Londra – impresii la inceput de vara

TIPĂREȘTE

Stiti bancul cu vara la Londra?

E vechi, dar tot il spun: Un turist in vizita pe meleaguri britanice, satul de ploaia ce cadea necontenit de cateva zile si de frigul de afara, il intreaba pe cel de la receptia hotelului, daca la Londra nu este si vara. Receptionerul, dupa o clipa de gandire, ii raspunde :”Daca ma gandesc bine, anul trecut vara a picat intr-o joi!”

Tot intr-o joi, la mijloc de iunie, am aterizat si noi la Londra si tot pe o ploaie care, pe la noi, s-ar numi “mocaneasca”.

La Londra insa ploile pe perioada verii sunt scurte si trecatoare, perioadele cu nori negri alternand cu perioade in care soarele straluceste din plin. Datorita acestei “practici meteorologice” poti deosebi usor un turist de un londonez: la primii stropi, turistul isi va deschide umbrela, vor apare imediat hainele impermeabile sau pelerinele.

Londonezul va ignora pe cat se poate stropii de ploaie, strecurandu-se grabit printre picaturi, asteptand razele soarelui. Am vazut in St. James’s Park cum un grup de tineri continuau sa cante la chitara si chiar sa stea intinsi pe iarba, in timp ce alti turisti ca noi isi deschideau grabiti umbrelele, imediat ce au inceput sa cada primii stropi.

Si daca tot am amintit de parcuri, ele sunt locurile care m-au incantat cel mai mult in Londra. Sunt zone de o curatenie impecabila, cu pajisti largi, deschise si copaci asa de batrani de crezi ca sunt acolo de pe timpul Reginei Victoria. Fie ca este vorba de St. James’s Park (cel cu veveritele ce-ti mananca din palma), de Green Park sau de St. James’s Park (unde sunt alei speciale pentru cei care practica calaria), toate parcurile demonstreaza ce inteleg englezii prin confort, relaxare si liniste.

Si nu trebuie uitate acele mini parcuri, sau mai bine spus gradini, situate intre cladirile tipic englezesti din diferite zone ale Londrei, gradini private, pline de verdeata, inconjurate de un gard prin care nu se vede mai nimic si o poarta incuiata, in care au acces numai locuitorii din imprejurimi. E un loc de relaxare ce apartine doar londonezilor, in care se organizeaza si pic-nic-uri (dupa cum am vazut pe un afis la poarta unuia), departe de privirile indiscrete ale turistilor.

Nu putine sunt strazile cu cladiri tipic londoneze, ce te duc cu gandul de cum le vezi, la cartile lui Galsworthy si a lui celebra “Forsyte Saga” sau la serialele BBC.

Aici cuvantul de ordine este conservatorismul. Cladirile micute, perfect conservate, cu un etaj sau doua, construite dupa acelasi tipic, avand aceeasi fatada si aceeasi culoare pe strazi intregi, pastreaza aerul epocilor vechi.

In Notting Hill cele mai multe case inca au la usa de la intrare vechile manere in loc de clante, ferestrele au inca rame de lemn (nu am vazut termopane decat la cladirile mai noi) si, pentru a nu strica peretii probabil, tevile de la instalatii sunt pe peretii exteriori, laterali, ai cladirilor.

Pe strazile respective e atata liniste de zici ca sunt pustii, si ca o curiozitate, sunt extreme de putine cosuri de gunoi. Pe straduta unde era hotelul nostru aveam mai multe cutii postale decat cosuri de gunoi. Dar curatenia este la inaltime. Ai zice ca londonezii au ceva de aruncat doar acasa la ei sau in locurile publice. Adica si in zonele turistice. Aglomerate, zgomotoase, uneori murdare, aceste zone par la mii de km distanta de aristocraticele zone rezidentiale.

Ca turist nu pot sa spun ca ai un regim deosebit la Londra. Te descurci, de cele mai multe ori, pe cont propriu, cu harta in mana sau GPS-ul de pe telefon. Trebuie sa fii atent la circulatia pe partea stanga- din grija fata de turisti, la trecerile de pietoni nu o data ai sa gasesti inscriptii ce te atentioneaza “Look right” sau “Look left” (priveste la dreapta sau priveste la stanga) depinde pe ce trotuar te afli. Nu ai sa gasesti indicatoare privind directiile catre obiective si timpul necesar ca sa ajungi la ele- asa cum sunt in Paris, de exemplu. Tot cu harta te descurci! Daca te ratacesti poti cere ajutorul politistelor calare, destul de amabile sa te scoata din incurcatura.

Atentie si la monedele cu care faci plata : cele mai mici ca marime sunt de o valoare mai mare, iar “pence” este pluralul de la “penny”. Spun asta pentru ca pe monede, valoarea lor este inscrisa in litere, sau daca mai au si cifra, aceea este foarte mica, destul de greu vizibila.

In Londra se plateste intrarea la toate obiectivele turistice, inclusiv la cele doua mari catedrale :Westminster Abbey si St. Paul’s Cathedral. Fac exceptie muzeele nationale- cum ar fi : National Gallery, British Museum, Natural History Museum, Science Museum. Preturile sunt destul de mari, (unele dintre cele mai mari mi s-au parut) dar daca le luati de pe net aveti reducere. Si tot reducere mai au copii si persoanele de peste 60 ani, fie ca luati biletele de pe net sau de la intrarea in obiective.

Spre deosebire de turisti, londonezii obisnuiesc sa bea un pahar de bere in fata pub-urilor, pe trotuar, in picioare. Recunosti un loc unde poti bea o bere dupa aglomeratia de pe trotuarul din fata restaurantului. Femei si barbati, imbracati office sau nu, cu serviete si mape rezemate de perete, cu pahare pline in mana, londonezii socializeaza veseli in mijlocul trotuarului, desi sunt mese libere destule in pub. Nu stiu exact ce se petrece iarna, caci nu cred ca e comod sa bei bere in frig.

Trafalgar Square vegheata de statuia eroului national Lord Nelson si Picadilly Circus vegheata de imense panouri cu reclame luminoase, sunt doua piete centrale, ce nu pot scapa nici unui turist. Londra nu are bulevarde largi, iar strazile din jurul celor doua piete reprezinta adevarate tururi de forta pentru soferi. Este un amalgam de masini, taxiuri, autobuze cu etaj, si plimbareti. Daca in Trafalgar (stiti ca teritoriul pietii este, impreuna cu bulevardul The Mall- printre altele, proprietatea Coroanei Britanice?) cladirea Muzeului National Gallery precum si coloana cu statuia lui Nelson, impun cat de cat respect, Picalilly Circus, este cu adevarat un circ, ce se intinde pana spre Leicester Square.

O multime de oameni, autobuze care stau la coada pe Regent Street ca sa intre in zona pietii, taxiurile inconfundabile ale Londrei, masini, protestatari care impart afise cu proteste impotriva uciderii animalelor (eu m-am ales cu unul cu o vaca), artisti stradali, statui vii, teatre, cinematografe, magazine, night –cluburi si pub-uri, toate alcatuesc un amestec naucitor, obositor si cumva unic. Spun unic pentru ca depaseste cu mult aglomeratia de la London Eye, precum si cea din Portobello Road, in zi de targ.

Copii (si numai ei) au doua locuri speciale :M&M World si Nickelodeon Store. Tot in aceasta zona este si China Town, ceva mai simplu decat m-am asteptat, dar e un loc in care poti sa mananci tot felul de bucate specifice.

Ca turist nu prea am avut cum sa ma lamuresc cat este de adevarat si cat nu legat de politetea englezului. In afara de proprietarul hotelului, care a dat dovada de amabilitate si politete, nu prea am dat, pe unde am mers, de englezi autentici. Vanzatorii sunt majoritatea indieni, soferii de autobuz- africani, la fel si cei din muzee. Intr-o parfumerie vanzatoare era o romanca. Cei de la pub-uri nu se pun la socoteala, iar englezul cu melon si umbrela este o specie de mult disparuta.

Poate in City- centrul financiar – bancar al Londrei, mai gasesti pe cineva, dar e o zona neumblata de turisti, poate doar de cei care vor sa vada constructiile inalte si noi.

De-a lungul Tamisei sunt construite o serie de cladiri relativ noi, care adapostesc centre de afaceri, primaria, sedii de firme, etc. Ceea ce am remarcat este ca, asa cum le vezi de pe Tower Bridge, par imprastiate fara o linie anume, la aceasta contribuind si formele lor diferite : sunt fie lungi, fie rotunde, fie triunghiulare, in trepte, sau sub forma unei piramide alungite.

Transportul este unul din punctele forte ale londonezilor. Eficient, rapid, si modern.

Metroul – sau cum il numesc londonezii “London Underground”, sau mai prieteneste “Tube”, este cea mai veche retea din lume, de pe la 1860. Poate acest lucru se mai vede pe linile vechi, in latimea statiilor. In rest liniile sunt modernizate, garniturile sunt moderne, curatenia este si ea prezenta. Unele linii au traseu atat subteran cat si suprateran si nu sunt putine statiile prin care sa nu treaca doua- trei linii de metrou. Trenurile sunt dese, timpul de asteptare este de 2-3 minute.

Va mai aduceti aminte ce tevatura s-a facut in mass-media romaneasca cand o calatoare din Bucuresti si-a prins piciorul intre peron si metrou? S-a masurat distanta cu o rigla si dupa jurnalistii nostri, cei de la metrou trebuiau linsati.

Ei bine, in Londra distanta intre peron si garnitura de tren era prezenta mai in toate statiile prin care am trecut. Dar, asa cum a scris la margine de trotuar “Look right”, englezul a luat masuri si in metrou. In fiecare statie, din loc in loc, si usile se deschid chiar acolo, pe marginea peronului este scris mare : “Mind the gap “ – “Atentie la decalaj”, aceeasi atentionare fiind repetata si in metrou inainte de oprirea in statii.

Statiile de metrou, in afara de cele foarte mari cum ar fi cea din Victoria Station, au o singura intrare /iesire si nu cel putin doua asa cum am vazut in alte orase.

Pretul unei calatorii la metrou este si el de top. Este diferit pe zonele in care este impartita Londra, putand ajunge de la 4.90 lire pentru zona 1. Asta ar insemna cam 7 euro o calatorie in zona 1. Daca tinem cont ca in Europa, o calatorie cu metroul este in jur de 1,5 euro, atunci…. Salvarea vine de la cardul Oyster, cu ajutorul caruia pretul unei calatorii coboara in zona 1, la 2,40 lire. Si mai este un avantaj: suma maxima decontata de pe card este de 6.40 lire zilnic adica aproape 3 calatorii, peste acesta suma, calatoriile sunt practice gratuite in ziua respectiva. Cardul se poate alimenta la automatele din statii de cate ori este nevoie. Deasemenea este obligatoriu ca la intrarea si la iesirea din statie cardul sa fie validat.

Ceea ce am scris mai sus sunt doar cateva informatii sumare despre calatoria cu metroul in zona 1, unde sunt majoritatea obiectivelor de vizitat si unde am avut si hotelul. Preturile difera in functie de zona in care calatoresti. Cred ca e necesara o documentare mai temeinica pentru cei care vor sa mearga la Londra.

Cardurile Oyster pot fi folosite si pe autobuzele rosii cu etaj – in acest caz costul unei calatorii este mai mic. E o adevarata placere sa calatoresti la etajul acestor autobuze, in care se urca numai prin fata si se coboara pe la mijloc. Daca stai in statie trebuie sa faci semn soferului sa opreasca, altfel acesta nu opreste obligatoriu. Totodata trebuie sa semnalizezi soferului ca vrei sa cobori pentru ca acesta sa opreasca autobuzul si sa deschida usa. La autobuz, cardul este validat doar la urcare.

Ce cuvinte sunt strans legate de Londra?

Big-Ben, taxiuri negre, autobuze cu etaj, Tamisa si… ploaie

---

VIZUALIZĂRI: 4640 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI