Minele de argint și galeria păstrăvului negru de la Tarnowskie Góry - UNESCO

TIPĂREȘTE

Situată în Silezia Superioară, la nord de Katowice, una dintre principalele zone miniere din Europa Centrală, proprietatea inclusă în Patrimoniul Unesco din 2017 cuprinde întreaga mină subterană, cu arcuri, arbori, galerii și un sistem de management al apei în galerii nemaiîntâlnit de mine.

Iată-ne într-o dimineață plăcută de februarie porniți pe urmele minerilor, în pădurea de lângă Tarnowskie Góry Nu am oprit în oraș, deși mi-ar fi plăcut, în goana autocarului am zărit clădiri vechi, turle de biserici și parcuri, am înțeles de la gazdele noastre că există și un aquaparc, nu... nu pare un oraș minier, poate doar muzeul de istorie a mineritului să mă convingă... Dar rămâne pentru altă dată.

Am ieșit din oraș, am mai străbătut câțiva km și am oprit lângă o pădure... uau, ce sentimente m-au învăluit... ciudat, parcă nu eram noi ci niște protagoniști ai unui film... ceața învăluia copacii doar la bază și noi ne afundam din ce în ce mai multîn pădure, urmând niște marcaje, dar peisajul părând că rămâne același.

După multe sute de pași, am trecut pe lângă un sanatoriu - Da! aici ai parte de liniște, clar! și ne-am continuat drumul... am găsit intrarea Sylwester, dar pentru că nu era nimeni acolo, ne-am continuat drumul până la Eva, dar nu era bine, aici era ieșirea... Uff, complicat. Hai înapoi!

De fapt cele 2 sunt niște clădiri rotunde de unde se face intrarea și ieșirea în/din galerie.

Am intrat cu grupul (cam 40 am fost, am intrat în două ture), nu aș fi servit dacă aș fi știut ce mă așteaptă... O excursie cu barca, dar nu orice fel... am coborât (ioai... și acum mă trec fiori) la o adâncime de 30 de m pe o scară în spirală, nu mai mare de 1,5 m diametru și am tot coborât... M-aș fi întors, dar când sunt mulți în spatele tău și nu e loc, știți cum e... e mai simplu în față decât înapoi... apoi m-am mai îmbărbătat că am avut o doamnă mai în vârstă care spunea că suferă de claustofobie și zicea că e ok coborârea...

Cu greu, dar cu greu... (noroc că scăpasem cu 1-2 luni în urmă de niște kg, că mă blocam pe acolo), am ajuns jos, unde ne aștepta un convoi de bărci legate între ele, ce pluteau pe o apă de 1 m într-o galerie lată de 1,5 m (?) - ceva de genul... Doamna mai în vârstă mi-a zis că se întoarce, că ea nu rezistă acolo... eu, în schimb, începeam să mă simt ok.

Am trecut cu bărcile (nu am văslit) prin galeria de mină, ghidul ne-a povestit, gazdele ne-au tradus în engleză și eu, fiind în ultima barcă am auzit numai frânturi. Cam 40 de minute.

La finalul călătoriei ne-a așteptat o scară soră cu cea de la coborâre, care ne-a scos la aer, la ieșirea Eva.

De știam... acum nu aș fi avut ce să vă povestesc. Ăsta e norocul călătoriilor în grup, mai ales dacă ai și copii pentru care trebuie să fii model... așa îți înfrângi temerile.

Și acum, după ce-mi liniștesc trăirile, să vă zic câteva cuvinte despre galeria vizitată.

Intrarea costa 25 de zloți, nu aveți posibilitate să vă achiziționați mâncare sau apă de la intrarea în mină, ci doar de la un cafebar de lângă sanatoriu. Se lucra la ceva băncuțe și mese de lemn, poate se face un chioșc...

Temperatura este de 10 grade Celsius tot parcursul anului.

Traseul, lung de 600 de metri, se parcurge la lumina lămpilor. Este cel mai lung pasaj subteran cu barca din Polonia. Transportul cu bărcile se face într-un singur sens, există un sistem de scripeți care le trage înapoi după terminarea vizitei.

De ce păstravul negru? pentru că în apele limpezi de lângă mină sunt păstrăvi, care la asfințit par niște umbre negre.

---

VIZUALIZĂRI: 664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI