Un weekend la München, la Tîrgul de Crăciun

TIPĂREȘTE

Acum cîteva luni am povestit despre Nürnberg și Rothenburg o. d. Tauber și ce poți face acolo mai ales în decembrie, cînd se deschid tîrgurile de Crăciun. Urma să scriu și despre alte excursii pe care le-am făcut în ultimii ani în spațiul germano-austriac pentru 2 – 3 zile, în jurul vacanței de 1 decembrie, la diferite tîrguri de sezon, dar timpul nu m-a lăsat să îmi îndeplinesc planul la vreme. Așa că reiau povestirile despre începutul iernii abia acum, în prag de primăvară (nu s-ar zice – la București acum sînt -2 grade!).

La fine de noiembrie 2011 am petrecut 2 zile pline (plus o dimineață) la München. Am țintit, bineînțeles, perioada în care orașul era împodobit de sărbătoare. De fapt, am ajuns în chiar ziua deschiderii Tîrgului de Crăciun (care are loc, de regulă, în ultima vineri a lunii noiembrie) bavaria.by/christmas-mark ... -munich-bavaria

Am aterizat vineri dimineață și am luat trenul S8 către oraș. Aleseserăm un hotel pe traseul S8, care leagă aeroportul de centru și de gara centrală, așa că am avut tren direct de la aeroport la hotel, dar și de la hotel către centru. Despre hotel am scris cîteva impresii aici vezi impresii Pentru legătura cu aeroportul cu trenurile suburbane S (traseele care ajung la aeroport sînt S1 și S8) există un bilet care include drumul aeroport – oraș (sau invers) și transport pe orice mijloc din oraș pînă a doua zi dimineață: airport city day ticket. Stația era foarte aproape de hotel și legată de acesta printr-un pasaj comercial, unde erau cîteva fast-food-uri (Subway, ceva chinezesc și încă vreo 2), o farmacie, o florărie, un magazin de vinuri și 2 supermarketuri, prin urmare nici nu a trebuit să ieșim afară, de la tren am mers printre magazine și am intrat direct în hotel.

După minutele necesare instalării în camere am plecat spre grădina zoologică. Grădina zoo are 2 intrări. La cea principală (Intrarea Flamingo) se ajunge doar cu autobuzul (linia 52, din centru – Marienplatz). Cu metroul se ajunge la Intrarea Isar. Am luat trenul 2 stații și am schimbat în centru cu metroul (U3), cu care am mers pînă la stația Thalkirchen. De aici am traversat rîul Isar, care curge printr-o albie largă, unde se pot face și plimbări, și plajă, și care, în zonă, are un braț care curge chiar prin grădina zoologică. Vremea era senină și destul de caldă. Peisajul nu are, acolo, nimic urban, te poți crede în mijlocul naturii, undeva la țară.

Grădina zoo din München/Tierpark Hellabrunn este una dintre cele mai apreciate din Europa click aici Este deschisă în 1911 și a fost prima Geo-zoo din lume. Conceptul de Geo-zoo, pe scurt prezentat pe site, definește grădina nu drept o grădină zoologică, ci mai degrabă un soi de rezervație naturală, unde animalele sînt grupate după distribuția geografică și ecosisteme. Grădina este amenajată în lunca rîului Isar, este chiar străbătută de un braț al acestuia, și are gardurile cît mai mici cu putință, despărțind animalele de public prin șanțuri sau alte modalități, astfel încît senzația oferită să fie aproape de un safari.

Cel mai mult mi-a plăcut marea volieră, o suprafață cît un părculeț mai mic, de cîteva sute de metri pătrați, acoperită cu plasă la înălțime mare, astfel încît nu aveai deloc senzația că păsările de acolo trăiau într-o colivie, iar ele aveau un spațiu generos la dispoziție. Aleea șerpuia de-a lungul unui pîrîiaș, care găzduia puzderie de păsăret. În marea volieră am admirat, printre altele, neverosimilele rațe mandarin, cu alura lor de păpușă cioplită în lemn și vopsită parcă în photoshop.

Mi-a atras atenția și o casă a liliecilor, dar unde cu greu reușeai să vezi un înaripat zburînd. Și sera rinocerului mi-a plăcut, nu pentru rinocer, ci pentru că, în libertate, agățați de grinzile tavanului, se mișcau, parcă cu infinită precauție, doi leneși.

Multe pot fi povestite din acea zoo. Există și o micuță fermă cu capre, unde copiii pot mîngîia și hrăni simpaticele și blîndele rumegătoare. Tot aici sînt prezente și cîteva căprioare. Îmi amintesc și de zona caprelor negre, foarte frumos amenajată, și de stîncile pavianilor, și de sera unde am văzut ocelotul. Ursul hiberna, un afiș ne dădea întîlnire la primăvară.

Pe site găsiți orele de hrănire ale unor animale și diverse alte evenimente, așa că vă puteți planifica vizita și în funcție de acestea.

Noi am luat și prînzul acolo, la o cafenea cu autoservire, unde au și paste, și fripturi, și supe, și bere. Tocmai bine să ne moleșească. Așa că din păcate acvariul, Casa Junglei și alte atracții majore, situate lîngă intrarea principală, nu le-am mai văzut, pentru că ne-a prins ora închiderii, și, cum intraserăm prin altă parte, atracțiile din preajma intrării principale le lăsaserăm la urmă. În plus, clădirile se închid cu 30 de minute înainte închiderea grădinii. Nu ne-a mai rămas decît să ieșim și să așteptăm autobuzul 52, pe care l-am luat pînă la Marienplatz, în centru.

În Marienplatz – vînzoleală și înghesuială: tocmai se deschidea, festiv, Tîrgul de Crăciun de la poalele primăriei. Nimeriserăm la țanc! În balcon, un personaj, probabil primarul, a ținut o scurtă cuvîntare, apoi o fanfară a anunțat deschiderea oficială.

Am povestit în celelalte relatări cam ce se poate face, mînca și cumpăra dintr-un astfel de tîrg în spațiul german. Nu aș vrea să încarc și această povestire cu amănuntele respective. Cumpărăturile de sezon sînt aceleași. De povestit ar fi, în primul rînd, faptul că aici am avut parte de cea mai mare înghesuială dintre toate orașele pe unde am fost la tîrguri de Crăciun (despre care am scris deja sau încă nu). Vînzoleala, mai ales la orele serii, era deja obositoare, nu mai era nimic plăcut, te pierdeai de grup, stăteai la cozi etc. La asta contribuie și faptul că era vineri sau sîmbătă și că vorbim despre un oraș mare, unde oricum vineri seara sînt destui localnici ieșiți în oraș. După buna tradiție nemțească, în centru, în zonele pietonale, se află primăria, catedrala și aproape toate brandurile cunoscute de magazine și restaurante. Nu lipsește, fix vizavi de primărie, și la doi pași de o gură de metrou, Galeria Kaufhof, unde, dacă sînteți puși pe cumpărături (nu neapărat de sezon – acelea se pot face la tarabe), puteți petrece cîteva ore.

De cîte ori am ajuns în centru, ziua sau seara, ne-am pierdut printre tarabe (care nu sînt amplasate numai în piață, ci și pe străduțele din jur), am băut vin fiert sau punci, am mîncat castane coapte sau migdale prăjite, cîrnați, am cumpărat cîteva suveniruri și ne-am bucurat de atmosferă. Într-o seară am petrecut cîteva zeci de minute în catedrală, unde se desfășura un concert de colinde, în cealaltă seară am ajuns, luînd la picior strada pietonală către vest, în Karlsplatz, unde era amenajat un patinoar. Nu am avut loc să patinăm, dar am stat o vreme, cu un ceai cu rom dinainte, la tejgheaua de lîngă gheață, unde am ascultat povestirile unui român care trăia acolo, și care m-a abordat auzind că vorbeam românește. Am băut și vreo două beri împreună cu compatriotul auto-surghiunit, în timp ce acesta, pe un ton destul de euforic, pesemne rezultatul unor alte beri, consumate anterior, împletea vreo 3 discursuri: ba îmi explica diferențele dintre România și Germania, și ce bine e și care sînt avantajele vieții în Germania, ba i se făcea dor de casă și devenea nostalgico-patriot într-un fel folcloric, ba își amintea de el, personal, și prin cîte a trecut, și cum a văzut Oktoberfest acum 5 ani, și cînd a fost în Belgia în 98 pe TIR și etc.

Bineînțeles că am cumpărat și cîteva căni de ceramică de la tîrg. Doar că aici nu este numai o cană „oficială” a tîrgului, ci mai multe. Am vînat în mod expres niște căni în formă de ciubotă, care erau destul de rare. Le tot vedeam la oameni în mîini, dar nu reușeam săgăsesc dugheana de vin fiert respectivă. Ca să cumpăr cîteva căni, și dintr-un model, și din altul, a trebuit să beau destul glühwein! Partea proastă aici, fiind căni diferite, era că trebuia să ții minte de unde ai luat de băut și să nu te îndepărtezi prea tare, dacă vroiai să returnezi cana și să iei garanția înapoi.

La doi paşi de Marienplatz se găseşte celebra piaţă alimentară Viktualienmarkt, deschisă tot timpul anului. Nu am trecut pe acolo, dar de la distanţă părea şi ea gătită de sărbătoare.

A doua zi (sîmbătă) ne-am ocupat dimineața cu un interesant tur ghidat de 2 ore jumătate. Sînt multe tururi ghidate, unele doar de dimineață, altele în 2 reprize (dimineața prezintă aspectele principale ale temei, iar după prînz intră în detalii, astfel încît poți opta numai pentru prima jumătate din tur). Noi am ales jumătatea de dimineață a turului Third Reich, adică Hitler's Munich Walk Tour (am pus denumirile în engleză pentru a le găsi mai ușor pe site). Pe site-ul de mai sus găsiți și alte tururi, care poate vă fac cu ochiul, și orarul. Locul de întîlnire este în fața primăriei.

Turul nostru a început la 10, tocmai bine ca să fi avut timp pentru micul dejun în tihnă, și s-a sfîrșit la vreme ca să luăm un șnaps în tîrg, înainte de prînz. Ghidul era un american stabilit în Germania de cîțiva ani (vorbea bine nemțește, dar se simțea un accent). Hitler a avut destule în comun cu Münchenul, deși pentru marele public sînt mai celebre adunările de la Nürnberg. München a jucat un rol important în ascensiunea lui Hitler și în istoria Partidului Național-Socialist, care aici s-a născut și și-a avut sediul. Hitler a venit în oraș în 1913, tînăr artist amator, sărac, întreținîndu-se din pictarea de vederi, ca să ajungă, în 1921, președinte al partidului nazist. Restul e istorie. Nu are rost să intru în detaliile vieții sinistrului personaj. Turul atinge principalele locuri care au jucat un rol în istoria începuturilor nazismului: trecem și pe la Alter Hof, unul dintre primele obiective turistice pictate de Hitler pe cărți poștale, și pe la berăria „națională” a Bavariei, restaurantul Hofbräuhaus, unde tovarășu Gröfaz de mai tîrziu hipnotiza masele cu discursurile sale naționaliste („alții sînt de vină”, „noi sîntem imaculați”, „noi vrem şi putem, dar alţii nu ne lasă să progresăm”, „oculta mondială” etc., cunoaștem și noi genul), și pe la case de magnați, frecventate de un Hitler convingător, care strîngea donații de la bogații industriași pentru partid, și prin încă vreo 5 – 6 alte locuri, iar turul se încheie la sediul partidului, azi facultatea de muzică, în al cărei hol ghidul dă ultimele explicații și răspunde la întrebări. După un prînz copios, udat din plin cu bere, și cîteva cumpărături, am plecat spre hotel, sa scăpăm de pungile cu suveniruri.

Ne mai rămăsese o dimineață de duminică. Am lăsat bagajele la hotel și am luat-o spre centru pe jos. Vremea era perfectă pentru plimbări. La doi pași de hotel am traversat Isar-ul și am admirat în trecere două obiective majore, pentru care nu avuseserăm timp în mica noastră escapadă: Băile Müller, o frumoasă construcție amplasată chiar pe malul rîului click aici și, pe insula din mijlocul rîului, celebrul Deutsches Museum Am intrat în orașul vechi pe la Poarta Isar / Isartor (mai multe intrări în orașul vechi sînt străjuite de porțile medievale) și, avînd vreo 2 ore la dispoziție, am urcat în turnul bisericii St. Peter, situată vizavi de primărie, de unde ai parte de o priveliște panoramică a întregului oraș click aici O ultimă raită prin tîrg, prînzul și înapoi la hotel, de unde am luat bagajele și am luat trenul S8 către aeroport.

Ca să nu te desparți prea brusc de atmosfera de sărbătoare, aeroportul este decorat cu tot felul de animale de pluș care se mișcă, cîntă, dansează, iar în spațiul exterior dintre terminale este organizat nimic altceva decît... Tîrgul de Crăciun de pe Aeroportul München! O replică perfectă a celui din oraș. Inclusiv cu patinoar și scenă cu concerte, dughene de suveniruri, gustări sau băuturi cucăni ceramice în formă de ciubotă. Dacă mai ai încă poftă de un punci sau un cîrnat, sau încă nu ai cumpărat tot ce vroiai, ai unde să îți petreci vremea. Uitați aici niște imagini și aici programul evenimentelor de pe aeroport Prin urmare, ne-am încheiat scurta călătorie în plină atmosferă de poveste.

Mai avuseserăm pe listă, ca opțiune, dar nu a fost timp, o vizită la cea mai veche fabrică de bere din lume încă în funcțiune: Berăria Weihenstephan face bere din 1040, fără întrerupere. În 2040 carevasăzică împlinește 1000 de ani. Ne vedem acolo pentru marele jubileu! Berăria este în Freising, la nord de München, și se ajunge ușor, cu trenul S1 direct din centru pînă în centru.

Am tot pomenit de mesele luate în oraș, fără să fac recomandări, așa că în final ar fi nimerit să vorbesc nițel și despre cîrciumi. În oraș, în centru, sînt sumedenie de restaurante, de toate felurile: fast-food-urile internaționale cunoscute (McDonald's, Burger King, etc.), alte franșize (gen Maredo – prezent în mai toate orașele mari din Germania), restaurantede toate specificurile nationale (chinezesc, thai, afgan etc.) și crîșme cu specific local. În centru am mîncat pe la tarabe gustări specifice perioadei (cîrnați, pîine cu untură, dulciuri etc.). De masa luată la zoo am pomenit. Am luat o cină și la hotel, din comoditate (unde au un meniu mic, dar gustos) și două mese în centru: la pfistermuehle.de/en/resta ... n-muenchen.html și la paulaner-im-tal.de/Paulan ... Startseite.html (nu puteam rata o Paulaner la halbă la ea acasă). Ambele sînt o alegere bună pentru mîncaruri locale (eu am luat într-un loc miel cu ierburi și sptäzle și în altul rață la cuptor cu varză roșie și găluște de cartofi; plus o supă sau cremă, ai de unde alege).

Am încercat să mîncăm și la celebra hofbraeuhaus.de/en/index_en.html, dar nu am găsit locuri. Probabil e mai cuminte să faci rezervare, deși am înțeles că poți găsi și masă liberă. Depinde de perioadă și moment. Noi ne-am mulțumit cu cîte o amintire de la magazinul lor de suveniruri.

Va să zică, cam asta am ales noi să facem în 2 zile și jumătate de final de noiembrie în capitala Bavariei. Singurul lucru care a lipsit a fost zăpada (dar avuseserăm din plin parte de ea cu un an înainte, cînd am fost nevoiți să înnoptăm în aeroport, toate cursele fiind amînate pe a doua zi).

Fotografiile nu sînt prea multe, nici prea reușite, dar ajută la formarea unei păreri.

---

VIZUALIZĂRI: 5615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI