigur cu politia” :))).

Aici i-am cunoscut pe Bogdan si pe Brigite – familia care vine pe insula de aproape 10 ani si stau cate o luna de fiecare data (la cort! Si doar acum stau la pensiune pentru ca e mica bebita lor – nu are nici un an).

Cu burtile pline de capra si cu berea Alfa la bord am luat-o usor spre pensiune, iar in drumul nostru (pe care am mers practic si dimineata) am vazut indicatoare catre cascadele raului Fonias!!! Eram contrariati si ne gandeam ca sigur nu sunt alea vizitate de noi dimineata, iar la pensiune doamna ne-a lamurit, intr-adevar exista unele mai mici aproape de ea (cele vizitate de noi), dar cele mari de pe raul Fonias sunt mai departe – asa ca a doua zi, urma sa le vizitam.

Ziua 4 (21 iunie) – astazi este ziua cu cascadele corecte hahaha, adica cascadele de-a lungul raului Fonias. Am urmat instructiunile de data asta, am ajuns la prima cascada in urma unui traseu destul de complicat printre bolovanii raului Fonias, dar l-am parcurs rapid – maxim 20 minute. Recomand cu caldura ceva incaltari de trecking (cel putin niste sandale bune, daca nu aveti adidasi/bocanci trecking), sigur nu papuci de plaja pentru ca va distrugeti picioarele… o doamna si-a scrantit glezna pentru ca nu avea incaltari adecvate.

Am facut baie in prima cascada – o priveliste spectaculoasa (este si cea mai inalta cascada!), dar pentru ca ni s-a parut aglomerata (fiind si cea mai accesibila), am mers mai departe spre a doua – escaladand un munte si bucurandu-ne de o priveliste din ce in ce mai frumoasa asupra marii Egee. Am facut cam 40 de minute urcand pieptis. La a doua cascada erau cateva persoana care faceau plaja pe pietre, noi am intrat in apa rece, dar extrem de curata, bagandu-ne si sub cascada propriu-zisa. Mai exista si a treia cascada – se afla ceva mai sus si mai aveai de mers aproximativ 1 ora pe un traseu marcat dificitar, insa luandu-ne portia de cascade, am decis sa nu mai mergem si acolo, pentru ca aici era foarte bine si frumos.

Pranzul l-am servit la Taverna Gria Vathra (identificata ieri in drum spre cascadele “ gresite”, apropos au si meniu in limba romana!), unde am mancat la aperitiv tzatziki, apoi peste prajit (peste proaspat prins de cei de la taverna in ziua respectiva) – 8 eur portia, coaste de capra (delicioaseee!!!) – 8,5 eur, iar la desert din partea casei am primit smochine confiate si iaurt grecesc. Am baut o bere Vergina (2,5 eur) si o Cola pentru sofer :).

Am vrut sa facem si turul insulei cu barcuta Theodora, insa din pacate e valabil doar pentru sezon, adica intre 1 iulie si 31 august… prin urmare aceasta experienta planificata pentru astazi nu a putut fi realizata. Si pentru ca nu putem sta chiar fara sa facem nimic, am vizitat capitala insulei - orasul Chora (ma rog, un fel de sat mai mare). Conform recomandarilor altor turisti, am mancat o inghetata delicioasa la To Stenaki, plus 2 tipuri de limonade delicioase, ne-am plimbat prin orasel (curatel, micut, cochet), dar din pacate la cetate nu am intrat pentru ca era inchis (inca nu se terminase siesta), dar in zona cetatii am avut parte de o privesliste superba asupra insulei. Tot oraselul l-am strabuta in lung si in lat in maxim 2 ore (cu tot cu pauza de limonada+inghetata).

Ziua 5 (22 iunie) – ziua cea mare dedicata exclusiv escaladarii muntelui Feggari (in traducere inseamna LUNA, da da daca ajungi acolo chiar simti ca atingi luna de pe cer!) si mai exact a varfului Marmara (1611m). Desi ca si altitudine nu pare cine stie ce, sa stiti ca a fost unul dintre cele mai dificile trasee montane pe care le-am facut. Se pleaca de la 0 metri, adica de la nivelul marii, se parcurg distante mari doar pe grohotis, pietre ascutite, plus o padure sufocanta de stejari unde nu intra aproape deloc aer, iar cireasa de pe tort a fost norocul nostru de vreme buna, adica caniculara (am citit despre acest traseu si ne-am echipat cu parazapezi pentru eventualitatea noroiului, plus ne-am luat pelerinele, Doamne fereste ne prinde ploaia pe creasta!!!), insa Universul ne-a oferit cele 36-38 de grade Celsius (rare pentru luna iunie), care sunt bune pentru o baie in mare, insa absolut nepotrivite unei ascensiuni pe munte.

In total am facut 12 ore de traseu cu o mare pierdere de timp la drumul de intoarcere (am gresit drumul, luand-o pe drumul vechi in loc de drumul nou care e mai usor). Cea mai amuzanta faza in aceasta zi a fost grecul cu care ne-am inceput ziua (am gresit traseul si am dat peste casa lui, dar el ne-a zis sa o luam pe langa antena TV, deci si aici am pierdut timp pretios), dar cu care ne-am si terminat acea zi (gresind drumul de intoarcere, se pare ca acel drum vechi trecea fix prin curtea grecului, fiind nepracticat acum era ingradit peste tot si noi epuizati de traseu, l-am trezit pe om din somn cu urletele noastre de ajutor – el a fost salvatorul care ne-a deschis poarta si ne-a zis ca orasul este fix la 2 metri, ca daca mai aveam de mers 100 metri as fi clacat psihic!!!).

De pe varf de munte am admirat atat partea de nord a insulei, cat si cea de sud, plus intinderea marii cat vezi cu ochii…. si nu ne-am abtinut sa nu ne amuzam de inscriptia de pe piatra care marca varful, era scris un cuvant urat cu “m” langa cuvantul “Steaua”;))))) … e clar, ai nostri au ajuns si pe aici!!!

Finalul fericit al acestei escaladari a fost sarbatorit printr-o cina usoara la restaurantul cu numele muntelui – Feggari (providential, nu?) - peste Lefrini la gratar – 2 bucati 8 eur, salata greceasca fff buna – 5 eur, plus desert un fel de cremsnit din partea casei (proprietarul un grec casatorit cu o armeanca - oameni draguti, terasa foarte simpla, dar mancarea ca la mama acasa).

va continua...

---

VIZUALIZĂRI: 14899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI